Fiscal suspension of execution under Art. 14 Law 554/2004: violation of defense rights and imminent damage as grounds to rebut presumption of legality

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2016 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. Cluj-Napoca a soliciat, suspendarea deciziei de impunere xnr. 837 din 30.12.2015, emisă de către pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare având ca obiect decizia de impunere menţionată şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 26/2016 pronunţată la data de 1 februarie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, a suspendat decizia de impunere xnr. 837 din 30.12.2015 emisă de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

A apreciat că, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, deşi instanţa de fond a susţinut că nu va face decât o analiză sumară a aparenţei de nelegalitate a actului administrativ pentru care s-a solicitat suspendarea, de fapt a analizat pe fond motivul invocat de reclamantă, acela că acesteia nu i s-ar fi respectat dreptul de a avea acces la dosarul administrativ, precum şi dreptul la apărare.

Totodată, a susţinut că nu există caz bine justificat în litigiul reclamantei, raportul de inspecţie fiscală care a stat la baza emiterii actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, cât şi actul în sine, sunt temeinic motivate în fapt şi în drept, reprezentând un mijloc de probă veritabil, până la proba contrarie. Respectiv nu se poate trage concluzia de la simpla vedere a actului administrativ în discuţie, că asupra acestuia ar plana puternice dubii privind legalitatea sa.

În ceea ce priveşte paguba iminentă arată că aceasta ar fi justificată de cuantumul sumei în discuţie - 2.838.219 RON, dar plata impozitelor şi taxelor constituie o obligaţie legală şi nu înseamnă că aceasta este de natură a provoca vreo pagubă, fiind determinate prin raportare la activitatea desfăşurată de contribuabil şi la încasările realizate. Deci simpla invocare a cuantumului creanţei, în lipsa unei dovezi concrete a pagubei iminente nu este suficientă pentru a se reţine îndeplinirea acestei condiţii pentru suspendarea actului administrativ.

Având în vedere cele de mai sus, consideră ca în cauză nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile (cazul bine justificat şi paguba iminentă) prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar soluţia pronunţată de către instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, fapt pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei civile nr. 26/01.02.2016 şi în rejudecare respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/30.12.2015 formulată de către reclamantă.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Menţionează că dreptul la apărare al societăţii A. S.R.L. nu a fost respectat, la dosarul cauzei neexistând dovada audierii contribuabilului şi a comunicării către acesta a dosarului administrativ, context în care, poate invoca existenţa cazului bine justificat.

În privinţa pagubei iminente, a învederat că ea există şi în prezent. Conform înscrisurilor depuse la dosar rezultă faptul că organul fiscal a pus în executare decizia de impunere chiar şi după suspendarea acesteia în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ceea ce ridică serioase probleme de legalitate. Prin urmare, cu atât mai mult se susţine existenţa unei pagube iminente, condiţie pentru admiterea cererii de suspendare reţinută de prima instanţă.

5. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Se reţine că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării deciziei de impunere xnr. 837 din 30.12.2015, emisă de către pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare având ca obiect această decizie de impunere.

În motivarea actelor administrative contestate, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj a reţinut că, reclamanta a efectuat în perioada verificată (19.11.2009 -30.09.2011) livrări intracomunitare de cartele telefonice ale operatorilor din România către operatori din Uniunea Europeană. Astfel, a constatat organul fiscal existenţa unor transferuri succesive ale acestor cartele pe relaţiile România - Slovenia - România -Ungaria - Italia, România - Ungaria - Italia, România - Ungaria - Slovacia, tranzacţii pentru care nu există justificare economică.

Prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită s-au stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţii fiscale suplimentare în cuantum total de 2838219 RON, reprezentând diferenţe TVA şi obligaţii fiscale accesorii.

Prima instanţă a admis cererea reclamantei, apreciind, în esenţă, că aceasta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei decizii de impunere, societatea a formulat contestaţie fiscală, a cărei soluţionare a fost suspendată prin decizia nr. 11/15.04.2016, până la rezolvarea definitivă a sesizării penale ce face obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, având ca obiect stabilirea de către organele de cercetare penală a existenţei sau inexistenţei infracţiunii de evaziune fiscală.

Intimata a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea deciziei de impunere xnr. 837 din 30.12.2015 şi de obligare a instituţiilor abilitate să soluţioneze contestaţia suspendată. Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa nr. 220/2016 de către Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., dosarul aflându-se în procedura prealabilă pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constată că, privitor la pronuţarea asupra fondului, contestaţia administrativă formulată de intimată împotriva deciziei de impunere nr. xnr. 837 din 30.12.2015 nu a fost soluţionată.

Instanţa de recurs mai reţine, în acord cu instanţa de fond, că argumentele intimatei-reclamantei, privind existenţa unor neregularităţi procedurale şi încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea de către instituţia pârâtă a înscrisurilor ce au stat la baza actului administrativ contestat pentru ca acest contribuabil să îşi pregătescă apărarea, constituie indicii temeinice, de natură să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condiţia existenţei unui caz bine justificat este realizată şi raportat la complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condiţiilor legale şi a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ fiscal contestat, iar condiţia referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal contestat, cu consecinţa imediată şi directă a afectării activităţii intimatei, raportat la cuantumul sumei imputate cu titlul de obligaţii fiscale suplimentare de plată.

Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecinţe grave în ce-l priveşte, se poate adresa instanţei pentru a obţine suspendarea executării actului.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată legalitatea hotărârii primei instanţei, astfel că va fi menţinută, iar recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj împotriva sentinţei civile nr. 26/2016 din 1 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2018.