Mootness of appeal against interim suspension of tax enforcement due to final resolution of underlying annulment action

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr. x/30.04.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.04.2015, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 186/F-CONT din data de 03 decembrie 2015 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/30.04.2015 până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 186/F-CONT/03.12.2015 a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată.

A invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii.

În susţinerea recursului, în esenţă, pârâta a învederat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, situaţia de fapt descrisă de instanţa de judecată nu este reală, în ceea ce priveşte continuarea înregistrării unor obligaţii de plată la bugetul de stat după intervenirea Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale. Recurenta-pârâtă a susţinut că temeiurile juridice sunt diferite, nefiind vorba despre aceeaşi decizie de impunere şi de aceleaşi obligaţii fiscale.

Cât priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu de reparat. Iminenţa pagubei nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, nefiind suficiente simple afirmaţii ale acesteia.

Recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că temeiul de drept invocat în cele două decizii privind răspunderea solidară, respectiv Legea nr. 209/2015, este de natură că creeze o îndoială serioasă cu privire la actele administrative a căror suspendare se solicită.

S-a precizat, totodată, că, prin hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2015, având ca obiect contestaţia la executare silită formulată de intimata-reclamantă împotriva somaţiei nr. x/29.07.2015 şi a titlului executoriu nr. x/29.07.2015, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a respins acţiunea, reţinând legalitatea şi temeinicia actelor de executare silită.

Recurenta-pârâtă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii de recurs.

II. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi considerentele Înaltei Curţi

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar prin încheierea din camera de consiliu de la 04 decembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 29 ianuarie 2018.

La termenul de judecată de astăzi, 29 ianuarie 2018, Înalta Curte, în temeiul art. 458 coroborat cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes a recursului, excepţie pe care instanţa o consideră a fi întemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, şi care face inutilă expunerea detaliată şi cercetarea în fond a recursului declarat.

Conform celor menţionate la pct. I. 1, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. x/30.04.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.04.2015 până la pronunţarea instanţei de fond.

Prin sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs, curtea de apel a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă.

Cererea de chemare în judecată, prin care reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, anularea actului a cărui suspendare s-a dispus în prezenta cauză, s-a soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1705 din data de 13 decembrie 2016 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă rămasă definitivă prin Decizia nr. 1004 din 26.09.2017 pronunţată de Curtea de Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Prin sentinţa civilă nr. 1705 din 13 decembrie 2016 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi s-a anulat în parte Decizia nr. 72/2016 emisă de DGRFP Craiova privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.04.2015.

În prezentul litigiu, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, soluţia de suspendare a executării actului administrativ, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, încetează de drept să mai producă efecte juridice prin soluţionarea defintivă a cauzei, termen care s-a împlinit deja prin pronunţarea Deciziei nr. 1004 din 26.09.2017 a Curţii de Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din C. proc. civ. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-pârâtă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în respingerea cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în susţinerea recursului, întrucât interesul urmărit nu mai este unul actual, de vreme ce, aşa cum s-a arătat anterior, cauza a fost soluţionată definitiv, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la termenul deja împlinit.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, va admite excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea împotriva sentinţei nr. 186/F din 03 decembrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2018.