Excise duty classification of hookah tobacco aroma as processed tobacco versus non-accisable optional additive

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- anularea Deciziei nr. 786/01.10.2014 şi, în consecinţă, desfiinţarea deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 10 din 18.01.2013 şi a Procesului-verbal de control nr. x/18.01.2013;

- exonerarea reclamantei de la plata sumei de 1.330.993 RON, reprezentând accize, TVA, dobânzi şi majorări de întârziere.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2723 din 23.10.2015, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 786/01.10.2014, Decizia nr. 10/18.01.2013 şi Procesul-verbal de control nr. x/18.01.2013.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, care a solicitat casarea acesteia şi respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut, pe de o parte, faptul că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, iar, pe de altă parte, faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Prima instanţă s-a pronunţat cu privire la legalitatea Deciziei nr. 786/01.10.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Serviciul soluţionare contestaţii în condiţiile în care reclamanta nu a solicitat anularea acesteia.

* Judecătorul fondului a reţinut în mod greşit faptul că organul vamal a reconsiderat încadrarea tarifară a produsului în categoria celui asimilat tutunului prelucrat, în condiţiile în care cauza supusă soluţionării este dacă pentru mărfurile importate de intimata-reclamanta, cu denumirea comercială "arome pentru tutun de narghilea sub formă de melasă fără adaos de tutun şi fără conţinut de nicotină", încadrate la poziţie tarifară 2403 9990 00 - Altele, se datorează sau nu accize, în contextul în care destinaţia finală a acestora este pentru tutunul de narghilea.

* Instanţa a menţionat în mod eronat faptul că încadrarea tarifară a mărfurilor accizabile este 2403 9999 00, în loc de 2403 9990 00, poziţia tarifară ce nu există în Tariful Integrat Comunitar.

* Curtea de apel a reţinut în mod corect că produsul "arome pentru tutun de narghilea sub formă de melasă fără adaos de tutun şi fără conţinut de nicotină" este accizabil şi se foloseşte pentru consumul altui produs accizabile.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata S.C. "A." S.R.L. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele prezentate la dosar.

4.2. Intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare în care a solicitat admiterea recursului, pentru argumentele arătate la dosar.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16.02.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.05.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 10.11.2017.

La termenul de judecată din data de 10.11.2017, Înalta Curte a luat act de precizarea apărătorului intimatei-reclamante în sensul că partea se află în procedura falimentului şi a dispus citarea lichidatorului judiciar al acesteia, B.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de intimata-reclamantă S.C. "A." S.R.L. are ca obiect verificarea legalităţii:

- Procesului-verbal de control nr. x/18.01.2013, prin care organul vamal a constatat faptul că pentru operaţiunile vamale derulate de intimata-reclamantă nu au fost încasate sumele reprezentând accizele aferente mărfurilor importate cu declaraţiile vamale de punere în circulaţie, organul vamal apreciind că produsul importat trebuie să fie încadrat în categoria prevăzută de art. 20615 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 571/2003;

- Deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 10 din 18.01.2013, prin care intimata-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 1.330.993 RON, reprezentând accize, TVA, dobânzi şi majorări de întârziere.

- Deciziei nr. 786/01.10.2014 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva actelor anterior nominalizate.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, următoarele considerente:

* În cauza de faţă, nu s-a dovedit caracterul incomplet sau fals al informaţiilor cuprinse în declaraţiile vamale de import întocmite de reclamantă şi nici incidenţa unor elemente noi, situaţie în care operaţiunea de reverificare a importurilor efectuate cu declaraţiile vamale nominalizate în actul de control contestat reflectă abuzul de putere al autorităţii vamale, reverificarea fiind îndeplinită cu neobservarea condiţiilor prevăzute de art. 100 din Codul Vamal al României.

* Organul vamal a procedat în mod nelegal la considerarea produsului "arome pentru tutun de narghilea sub formă de melasă fără adaos de tutun şi fără conţinut de nicotină" accizabil, în raport de prevederile art. 20615 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 571/2003. Aroma aflată în discuţie nu conţine tutun, ci reprezintă un adaos opţional pentru un alt produs accizabil, tutunul de narghilea.

Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Dezlegarea primei instanţe, inclusiv argumentaţia pe care se fondează, este la adăpost de orice critică, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor şi normelor incidente cauzei, după cum se va detalia în continuare.

* Înalta Curte apreciază că este pur formală critica recurentei în sensul că prima instanţă a dat mai mult decât s-a cerut, în condiţiile în care intimata-reclamantă a precizat în mod expres faptul că obiectul contestaţiei îl reprezintă Decizia nr. 786/01.10.2014 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva actelor de impunere aflate în discuţie.

* Susţinerea recurentei în sensul că prima instanţă a apreciat produsul analizat în cauză ca fiind accizabil nu este reală. Ceea ce instanţa de fond a analizat în mod concret este dacă produsul importat de intimata-reclamantă îndeplineşte condiţia esenţială de a putea fi fumat ca atare pentru a fi considerat accizabil.

* În mod evident, consemnarea încadrării tarifare a produsului ca fiind 2403 9999 00, în loc de 2403 9990 00, este o eroare materială.

* Instanţa de control judiciar nu poate primi critica recurentei în sensul că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 20615 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 571/2003 (forma în vigoare în perioada de referinţă), conform cărora "se consideră tutun de fumat orice produs care constă total sau parţial din alte substanţe decât tutunul, dar care îndeplineşte, pe de altă parte criteriile prevăzute la lit. a) şi b)", adică tutunul "care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară."

Menţiunea asupra faptului că produsul poate fi fumat fără prelucrare ulterioară este în măsură să clarifice regimul accizabil al produsului importat. În speţa de faţă, intimata-reclamantă a important produsul denumit "aromă pentru tutun de narghilea sub formă de melasă fără adaos de tutun şi fără conţinut de nicotină". Înalta Curte apreciază că este corectă interpretarea primei instanţe în sensul că aroma analizată, pe lângă faptul că nu conţine tutun - aşa cum rezultă din certificatul de încercări şi adeverinţa privind conţinutul produsului, emise de producător -, nu îndeplineşte însuşirea esenţială prevăzută de textul legal anterior citat, respectiv aceea de a putea fi fumată ca atare, aceasta reprezentând, în realitate, un adaos opţional pentru un alt produs accizabil, mai precis, tutunul de narghilea. Prin urmare, în mod nejustificat a fost reconsiderată de către autoritatea vamală încadrarea tarifară a produsului în categoria celui asimilat tutunului prelucrat pentru care, în conformitate cu prevederile art. 176 din Legea nr. 571/2003, ar trebui să plătească o acciză în sumă de 81 euro/kg.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2723 din 23.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.