Mayor-mediator incompatibility under Law 161/2003: unexercised profession without remuneration does not constitute a prohibited remunerated activity

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/2.03.2015 emis de această autoritate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 102/F din 22 iunie 2015 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, şi a anulat raportul de evaluare nr. x din 02 martie 2015 al Agenţiei Naţionale de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 102/F din 22 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că interpretarea dată de prima instanţă nesocoteşte însuşi scopul instituirii regimului incompatibilităţilor, astfel că, în cauză, soluţia primei instanţe este şi rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor ce definesc materia incompatibilităţilor, în mod special a prevederilor art. art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, direct incident în speţă.

Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Raportul de evaluare nr. x/02.03.2015, au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor prin nerespectarea prevederilor art. 87 lit. (k) din Legea nr. 161/2003, în perioada 20.05.2011- prezent, intimatul-reclamant, exercitând concomitent atât activităţi în calitate de mediator în cadrul Biroului de mediator A. şi în cadrul asociaţiei profesionale de mediatori "B., cât şi funcţia de primar al comunei Guşoieni, judeţul Vâlcea.

Hotărârea nr. 2082/20.05.2011 a Consiliului de Mediere la art. 2 prevede că:

"Se ia act că în baza actului de înfiinţare (x din 11.05.2011) domnul A. va exercita profesia în biroul de mediator cu denumirea "A.-Birou Mediator"cu sediul profesional în Localitatea Guşoeni, str. x nr. 150, jud. Vîlcea, înregistrat în Registrul Formelor de Exercitare a Profesiei în 20.05.2011 la poziţia 2447, începând cu data de 13.06.2011."

Prin urmare, intimatul deţine şi poate exercita profesia de mediator din data de 13.06.2011, iar faptul că nu a exercitat efectiv profesia de mediator şi nu a fost retribuit, nu îl poate exonera de răspundere, întrucât textul legal menţionat nu condiţionează situaţia de incompatibilitate de exercitarea sau încasarea efectivă a unor sume de bani, ci, de deţinerea oricărei alte funcţii publice sau activităţi remunerate, ceea ce s-a constatat şi în cazul de faţă.

De asemenea, faptul că intimatul prin cererea înregistrată sub nr. x la Consiliul de Mediere a solicitat suspendarea exercitării profesiei de mediator, nu prezintă relevanţă întrucât a fost făcută "pro causa" după ce intimatul a fost informat despre declanşarea procedurii de evaluare.

Mai mult decât atât, dacă intimatul susţine că nu a exercitat niciodată profesia de mediator şi că nu a fost retribuit, de ce a fost necesară suspendarea exercitării profesiei de mediator.

Prin "sintagma activităţi remunerate" legiuitorul a avut în vedere ca exercitarea respectivelor activităţi să fie remunerate neînţelegând să condiţioneze existenţa situaţiei de incompatibilitate de primirea efectivă a remuneraţiei (onorariului).

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/2.03.2015 emis de Agenţia Naţională de Integritate s-a constatat că intimatul s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu 20.05.2011 până la data întocmirii raportului, întrucât nu a respectat prevederile art. 87 lit. k) din Legea nr. 161/2003, deţinând concomitent atât calitatea de mediator în cadrul Biroului de mediator A., cât şi funcţia de primar al com. Guşoieni, jud. Vâlcea.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că persoana evaluată a început să îşi desfăşoare activitatea de mediere la data de 13.06.2011. S-a reţinut şi faptul că, astfel cum a comunicat Consiliu de mediere, din evidenţele acestei autorităţi nu rezultă vreo situaţie de suspendare a mediatorului A. din profesia de mediator în perioada 20.05.2011 - 12.08.2013.

Înalta Curte constată că potrivit art. 87 lit. k) din Legea nr. 161/2003, funcţia de primar este incompatibilă cu orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.

Prin urmare, încadrarea în situaţia de incompatibilitate prevăzută de acest text de lege presupune fie exercitarea unei funcţii publice, fie a oricărei activităţi remunerate, cu excepţiile indicate.

Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator la art. 26 prevede exercitarea de servicii în schimbul cărora se pot percepe onorarii, dar şi exercitarea altora cu titlu gratuit, cum ar fi activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că autoritatea pârâtă trebuia să-şi întemeieze constatarea privind situaţia de incompatibilitate pe dovezi din care să rezulte, pe lângă deţinerea calităţii de mediator, faptul că intimatul-reclamant a desfăşurat în concret activitatea şi a perceput onorarii în schimbul acestor servicii, elemente care în cauză nu s-au probat.

Din înscrisurile administrate a rezultat că prin Hotărârea nr. 2802/20.05.2011 emisă de Consiliul de Mediere Bucureşti s-a luat act de îndeplinirea condiţiilor pentru înfiinţarea biroului de mediator A., s-a aprobat înscrierea acestuia în Tabloul Mediatorilor şi începerea exercitării profesiei de mediator cu data de 13.06.2011.

De la data înfiinţării cabinetului, intimatul-reclamant nu a obţinut venituri din profesia de mediator, sens în care a depus în dovedire adeverinţa nr. VL 150686/17.10.2013 emisă de ANAF- Serviciul Fiscal Municipal Drăgăşani, deciziile de impunere anuale 2012-2013, fişă fiscală 2011-2012 din care a rezultat că nu figurează înregistrat în evidenţa fiscală cu venituri realizate în această calitate. Ulterior, la data de 10.10.2013, prin decizia nr. 1472, Consiliul de mediere a luat act de suspendarea la cerere a exercitării profesiei de mediator de către intimatul-reclamant.

Instanţa de control judiciar constată că profesia de mediator nu se circumscrie funcţiei publice, nu implică prerogativele puterii publice, beneficiind de o reglementare specială prin Legea nr. 192/2006.

Simpla deţinere a unei calităţii, ori chiar exercitarea de acte neremunerate nu determină încadrarea în situaţia de incompatibilitate.

Înalta Curte, în raport de toate argumentele anterior pronunţate, apreciază că instanţa de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 87 lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 102/F din 22 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.