Suspension of administrative acts denied for failure to demonstrate a well-justified case under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 26 februarie 2016, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de AFIR cu nr. x din 10.12.2015 şi Decizia nr. 3289 din 27.01.2016 emisa de AFIR privind soluţionarea contestaţiei nr. x/2.12.2015 până la soluţionarea definitiva şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului de fond, conform art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 202/2016 pronunţată în data de 27 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R. - Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

A susţinut că instanţa de judecată, a sancţionat-o, prin sentinţa recurată, pentru lipsa cererii de judecată din dosarul de fond, observând aceasta când a deliberat, deoarece în etapa premergătoare ar fi trebuit să îi pună în vedere să complinească acesta lipsă, dacă ea exista. Din acest punct de vedere a considerat hotărârea instanţei este nelegală şi dată cu încălcarea art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., art. 200 din acelaşi cod prevăzând etape în procedura de regularizare.

În ceea ce priveşte motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., arată că instanţa nu a mai analizat existenţa pagubei iminente.

În mod eronat s-a reţinut lipsa motivării cererii de suspendare, aceasta în condiţiile în care a arătat incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A considerat că a făcut dovada întrunirii condiţiilor de admisibilitate a cererii, conform prevederilor art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ, respectiv a cazului bine justificat şi a existentei unei pagube iminente.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta - reclamantă în motivarea primului capăt din recurs, respectiv incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură constatând lipsa cererii de judecată prin care făcea dovada că a depus acţiune în anulare a actelor administrative a căror suspendare o solicită, este nefondată.

Verificând actele şi dosarului de fond, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât ele vizează neregularităţi de ordin procedural, respectiv nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.

Se reţine că judecătorul fondului nu a încălcat nici o normă de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, prin constatarea lipsei de la dosar a cererii de chemare în judecată privind anulare pe fond a actelor administrative contestate, sarcina probei, revenind conform art. 249 C. proc. civ., celui care face susţinerea. În concret reclamanta trebuia sa verifice dacă la dosar se află toate actele necesare în dovedirea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speţă fiind respectate exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt şi de drept relevante pentru soluţionarea cauzei.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs vizând aplicarea greşită a normelor de drept material, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta A. a solicitat, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 10.12.2015 şi Decizia nr. 3289 din 27.01.2016, ambele emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti până la soluţionarea definitiva şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului de fond, conform art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificata şi completata.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că reclamanta trebuia să motiveze orice solicitare prin acţiunea ce avea ca obiect suspendarea actului administrativ, nu printr-o cerere separată, fiind necesar a se indicata în mod concret şi expres împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Or, în speţă, reclamanta a invocat, ca împrejurări de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează să fie analizate de instanţa învestită cu cererea de anulare a actului administrativ atacat.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.

Mai mult, prin sentinţa civilă nr. 334/2016 din 11 iulie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, de anulare a Deciziei nr. 3289 din 27.01.2016 emisă de AFIR privind soluţionarea Contestaţiei nr. x/2.12.2015; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de Agenţie cu nr. x din 10.12.2015; anulare a măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat, în calitate de beneficiar al contractului de finanţare nr. x/3.09.2012, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Instalare tânăr Fermier A., Şef de Exploataţie în Comuna Bilvanesti, Judeţul Mehedinţi" anulare a măsurii de reziliere a contractului şi anularea măsurii de stabilire în sarcina sa a creanţei de 103.759 RON.

Această soluţie dată acţiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanţe, în sensul neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cum cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative, nu se mai impune analiza condiţiei existenţei unei pagube iminente, conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ.

6.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 202/2016 din 27 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2018.