Scope of material error in extra-ordinary appeal: exclusion of re-examination of merits and evidence

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 271/19 mai 2010 pronunţată în dosarul nr. x/2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile; a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de introducere a acţiunii; a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, ca fiind tardiv introdusă.

Această sentinţă a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 1397/09.03.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamant.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/05.05.2017, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 271/29.05.2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 194 pronunţată în data de 22 iunie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 271/19.07.2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2009, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naţionale.

2. Decizia atacată cu contestaţie în anulare

Prin Decizia nr. 3531 din 13 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 194 din 22 iunie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva Deciziei nr. 3531 din 13 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contesataţie în anulare contestatorul A., solicitând anularea acesteia şi rejudecând cauza pe fond să se respingă excepţia tardivităţii şi să se admită acţiunea.

În cuprinsul motivelor a arătat că:

- i s-a încălcat dreptul la apărare, prevăzut de Constituţia României şi art. 6 din CEDO, întrucât a primit citaţia împreună cu întâmpinarea la data de 16 noiembrie 2017 după pronunţarea deciziei;

- instanţa de recurs a omis să se pronunţat asupra cererii de îndreptare eroare materială formulată la sentinţa nr. 194 din 22 iunie 2017;

- nu a putut motiva corect recursul fără să se fi îndreptat eroarea materială. Soluţionarea cererii de îndreptare ar fi putut conduce la o altă susţinere în cadrul motivelor.

In drept, a întemeiat cererea pe disp. art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 şi art. 318 (1) C. proc. civ. (1865).

3. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la contestaţia în anulare

Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită se referă la situaţia în care procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Textele ce reglementează contestaţie în anulare au în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

În speţă, se reţine că, primul motiv din cuprinsul contestaţiei în anulare vizează una din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. pentru care poate fi retractată o hotărâre irevocabilă, pe calea contestaţiei în anulare, respectiv "când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii".

Înalta Curte constată, contrar susţinerilor contestatorului, că procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru termenul din data 13 noiembrie 2017, când s-a pronunţat Decizia nr. 3531 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum rezultă din dovezile ataşate la Dosarul de recurs nr. x/2017

Prin urmare, în cauză, procedura de citare cu părţile a fost legal îndeplinită, dovezile de îndeplinire a procedurii se găsesc la dosarul cauzei şi nu a fost încălcat dreptul la apărare al contestatorului, care a depus la dosar la data de 10 noiembrie 2017 concluzii scrise şi o cerere de judecare a cauzei în lipsă.

În ceea ce priveşte punctul 2 al art. 317 alin. (1) C. proc. civ., vizând faptul că "când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă" nici acesta nu este incident cauzei, decizia fiind pronunţată de instanţa de recurs - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie competentă a o soluţiona.

Al doilea motiv de contestaţie în anulare a fost întemeiat pe art. 318 C. proc. civ., potrivit căruia "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

În practica judiciară, cu referire la noţiunea de "greşeală materială" în sensul prevederilor art. 318 teza I din Codul de procedură, s-a reţinut că sunt avute în vedere aspectele formale ale judecăţii, care să fie de natură a conduce în mod automat, fără excepţie, la o altă dezlegare a pricinii în recurs. Sunt asemenea greşeli materiale: - greşita anulare a cererii, ca netimbrată; greşita respingere a recursului, ca tardiv formulat - în absenţa cărora dezlegarea dată de instanţă ar fi fost cu totul alta.

În cauză, Înalta Curte reţine că aspectele invocate de contestator nu se circumscriu noţiunii de "greşeală materială" în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât, în realitate, prin motivele invocate, acesta tinde să obţină o reapreciere a probelor şi o nouă judecată sub aspectul aplicării dispoziţiilor incidente în raport cu circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei, ceea ce excede controlului realizat de instanţă pe calea contestaţiei în anulare.

Astfel, contestatorul nu a invocat o greşeală materială, în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., adică o eroare legată de aspectele formale ale judecăţii în recurs, aceasta solicitând, de fapt, ca instanţa să reanalizeze pe calea revizuirii situaţia acţiunii pe fond ce fusese respinsă ca tardiv formulată, adică să reaprecieze probele şi aspectele care ţin de situaţia de fapt şi de drept stabilită în cauză în mod irevocabil.

Se reţine că, pe calea contestaţiei în anulare nu au fost invocate motive prin care să se susţină "greşeli materiale" în sensul considerentelor enunţate şi, în acest context, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 318 teza I C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, întrucât prin decizia pronunţată în recurs au fost analizate toate criticile aduse.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care în mod constant reaminteşte faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental". De asemenea, Curtea, permanent subliniază că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

Aşa fiind, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator prin motivele invocate, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în ipotezele art. 317 C. proc. civ. şi în consecinţă va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţie în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3531 din 13 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2018.