Clawback tax suspension appeal rejected for lack of imminent damage evidence

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de la data de 21.09.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta casa Naţională de Asigurări de Sănătate suspendarea executării actelor administrative: notificarea cuprinsă în adresa CNAS nr. x/31.07.2014 prin care s-au comunicat elementele necesare calculării taxei clawback aferentă trimestrului II al anului 2014 şi cu privire la răspunsul CNAS nr. y/9.09.2014, prin care CNAS a răspuns la contestaţia formulată împotriva acestei notificări.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 269/2016 pronunţată în data de 2 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, rejudecarea cererii şi admiterea cererii de suspendare a actelor administrative contestate pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

A menţionat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei; de asemenea, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, respectiv a reţinut existenţa unui caz bine justificat, dar a apreciat că nu există o pagubă iminentă, având în vedere că societatea a adus dovezi în sensul că există împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

A mai susţinut că paguba iminentă este reprezentată de executarea silită ce ar fi pornită împotriva recurentei. Mai mult, neplata taxei clawback atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, mai exact se retrag medicamentele din lista celor decontate până la plata integrală a taxei, fapt ce ar conduce la blocarea activităţii societăţii, plus plata unor dobânzi şi penalităţi de întârziere.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 iunie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Verificând, mai întâi, sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speţă fiind respectate exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt şi de drept relevante pentru soluţionarea cauzei.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs vizând aplicarea greşită a normelor de drept material, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării actelor administrative reprezentate de notificarea cuprinsă în adresa CNAS nr. x/31.07.2014 prin care s-au comunicat elementele necesare calculării taxei clawback aferentă trimestrului II al anului 2014 şi cu privire la răspunsul CNAS nr. y/9.09.2014, prin care CNAS a răspuns la contestaţia formulată împotriva acestei notificări.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Instanţa de fond a reţinut îndeplinirea cazului bine justificat, respectiv că anterior pronunţării sale pe cererea de suspendare, în dosarul nr. x/2015 a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 2465/5.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus anularea notificării nr. x/31.07.2014 şi a adresei nr. y/9.09.2014, ambele emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din legea în discuţie, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că problema iminenţei pagubei este o chestiune de fapt, fiind necesară verificarea gravităţii şi iminenţa prejudiciului în funcţie de toate circumstanţele pricinii, cu respectarea principiului proporţionalităţii, luând în considerare natura propriu-zisă a măsurii administrative şi contextul în care intervine.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Putem aprecia că există urgenţă atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă şi imediată unui interes public, situaţiei reclamantului sau intereselor pe care acesta înţelege să le apere.

În cauza de faţă, recurenta nu a probat iminenţa producerii pagubei invocate, în condiţiile în care chiar partea menţionează faptul că nu s-a pornit executarea silită.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte susţinerea reclamantei cu privire la situaţia sa financiară grea, respectiv dovedirea faptului că la 31.07.2015 înregistrează pierderi de -1 424 915 RON şi că are şi o linie de credit tip overdraft la B. şi C., pasivul incluzând şi sumele din overdraft utilizate, această situaţie nu este legată în niciun fel de plata taxei clawback şi nici nu conduce la suspendarea actului administrativ contestat, chiar şi în situaţia constatării ca îndeplinite a condiţiei cazului bine justificat, care stabileşte doar o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ.

Înalta Curte constată din actele şi lucrările dosarului că recurenta datorează un procent din suma decontată deja pentru medicamentele vândute (aferente trimestrului II al anului 2014), iar faptul că se contestă modul de calcul al acesteia nu poate conduce la existenţa unui prejudiciu ireparabil.

Această împrejurare confirmă soluţia instanţei de fond care a constatat că nu este îndeplinită condiţia necesităţii prevenirii pagubei iminente, cerută de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 269/2016 din 2 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2018.