Appeal for suspension of transport safety psychology certification withdrawal dismissed as failing to prove well-justified case

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical, suspendarea notei nr. x din 2 martie 2015 şi a notificării nr. x din 23 martie 2015.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4964/29.06.2015 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 2094 pronunţată în data de 20 august 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei de interes, invocată de pârât, şi cererea de suspendare formulată de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. prin titular A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii, recurentul a susţinut că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul existenţei cazului bine justificat, a arătat că, la acest moment, prin ordinele emise, care adaugă reguli de emitere a avizelor psihologice şi reguli de funcţionare a cabinetelor psihologice la regulile prevăzute de Legea nr. 213/2004 şi H.G. nr. 788/2005, Ministerul Transporturilor împreună cu Ministerul Sănătăţii modifică o lege emisă de Parlamentul României, ceea ce este inadmisibil.

Cu privire la paguba iminentă, a susţinut că reclamantul, cabinet de psihologie, s-a specializat în efectuarea de examinări psihologice ale personalului cu atribuţii în siguranţa transporturilor, aceasta fiind singura activitate a recurentului, astfel încât retragerea certificatului de agreare pe o perioadă de 2 ani este o sancţiune care îi reduce acestuia veniturile la zero.

1.4. Apărările intimatului-pârât

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Transporturilor a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic şi nelegal, şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală, argumentând, în esenţă, că Nota contestată a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile legale, iar recurentul nu a indicat împrejurările de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat.

Recurentul nu a administrat probe cu privire la iminenţa producerii unei pagube, simplele afirmaţii ale acestuia cu privire la faptul că ar fi singura unitate care îndeplineşte condiţiile de autorizare de pe teritoriul judeţului sau că ar fi specializat în efectuarea de examinări psihologice ale personalului cu atribuţii în siguranţa transporturilor nefiind suficiente.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 11 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 septembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentului-reclamant, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Conform celor expuse anterior, reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Notei nr. x din 2 martie 2015 şi a notificării nr. x din 23 martie 2015, prin care s-a dispus retragerea certificatului de agreare pentru examinări psihologice pe siguranţa transporturilor deţinut de reclamant, pentru o perioadă de 2 ani, pentru presupuse abateri constatate cu ocazia unor verificări.

În esenţă, în motivarea acţiunii, reclamantul a adus o serie de critici de nelegalitate actelor contestate, printre care modul de comunicare a actelor şi faptul că, cu ocazia verificărilor, nu s-a constatat vreo deficienţă, reclamantul îndeplinind toate condiţiile prevăzute în scopul acordării vizei anuale pentru anul 2015.

În acord cu instanţa de fond, fără a mai relua argumentele acesteia, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant nu a făcut dovada cazului bine justificat, examinarea aspectelor de nelegalitate şi netemeinicie indicate de acesta nefiind în măsură să valideze existenţa unei îndoieli serioase în ceea ce priveşte legalitatea actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Critica, invocată pentru prima oară în recurs, privind faptul că prin Ordinul nr. 1259/1392/2013, Ordinul nr. 1260/1390/2013 şi Ordinul nr. 1262/1393/2013 s-ar adăuga la Legea nr. 213/2004 şi H.G. nr. 788/2005, nu este de natură a determina o altă concluzie, în condiţiile în care ordinele indicate au fost emise în temeiul atribuţiilor specifice, fixate prin lege autorităţilor publice emitente, în domeniul siguranţei transporturilor.

În plus, majoritatea argumentelor recurentului necesită o analiză a fondului actului, specific unei acţiuni în anulare, întrucât veridicitatea acestora nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific acţiunii de fond.

Cercetarea sumară a "aparenţei dreptului" impune suspendarea doar atunci când, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, condiţie care, în speţă, nu este îndeplinită.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat, în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. împotriva sentinţei nr. 2094 din 20 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2018.