Applicability of post-event financial correction norms to public procurement irregularities under EU funds despite constitutional non-retroactivity ruling.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 125/10.04.2014 şi a Notei de neconformitate nr. x emise de pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 984 din 3 aprilie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 984 din 3 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu a declarat recurs invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a apreciat ca neîntemeiată susţinerea potrivit căreia O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi aplicată pentru acte încheiate anterior intrării în vigoare, întrucât, în raport de dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, controlul a avut loc în perioada 07.05.2013-20.05.2013, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, chiar dacă achiziţia a avut loc când nu era în vigoare acest act normativ.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/26.02.2015,publicată în Monitorul Oficial al României nr. 236/07.04.2015, Curtea Constituţională a reţinut că prevederile art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanţial din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greşit pentru determinarea aplicabilităţii noilor norme de drept substanţial, respectiv existenţa sau nu a unor activităţi de control în desfăşurare la momentul intrării în vigoare a noii legi fără a se raporta Ia legea în vigoare la momentul naşterii raportului juridic. Rezultă că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, schimbarea ulterioară a condiţiilor legale neavând nicio influenţă asupra legalităţii acestuia. In consecinţă Curtea constată că art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 este neconstituţional fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Curtea de Apel a constatat faptul că urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Or, la momentul săvârşirii presupusei fapte ilicite era în vigoare Ordonanţa de Guvern nr. 79/2003 şi nu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, iar în aceste două acte normative definiţia "nereguli" este structural diferită.

Astfel, dacă în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 este sancţionată doar fapta ilicită "care prejudiciază" diferitele bugete din care se realizează finanţarea, după data de 3 iulie 2011 (intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011) este extinsă sfera valorilor sociale protejate, prin sancţionarea şi a conduitei generatoare de posibile prejudicii prin introducerea în cuprinsul definiţiei "nereguli" a ilicitului "care poate prejudicia" bugetele de finanţare.

Recurentul precizează că O.G. nr. 79/2003 sancţiona doar fapta care genera un prejudiciu, iar prin O.U.G. nr. 66/2011 se sancţionează şi faptele care au un potenţial pericol de a produce prejudicii.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta arată că instanţa, prin sentinţa pronunţată, a făcut o aplicare greşită a legislaţiei specifice procedurii achiziţiei publice, pronunţând astfel o soluţie nelegală.

Curtea de Apel a reţinut ca fiind întemeiate constatările pârâtei, fapta constituind abatere în sensul prevederilor art. 2 pct. 7 din Regulamentul Comunităţilor Europene Consiliului Europei nr. 2988/1995, care definesc abaterea ca orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea.

Recurentul mai susţine că din analiza Ofertei tehnice depuse de către ofertantul S.C. A.. S.R.L. rezultă că la data depunerii ofertei acesta a depus Formularul nr. 9 reprezentând Lista Asociaţiilor şi a subcontractorilor, potrivit căreia sunt incluse părţile din contract ce urmau a fi subcontractate, subcontractori desemnaţi fiind: S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi D..

De asemenea, au fost depuse în anexă la Formularul nr. 9 cele trei acorduri de subcontractare încheiate cu subcontractorii desemnaţi în listă, precum şi Formularele nr. 14, respectiv Declaraţiile pe propria răspundere privind neîncadrarea în prevederile art. 691 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare, ofertantul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în mod expres prin Fişa de date a achiziţiei şi a respectat cadrul legal instituit de art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006, sens în care, la data de 28.06.2011, data încheierii contractului de servicii nr. x existau depuse acordurile de subcontractare încheiate cu subcontractorii desemnaţi prin oferta tehnică prezentată.

Autoritatea contractantă, în aplicarea prevederilor art. 96 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, a solicitat S.C. A.. S.R.L. la data de 28.06.2011, data încheierii contractului, depunerea contractelor de subcontractare. Însă, S.C. A.. S.R.L. a procedat la depunerea contractelor, care poartă dată imediat ulterioară, respectiv miercuri - 29.06.2011 şi luni 04.07.2011.

Rezultă aşadar că autoritatea contractantă a respectat întocmai normele legale referitoare la subcontractare, respectiv art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi prevederile art. 96 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă a solicitat depunerea contractelor de subcontractare, motiv pentru care nu se poate reţine o încălcare a prevederilor art. 96 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

Prin Nota de neconformitate nr. x se reţine faptul că îndeplinirea cerinţei privind demonstrarea experienţei similare a fost limitată prin luarea în considerare doar a recomandărilor care au calificativul "foarte bun".

