Peremption of appeal due to failure to resume proceedings following statutory suspension for appellant's death

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Iaşi a dispus suspendarea judecăţii cererii formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu Statul Român ş.a., pe temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., motivat de faptul că cel în cauză nu a indicat actele administrative a căror anulare se solicită sau hotărârile a căror desfiinţare se cere.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi la data de 16 mai 2013, reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei; cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 30 mai 2013, pe motiv că reclamantul nu a îndeplinit obligaţiile stabilite de instanţă, în sarcina sa, în şedinţa publică din 5 aprilie 2012.

Împotriva acestei din urmă încheieri a declarat recurs reclamantul A.

Prin încheierea de şedinţa din 14 octombrie 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii recursului, pentru ca recurentul să indice moştenitorii defunctului intimat B., care a exercitat funcţia de executor judecătoresc, dispoziţie căreia nu i s-a dat curs.

Cauza a fost repusă pe rol şi la data de 23 februarie 2015 recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. civ., a art. 244 alin. (1) C. proc. civ., a art. 167, 168 şi 169 C. proc. civ., a art. 305 C. proc. civ., a art. 138 C. proc. civ., a art. 312 C. proc. civ., a art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, a art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, a art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, şi a art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006.

Prin încheierea pronunţată în data de 16 martie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. civ., a art. 244 alin. (1) C. proc. civ., a art. 167, 168 şi 169 C. proc. civ., a art. 305 C. proc. civ., a art. 138 C. proc. civ., a art. 312 C. proc. civ., a art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, a art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, a art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, şi a art. I pct. 13 din Legea nr. 459/20069, formulată de recurentul A.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul-reclamant A., acesta solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi sesizarea Curţii Constituţionale.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2011/a1.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2011, judecarea recursului a fost suspendată, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere că la data de 16 mai 2016 a decedat recurentul-reclamant A.

Pe baza referatului întocmit la data de 09 ianuarie 2018, instanţa a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, în temeiul art. 252 din C. proc. civ., în vederea verificării incidenţei dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de 1 an."

Constată că ultimul act de procedură în cauză a fost îndeplinit la data de 22 noiembrie 2016, când prin încheierea de la acel termen de judecată, instanţa, în temeiul art. 252 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei.

Întrucât în cazul de faţă, măsura suspendării cauzei a fost dispusă de către instanţă ca urmare a decesului recurentului-reclamant, Înalta Curte fiind aşadar în prezenţa unui caz prevăzut de art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 250 alin. (2) C. proc. civ.:

"În cazurile de suspendare prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare."

Având în vedere că recurentul-reclamant A. a decedat la data de 16 mai 2016, iar moştenitorii săi nu au depus la dosar cerere prin care să solicite continuarea judecăţii şi reţinând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată în materie civilă se perimă de drept, chiar şi în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de 1 an, Înalta Curte văzând dispoziţiile art. 250 şi art. 252 C. proc. civ., potrivit cărora perimarea se constata şi din oficiu, urmează să admită excepţia invocată şi să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2018.