Suspension of enforcement of accessory tax liabilities: requirement of imminent loss and serious doubt over legality under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală, a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x emisă de pârâtă, privind obligaţiile de plată accesorii în cuantum de 1.520.811 RON, până la soluţionarea în fond a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva acesteia

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 130/CA din 19 august 2015 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 130/CA din 19 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit a reţinut instanţa de fond faptul că există suficiente motive temeinice care ar justifica urgenţa admiterii cererii de suspendare a executării, în sensul că intimata-reclamantă ar suferi vreun prejudiciu iminent prin continuarea executării, în condiţiile reţinerii aparenţei de nelegalitate a Deciziei de calcul accesorii nr. 14447/15.04.2015.

Emiterea Deciziei de calcul accesorii nr. 14447/15.04.2015 s-a efectuat în condiţii de vădită nelegalitate având în vedere faptul că executarea titlului de creanţă reprezentat de Decizia de impunere nr. x/27.06.2011 era suspendată prin hotărâre judecătorească .

Prin sentinţa civilă nr. 251/CA/18.08.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x, irevocabilă prin decizia civilă nr. 5683/24.11.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare

Pe rolul Curţii de Apel Constanţa s-a înregistrat dosarul nr. x având ca obiect anularea Deciziei de impunere 994/26.07.2011, în soluţionarea căruia instanţa de judecată a pronunţat sentinţa civilă nr. 118/CA/25.06.2014 prin care a respins acţiunea în contencios administrativ de anulare act, hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare.

Or, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x a produs efectele specifice până la data soluţionării dosarului nr. x, prin sentinţa civilă nr. 118/CA/25.06.2014.

La acest moment nu se poate reţine decât că intimata-reclamantă a beneficiat de o suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 ce condiţionează producerea efectelor specifice de suspendare de introducerea acţiunii în anularea actului în termen de 60 de zile de la data acordării suspendării.

Se mai precizează că, în cauză, contestatoarea a înregistrat abia în data de 03.10.2011 acţiune în anularea Deciziei de impunere nr. x/27.06.2011, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. x/2011, iar prin sentinţa civilă nr. 118/CA/25.06.2014 a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ de anulare a actului, hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare.

În opinia recurentei, în acest moment, suspendarea pronunţată de către Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu mai prezintă obiect în lumina dispoziţiilor art. 14 din acelaşi act normativ.

În acest sens, este necesară înlăturarea motivelor vizând legalitatea actelor administrative fiscale, care până la anulare, de către o instanţă judecătorească, se bucură de prezumţia de legalitate.

Recurenta mai arată că prin Decizia nr. 257/27.10.2006 Curtea Constituţională a reţinut că "suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate"

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actelor administrative fiscale trebuie să transpară cu uşurinţă, în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru a nu se prejudicia fondul litigiului în calea deschisă de legiuitor doar pentru măsura excepţională de temporizare a producerii efectelor de către actele administrative fiscale contestate.

Ori, motivele invocate de intimata-reclamantă nu sunt de natură a crea de plano o îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. 14447/15.04.2015 emise în sarcina sa de către autoritatea fiscală, fiind necesară nu numai administrarea de probe în cadrul procesului, dar şi o interpretare şi o aplicare a legii ce ar presupune o antamare a fondului.

În acest sens, recurenta consideră că nu s-a făcut dovada producerii unei pagube iminente care s-ar cauza prin executarea actului administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită.

În ceea ce priveşte condiţia privind prevenirea unei "pagube iminente" se poate reţine definiţia la nivel comunitar dată acestei noţiuni prin Recomandarea nr. R898 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, însă autoritatea jurisdicţională chemată să decidă o asemenea măsură trebuie să aprecieze ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente. Astfel de măsuri pot fi acordate în special în situaţia în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat.

Susţinerile privind prejudiciul considerabil ce urmează să se producă sunt nefondate pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată prin probe concludente.

Faptul că executarea sumei stabilite prin decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii, nu reprezintă un motiv de fundamentare a cererii de suspendare a executării, întrucât există posibilitatea reparării ulterioare a prejudiciului, prin anularea actului administrativ fiscal şi restituirea sumelor încasate.

Astfel, aceasta condiţie nu este îndeplinită în cauza întrucât prejudiciul material viitor şi previzibil nu trebuie să fie tocmai consecinţa emiterii actului administrativ fiscal.

Debitele stabilite de către autoritatea fiscală sunt creanţe fiscale, certe, lichide, astfel cum acestea sunt reglementate conform dispoziţiilor art. 21 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că s-a procedat în mod corect la întocmirea actului administrativ fiscal a căror executare se cere a fi suspendată, organul fiscal riscând, în mod contrar, prin tergiversarea executării să nu-şi mai poată recupera creanţele.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. "A." SRL a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 28.09.2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia de impunere nr. x emisă de ANAF- DGRFP Galaţi- AJFP Constanţa, a cărei executare se solicită a fi suspendată, au fost calculate în sarcina intimatei obligaţii fiscale accesorii în suma de 1.520.811 RON, pentru neachitarea la termen a unor debite cuprinse în Decizia nr. F-CT 994/28.06.2011.

Contestaţia formulată de intimată împotriva acestei decizii de impunere a fost soluţionată de organul administrativ fiscal prin decizia nr. 731/17.07.2015 în sensul că s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la soluţionarea, pe fond, a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x, decizie ce conţine debitele de bază generatoare a accesoriilor contestate.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

Suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Condiţia existenţei cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

De asemenea, în cauză, prin actele depuse, intimata a prezentat suficiente elemente care să conducă la existenţa unor îndoieli serioase în ceea ce priveşte legalitatea deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că atât timp cât o instanţă nu s-a pronunţat în mod definitiv asupra întinderii în timp a efectelor suspendării executării Deciziei de impunere nr. x prin care s-au stabilit debitele principale, acest aspect poate reprezenta un caz bine justificat pentru determinarea suspendării executării deciziei prin care s-au calculat accesorii ale acestor debite.

Deci, există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie impusă de lege, s-a apreciat că executarea unei sume de 1.520.811 RON, în contextul economic general, ar perturba în mod evident activitatea societăţii, putând determina chiar ajungerea în incapacitate de plată, fapt ce ar avea consecinţe deosebite inclusiv din punct de vedere social, asupra angajaţilor acesteia.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Se poate aprecia că există urgenţă atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă şi imediată unui interes public, situaţiei reclamantului sau intereselor pe care acesta înţelege să le apere.

Alături de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte are în vedere şi recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.

Aşa cum s-a arătat de altfel şi în recomandarea 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare.

Aceeaşi recomandare reaminteşte principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniştrii care cheamă autoritatea jurisdicţională competentă, în speţă instanţa judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.

Soluţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicţională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităţilor administrative prin care se impun particularilor o serie de obligaţii.

Suspendarea pronunţată de instanţă nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiţiei pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicţionale.

Un argument în plus faţă de cele reţinute îl reprezintă faptul că prin sentinţa civilă nr. 66 din 22.03.2017 Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea promovată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi a dispus anularea Deciziei nr. 725/11.10.2016 emisă de DGRFP Galaţi - Serviciul de Soluţionare Contestaţii şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 14447/15.04.2015.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 130/A din 19 august 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.