Pre-litigation complaint filed after debates but before judgment; annulment quashed and remanded for non-reopening of hearings.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat să se dispună anularea punctului 6.1. alin. (2) teza "pentru aceste considerente deţinătorul imobilului care, la data soluţionării notificării, este calificat ca fiind bun de proprietate publică are competenţa de a dispune restituirea bunului in natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998 cu modificările şi completările ulterioare" din H.G. nr. 250/2007.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţei nr. 84/F din 15 septembrie 2015, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât prin întâmpinare şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în aceeaşi zi cu depunerea acţiunii la Curtea de Apel Braşov, a sesizat Guvernul României prin e-mail cu plângere prealabilă, dovada acesteia nefiind depusă la dosar ca anexă a acţiunii.

Cu toate acestea, înainte ca instanţa de judecată să ia vreo măsură în dosar, a fost depusă dovada parcurgerii plângerii prealabile. Recurenta a susţinut că, deşi înscrisul a fost depus după închiderea dezbaterilor, instanţa de fond a abdicat de la principiul rolului activ, prev. de art. 22 din C. proc. civ. atunci când aflând despre îndeplinirea procedurii plângerii prealabile nu a repus cauza pe rol, conform art. 400 din acelaşi cod, pentru a cere lămuriri.

Prima instanţă a procedat rigid, mai degrabă cu scopul de a nu judeca decât de a soluţiona diferendul dintre o lege organică şi o hotărâre de guvern care o modifică.

Normele prevăzute la art. 22 şi la art. 400 din C. proc. civ. sunt norme imperative ce ţin de modul de organizare a procesului civil. Ele au raţiunea de a împiedica orice greşeală şi de a se pronunţa o hotărâre justă cu respectarea tuturor drepturilor şi intereselor procesuale ale părţilor.

Prin neobservarea acestor dispoziţii, s-a adus părţii reclamante o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinţei atacate.

În concluzie, recurentul a arătat că hotărârea dată de instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal, anularea recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în ipotezele enumerate de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civillă, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 04.12.2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

III. Analiza motivelor de casare

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Casarea unor hotărâri se poate cere … când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din C. proc. civ. "actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia".

În considerentele sentinţei recurate, judecătorul fondului a reţinut că depunerea presupusei dovezi a îndeplinirii procedurii prealabile, după închiderea dezbaterilor, nu a fost făcută în condiţii procedurale, motiv pentru care a admis excepţia inadmisibilităţii cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

În concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, dar înainte de pronunţarea instanţei de fond, şi în recursul formulat în cauza de faţă, recurentul reclamant a susţinut că efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, depunând în acest sens copie a plângerii prelabile adresată pârâtului Guvernul României.

Recurentul a depus în dosarul de recurs şi răspunsul pârâtului Guvernul României la plângerea prealabilă împotriva H.G. nr. 250/2017, adresată acestuia şi primit după pronunţarea asupra cauzei în primă instanţă.

Analizând excepţia de inadmisibilitate asupra căreia şi-a oprit analiza şi a finalizat judecata, prima instanţă nu a făcut o cercetare judecătorească pertinentă sub aspectul regularităţii sesizării instanţei.

Or, potrivit prevederilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., în scopul pronunţării unei hotărâri temeinicie şi legale, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt şi să dispună administrarea probelor necesare.

Totodată, prezintă relevanţă prevederile art. 400 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor."

Exerciţiul rolului activ din această perspectivă, implică, în mod evident, respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, inclusiv a dreptului la apărare, precum şi a celorlalte principii care guvernează procesul civil.

Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că instanţa de fond era datoare şi avea motive să repună cauza pe rol pentru a se pronunţa asupra regularităţii sesizării instanţei în raport cu toate încrisurile depuse la dosar.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov împotriva sentinţei nr. 84/F din 15 septembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2018.