Conflict of integrity evaluation annulled for local official; appeal dismissed by higher court

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/12.06.2015 întocmit de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 92 din 6 octombrie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, şi în consecinţă, a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/12.06.2015 întocmit de Inspecţia de Integritate şi a obligat intimata Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, la plata sumei de 1290 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 92 din 6 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că prevederea de drept material aplicată greşit de instanţa de fond este materializată în art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

În ceea ce priveşte potenţialul beneficiu sau un dezavantaj material, legiuitorul arată că "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:... f) "o asociaţie sau fundaţie din care fac parte".

De asemenea, relaţia de angajament dintre alesul local şi persoana juridică poate fi şi nepatrimonială, legiuitorul arătând foarte clar că beneficiul poate privi "orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia"

Recurenta mai arată că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut, în legătură cu conflictele de interese pentru aleşii locali, o interdicţie expresă cu privire la existenţa interesului personal. Sintagma "folos material" îşi găseşte corespondent şi în speţa dedusă judecăţii. Efectul imediat nu este necesar, în sensul strict al termenului "imediat", aşa cum consideră instanţa de fond.

Prin urmare, atât timp cât actul care i-a fost prezentat primarului spre verificare şi, ulterior, asumare, se referea, la atribuirea unui spaţiu situat în clădirea Primăriei Atid către Asociaţia B. din Zona Atid, asociaţie în cadrul căreia deţine calitatea de vicepreşedinte.

Deci, primarul ar fi trebuit să se abţină de la semnarea acestuia şi de la atribuirea spaţiului, putând delega atribuţiile sale.

Din perspectiva legiuitorului, simpla posibilitate ca respectivul act să fie semnat sau încheiat fără existenţa unor garanţii de obiectivitate din partea celui care îl semnează, generează încălcarea regimului conflictelor de interese.

Este aproape imposibil de considerat că, prin semnarea actului administrativ, intimatul nu a urmărit un interes de natură patrimonială pentru Asociaţia B. din Zona Atid în cadrul căreia deţinea funcţia de vicepreşedinte, sau că şi-a îndeplinit cu obiectivitate atribuţiile.

Textul legal din Legea nr. 161/2003 vorbeşte despre interdicţia "să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic, ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei".

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 18 septembrie 2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare s-a reţinut în sarcina intimatului că a încălcat prevederile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, întrucât în exercitarea mandatului de primar al comunei Atid, jud. Harghita a atribuit, cu titlu gratuit, un spaţiu în clădirea Primăriei comunei Atid, către Asociaţia B. din Zona Atid, asociaţie în cadrul căreia deţinea calitatea de vicepreşedinte.

Intimatul deţinea atât calitatea de primar al comunei Atid, cât şi cea de vicepreşedinte al Asociaţiei B. din Zona Atid, astfel că la data de 10 februarie 2010, prin Hotărârea nr. 1/2000 a Consiliului Local al comunei Atid, s-a aprobat participarea comunei la înfiinţarea Asociaţiei, fiind mandatat în acest sens să participe în numele şi pe seama UAT comuna Atid, la şedinţa constitutivă şi să semneze, în acest sens, Actul constitutiv şi Statutul.

Pe de altă parte, prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus asigurarea unui spaţiu în clădirea primăriei, cu titlu gratuit, pentru folosinţa Asociaţiei ca sediu, fiind încheiat în acest sens, Contractul de comodat din 12 aprilie 2010.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003:

"primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii Municipiului Bucureşti sunt obligaţi sa nu emită un act administrativ sau sa nu încheie un act juridic ori sa nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul sau ori rudele sale de gradul I" (alin. (1).

Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că:

"actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Conform prevederilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, "aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: ... f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte".

Înalta Curte constată că intimatul nu are calitatea de membru/membru fondator al Asociaţiei, fiind desemnat vicepreşedinte, această stare de fapt, conducând la concluzia că, în raport de textul art. 75 din Legea nr. 393/2004, funcţia de vicepreşedinte nu se identifică cu calitatea de membru, cerută de legiuitor.

Deci, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cea a existenţei unui folos material pentru reclamant sau pentru vreuna dintre categoriile enumerate strict şi limitativ de legiuitor.

Instanţa de control judiciar apreciază că în mod judicios s-a reţinut că nu este realizată ipoteza legală de la art. 45, lit. f) din Legea nr. 393/2004, în lipsa apartenenţei intimatului la Asociaţia B. din zona Atid, ca membru fondator sau asociat.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Atribuirea, cu titlu gratuit, unui spaţiu situat în clădirea Primăriei Atid asociaţiei identificate, în cadrul căreia intimatul avea calitatea de vicepreşedinte, nu a produs şi nu putea să producă nici un folos material pentru sine, pentru soţ, ori rudele sale de gradul I, cum se lasă să se înţeleagă din raport, deoarece funcţia de vicepreşedinte nu era remunerată.

Cu atât mai mult cu cât, acel spaţiu nu a fost folosit efectiv niciodată şi nu intimatul a atribuit spaţiul asociaţiei, ci Consiliul local Atid, printr-o hotărâre a consiliului depusă.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 3.335 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 92 din 06 octombrie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 3335 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantul A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.