Prin Fişa de date a achiziţiei la secţiunea V.4 Capacitatea tehnică, a fost prevăzută următoarea cerinţă minimă de calificare:

"Ofertanţii vor face dovada finalizării (adică recepţie la finalizarea serviciilor prestate sau a recepţiei finale a documentaţiilor tehnice aferente PT+CS+DE) în ultimii 3 ani a cel puţin unui contract de proiectare a unei construcţii similare cu o valoare mai mare sau egală cu 80.000 RON fără TVA. Ofertantul să prezinte o recomandare aferentă contractului prezentat, în original sau copie legalizată, specificându-se faptul că vor fi luate în considerare doar recomandările care au calificativul - foarte bun".

Având în vedere prevederile art. 9 din H.G. nr. 925/2006 recurenta consideră că este eronată interpretarea potrivit căreia autoritatea contractantă prin impunerea calificativului "foarte bine" a limitat participarea la procedură, o astfel de cerinţă neîncadrându-se în categoria cerinţelor minime de calificare disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică.

O atare solicitare nu poate fi privită ca fiind discreţionară, raportat la faptul că serviciul ce urmează a fi prestat este finanţat din fonduri europene şi este firesc să se impună anumite cerinţe care să asigure participarea la procedură doar a acelor operatori economici care prin istoricul activităţilor prestate pot demonstra că au dat dovadă de profesionalism, creându-se astfel premisele cheltuirii eficiente a banului public.

Se mai arată că, aşa cum se poate observa din raportul procedurii de achiziţie publică, au fost depuse oferte de către trei operatori economici şi nu au existat sesizări din partea acestora sau a altor posibili ofertanţi referitoare la cerinţa impusă de autoritatea contractantă, fapt ce demonstrează că posibilii ofertanţi nu au încercat vreo constrângere sau limitare pentru participarea la procedura de achiziţie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 28.9.2017, recursul a fost admis în principiu.

1. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Nota de Neconformitate nr. x a fost stabilită şi aplicată în sarcina reclamantei o corecţie financiară în cuantum de 2.800 RON la care se adaugă TVA de 672 RON, în ceea ce priveşte verificări documentare a cazurilor de suspiciuni de nereguli înregistrate la autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, cu privire la Contractul de finanţare cod SMIS 4614, încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Crearea şi modernizarea infrastructurii de valorificare turistică a patrimoniului cultural al Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale din Dumbrava Sibiului" şi care au vizat contractul de servicii nr. x încheiat cu S.C. A. S.R.L.

Prin Decizia nr. 125/10.04.2014 a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată.

Autoritatea de management a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 178 alin. (2), art. 188 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 8 alin. (2) şi art. 96 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

În procesul de verificare a cererii de rambursare nr. 1, pârâta a procedat la verificarea procedurii de atribuire a contractului de servicii nr. x cu titlul "Servicii de proiectare şi asistenţă tehnică pentru crearea şi modernizarea infrastructurii de valorificare turistică a patrimoniului cultural al Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale din Dumbrava Sibiului", a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale în materia achiziţiilor publice, motiv pentru care în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de servicii încheiat între UAT Judeţul Sibiu şi S.C. A. S.R.L.

UAT Judeţul Sibiu, în calitate de autoritate contractantă, a organizat- procedura de cerere de ofertă pentru atribuirea contractului de servicii, iar criteriul de atribuire utilizat a fost "preţul cel mai scăzut". Potrivit Raportului procedurii, au depus ofertă trei operatori economici şi după aplicarea criteriilor de calificare, au fost declarate conforme şi admisibile toate cele trei oferte, iar potrivit criteriului de atribuire, contractul de servicii a fost încheiat cu S.C. A. S.R.L.

În fişa de date a achiziţiei, la pct. V.4 - Capacitatea tehnică - experienţa similară, autoritatea contractantă a menţionat următoarea cerinţă minimă de calificare:

"Ofertantul va prezenta o recomandare aferentă contractului prezentat în original sau copie legalizată (cerinţă obligatorie).(...) Nu vor fi luate în considerare decât recomandările care au calificativul Foarte Bun".

