Securitate collaborator status defined by denunciation of private conduct under Ordinance No. 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând să se constate calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1648 din 9 iunie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1648 din 9 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond, se îndepărtează de esenţa conţinutului informaţiei în litera şi spiritul dreptului material incident, a faptului concret, niciun document din cele aflate la dosarul cauzei neconţinând date despre vreo activitate sau atitudine potrivnică regimului. Aceasta în contextul analizei lor atât ca înscris depus în susţinerea cererii cât şi în apărare.

Mai mult, substanţa dreptului ce formează analiza situaţiei prin trimitere la starea de fapt, este clară, certă şi precisă, nicio notă, relatare, transmisă în contextul celei de-a treia condiţii nu poate fi considerată ca îndeplinită, imposibilitatea desprinderii din sfera îndatoririlor de serviciu, cu obligaţiile şefului de pichet nu se poate suprapune cu substanţa dreptului din Legea nr. 293/2008, nu se poate crea o conexitate, cele două elemente rămânând străine, şi în alte domenii.

Nota întocmită la data de 14.04.1986 este cu certitudine mai mult decât un vag, impropriu şi indecis răspuns la solicitarea Ofiţerului de securitate ce solicitase verificarea persoanei (impiegatul de mişcare B.) care pune în pericol siguranţa circulaţiei trenurilor. Solicitarea era de informaţii în acest sens, ca urmare a aspectelor pe care Ofiţerul le deţinea de la colegii acestuia, conţinutul expus necuprinzând nicio trimitere de această natură.

Într-un context asemănător a fost şi nota informativă din data de 14.04.1986 unde relatează aspecte asumate public de persoana asupra căreia i se atrăsese atenţia de a o avea în vedere, care declanşase şi supravegherea sa, anterior, cunoscută de către persoana vizată şi care n-au creat niciun impediment în viaţa de zi cu zi a acesteia. Apartenenţa la o religie sau alta nu a fost îngrădită nici la momentul îmbrăţişării de acesta şi nici ulterior nu a avut vreo repercursiune asupra întregii sale existenţe.

Alt aspect la care s-a făcut trimitere în sesizarea instanţei a fost reconfirmarea faptului că, în conformitate cu art. 6 pct. a şi c şi art. 11 din Regulamentul 005 (regulamentul pentru manevra trenurilor şi vehiculelor feroviare) numitul B. ce trebuia ca în timpul serviciului să fie odihnit, în stare normală şi să nu se afle sub influenţa alcoolului, nu îndeplinea aceste condiţii. Prezenţa acestuia la lucru în altă stare decât cea individualizată poate reprezenta un pericol pentru siguranţa circulaţiei.

Alte note care vizau exclusiv siguranţa circulaţiei feroviare despre persoane care aveau alte preocupări decât cele de serviciu şi la care s-a făcut trimitere nu pot fi reţinute de instanţa ca fiind note în sensul avut în vedere de legiuitor.

Notele conţin în mod exclusiv explicaţii solicitate despre existenţa unor persoane care nu respectă disciplina muncii, de fiecare dată cu trimitere la Regulamentul 005 şi generate de atenţionările făcute de cetăţeni învecinaţi cu raza de acţiune a personalului CFR. Aceste atenţionări impuneau un răspuns obligatoriu la solicitările ofiţerilor.

Niciuna dintre aceste explicaţii nu pot fi calificate ca informaţii sau ca îndeplinind condiţiile legale referitoare la furnizarea de informaţii, referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ci erau explicaţiile unui angajat cu funcţie de conducere.

Recurentul mai arată că notele prezentate instanţei sunt atât rezultatul obligaţiilor de serviciu, cât şi al faptului că funcţiona într-un domeniu de siguranţă, toţi şefii din domeniu fiind recrutaţi neexistând posibilitatea reală de a te opune unei atare " recrutări".

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 28 septembrie 2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. b), defineşte colaboratorul Securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.

Trebuie precizat că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de colaborator al Securităţii.

Astfel, prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Din semnificaţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii" rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Persoana trebuia să furnizeze informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informaţiile respective să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a observat îndeplinirea ambelor condiţii necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii prin furnizare de informaţii.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul a semnat la data de 14.04.1986 un "angajament", prin care, cunoscând că apărarea patriei, a securităţii statului constituie o obligaţie patriotică a oricărui cetăţean înscrisă în Constituţia RSR, se angaja să sprijine în mod secret, organele de securitate, în activitatea pe care o desfăşoară pentru apărarea patriei a securităţii statului sau a altor fenomene sau aspecte negative, să nu divulge indiferent de persoană, grad de rudenie sau funcţie, despre această colaborare, iar în activitatea de colaborare va fi sincer şi corect în cele relatate.

Acest "angajament" a fost dat în faţa ofiţerului lt. maj. C. din cadrul IJ Vâlcea Serv. 2, care s-a ocupat de recrutarea recurentului în vârstă de 25 ani, fiind angajat la Districtul 6 din cadrul secţiei L-3 CFR Râmnicu Vâlcea.

Recrutarea recurentului a fost decisă de organele de securitate, în vederea supravegherii informative a colegilor de serviciu, acesta primind numele conspirativ "D.".

Înalta Curte constată că recurentul a întocmit mai multe Note informative în perioada 14.04.1986-21.10.1989, semnate cu numele conspirativ "D.", prin care relata amănunte legate de colegii de serviciu, ce ţineau de viaţa privată a acestora, respectiv de persoane care vroiau să plece în străinătate, cu privire la convingerile religioase ale acestora, cu privire la conţinutul politic al unor bancuri spuse la locul de muncă, referitor la posturile de radio ascultate şi referitor la aprecierile unora cu privire la diverse evenimente de care aveau cunoştinţă cu trimitere la politica partidului.

Aşadar, recurentul avea sarcina de a verifica asemenea persoane, atât din punctul de vedere al comportamentului la locul de muncă dar şi din perspectiva convingerilor politice, al anturajului, comportamentului în viaţa privată, preocupărilor şi activităţilor care nu aveau legătură cu locul de muncă, acesta fiind motivul pentru care a oferit foarte multe informaţii concrete despre persoanele la care se referea în Notele Informative, din Nota de constatare rezultând că în perioada 1986-1989 a dat un număr de 56 de materiale informative.

Rapoartele şi Notele privind analiza activităţii informatorului "D." consemnează că după recrutare a furnizat un număr foarte mare de materiale informative cu privire la persoane aflate în atenţie pe linie de securitate, dând dovadă de loialitate, corectitudine, sinceritate şi receptivitate, având o conduită corespunzătoare.

Or, aceste informaţii în mod cert au încălcat dreptul la viaţă privată.

Înalta Curte constată că informaţiile furnizate de către recurent nu s-au limitat doar la aspecte ce vizau efectiv comportamentul acelor persoane în timpul serviciului sau în legătură cu activităţile desfăşurate la serviciu, ci au privit şi elemente din viaţa privată a acestora.

Este evident că recurentul conştientiza faptul că persoanele denunţate erau expuse unor posibile sancţiuni, determinate de primirea, de către reprezentaţii Securităţii, a unor astfel de informaţii.

Legiuitorul nu cere, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunţătorul conştientiza că îl expune pe cel denunţat unor sancţiuni venite din partea reprezentanţilor regimului sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate, investigaţii ce presupuneau imixtiuni în viaţa personală a celui urmărit, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată.

Fiind îndeplinite condiţiile necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii astfel cum sunt expres prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, în mod corect a fost admisă acţiunea.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1648 din 9 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.