Suspension of administrative tax claim enforcement; scope of "well-justified case" limited to manifest illegality, excluding merits-based contract rescission arguments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Calafat, a solicitat, in contradictoriu cu paratul MINISTERULUI AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE, Direcţia Generala de Control, Antifrauda şi Inspecţii - DGCAI, suspendarea executării silite a Procesului-Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, formulat de către structura de control din cadrul Direcţiei Generale de Control, Antifrauda şi Inspecţii- DGCAI şi întocmit sub nr. x, prin care s-a stabilit o creanţa bugetara in suma de 654.551,99 RON, reprezentând avans primit şi nejustificat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 556/2016 pronunţată în data de 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare întocmit sub nr. x formulată de reclamantul Municipiul Calafat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii şi a dispus restituirea cauţiunii achitată de reclamant cu recipisa de consemnare nr. x din 12.12.2016 emisă de A. Sucursala Calafat.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul Municipiul Calafat, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii de suspendare.

În cuprinsul motivelor de recurs recurentul-reclamant a susţinut următoarele:

- la data de 01.04.2014, între Primăria Municipiului Calafat şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit a fost încheiat Contractul de finanţare nerambursabila nr. 84/01.04.2014, având o durata de valabilitate de 5 ani, în vederea implementării proiectului intitulat,, Activităţi de protecţia mediului in zona Tuturoaie, in vederea favorizării dezvoltării habitatelor,, (art. 1 alin. (1) din contract).

- contractul de finanţare nerambursabila încheiat între părţi este un contract sinalagmatic, cu executare succesiva, în conformitate cu dispoziţiile art. 1171 C. civ., astfel că în situaţia nerespectării obligaţiilor asumate de către una dintre părţi, cealaltă parte are dreptul la rezoluţiunea acestuia precum şi la daune-interese dacă i se cuvin, astfel cum rezultă din art. 1549 C. civ.

- instanţa de fond în mod greşit, nu a reţinut că pretenţiile pârâtei de a solicita restituirea avansului în sumă de 654.551,99 RON, reprezintă o repunere în situaţia anterioară încheierii contractului, fapt care presupune în prealabil desfiinţarea contractului pe calea rezoluţiunii sau anulării. Autoritatea contractanta nu a solicitat nici desfiinţarea contractului pe calea rezoluţiunii ori constatarea intervenirii rezoluţiunii şi nici anularea lui.

- au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este în concordanţă cu probele administrate în cauză, respectiv instanţa nu a identificat, interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente situaţiei de fapt deduse judecăţii;

- consideră că, în speţă, sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind admisibilitatea suspendării actului, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă;

- investiţia a fost finalizată, toate costurile au fost dovedite prin documente justificative verificate de intimată, contractul nu a fost denunţat;

- apreciază îndeplinită condiţia privind existenţa unei pagube iminente, deoarece i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza in care ar plati creanţa stabilită în cuantum de 654.551,99 RON.

În concluzie recurentul-reclamant a apreciat că instanţa de fond a ignorat atât prevederile legale incidente, cât şi situaţia de fapt, sentinţa atacată fiind netemeinică, nelegală şi dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, cât şi a dispoziţiilor care reglementează cererile de suspendare executare act administrativ.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul Municipiul Calafat a solicitat suspendarea executării silite a Procesului-Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, formulat de către structura de control din cadrul Direcţiei Generale de Control, Antifrauda şi Inspecţii - DGCAI şi întocmit sub nr. x, prin care s-a stabilit o creanţa bugetara în sumă de 654.551,99 RON, până la soluţionarea definitiva şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului de fond, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că aspectele invocate de reclamant, referitoare la condiţiile în care poate opera rezilierea contractului de finanţare, inexistenţa unei solicitări exprese a pârâtului în acest sens şi posibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară în raport de dispoziţiile art. 1171 şi 1549 din C. civ., vizând în mod evident fondul cauzei, nu pot fi analizate în cadrul procedurii reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care se limitează la o simplă pipăire a fondului cauzei.

Totodată se reţine că, în speţă, reclamantul a invocat, ca împrejurări de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează să fie analizate de instanţa învestită cu cererea de anulare a actului administrativ atacat.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.

Mai mult, prin sentinţa nr. 261/2017 din 24 aprilie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul Municipiul Calafat prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii. Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2016 la data de 13 decembrie 2016, reclamantul Municipiul Calafata solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii, anularea Procesului - Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/8/27.09.2016 întocmit de către structura de control din cadrul Direcţiei Generale de Control, Antifraudă şi Inspecţii - DGCAI.

Această soluţie dată acţiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanţe, în sensul neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cum cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative, nu se mai impune analiza condiţiei existenţei unei pagube iminente, conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Calafat prin Primar împotriva sentinţei nr. 556/2016 din 14 decembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2018.