Astfel, s-a reţinut că îndeplinirea acestei cerinţe şi demonstrarea experienţei similare a fost limitată prin luarea în considerare doar a recomandărilor care au calificativul "foarte bun", lipsind din Nota justificativă privind stabilirea criteriilor de calificare a unei detalieri sau justificări temeinice a motivelor care au stat la baza impunerii acestei cerinţe.

Înalta Curte constată că, din perspectiva calificării faptelor ca nereguli, nu există un conflict de legi în timp.

Este adevărat că, prin decizia nr. 66/26.02.2015, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispoziţiile acestei ordonanţe se aplică pentru activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanţei, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârşite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

Curtea a constatat că activităţile anterior menţionate presupun atât aplicarea normelor de procedură cât şi a normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere şi aplicarea de corecţii financiare. Astfel, aprecierea legalităţii raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi, cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, raportul juridic nemaifiind guvernat de legea în vigoare la data naşterii sale, ci de o lege ulterioară. Curtea a avut în vedere două diferenţe de reglementare de drept substanţial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii şi cea privitoare la implementarea principiului proporţionalităţii, prin aplicarea corecţiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanţate din fonduri europene şi bani sau fonduri publice naţionale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achiziţiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe faţă de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă şi la potenţialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 a definit neregula ca abaterea care prejudiciază (n.a., cert, dovedit) bugetul Uniunii Europene.

Sub aspectul corecţiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, s-a constatat că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporţionalităţii.

Aceste considerente ale Curţii Constituţionale, care au condus la declararea neconstituţionalităţii prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naţionale succesive. Totuşi, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, sub imperiul cărora s-a încheiat contractul de finanţare şi a avut loc acţiunea beneficiarului finanţării considerată neregulă, trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare, care au acelaşi obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului şi Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului.

Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează şi la prejudiciul potenţial, este confirmată de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, precum şi obiectivul urmărit prin acest regulament.

Rezultă, din aceste considerente, că acţiunile beneficiarului finanţării, socotite nereguli în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie nereguli şi sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistenţa unei diferenţe între reglementările naţionale succesive şi, pe cale de consecinţă, inexistenţa unui conflict de legi în timp.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 şi C-261/14, prin Hotărârea Curţii din 26.05.2016, a statuat că:

"principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În considerentele hotărârii, CJUE a amintit jurisprudenţa sa constantă şi anume, Hotărârea din 03.09.2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (CCE) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deşi decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piaţa comună şi prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată şi notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menţionat.

Se poate aprecia că aplicarea corecţiei, ca expresie a principiului proporţionalităţii, reprezintă un efect viitor al situaţiei juridice (neregulii) apărute sub imperiul reglementării anterioare. În acest sens pledează argumentul că activitatea de constatare a neregulii, în cadrul căreia s-a dispus măsura administrativă a corecţiei a avut loc sub imperiul reglementării noi, cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011.

Cât priveşte natura juridică a corecţiei aplicate, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 2988/95 şi jurisprudenţa CJUE în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Înalta Curte reţine că aplicarea acestei corecţii nu constituie o sancţiune, ci o măsură administrativă dispusă ca o consecinţă a constatării că nu au fost respectate condiţiile necesare pentru obţinerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii, ceea ce face ca avantajul primit să fie nedatorat.

De asemenea, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa CJUE (hotărârile în cauzele C-465/10 şi C-199/03) şi abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii, iar statele membre sunt în măsură să solicite beneficiarilor în cauză rambursarea finanţării.

În acord cu legislaţia europeană, existenţa abaterii sau neregulii presupune existenţa prejudicierii bugetului UE.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 96 alin. (1) din H.G. nr. 925/2016

Potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006:

"în cazul în care părţi din contractul de achiziţie publică urmează să se îndeplinească de unul sau mai mulţi subcontractanţi, autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita, la încheierea contractului de achiziţie publică respectiv, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant şi subcontractanţii nominalizaţi în ofertă. Contractele prezentate trebuie să fie în concordanţă cu oferta şi se vor constitui în anexe la contractul de achiziţie publică".

Prin adresa nr. x/2011, UAT Judeţul Sibiu, în calitate de autoritate contractantă, a invitat ofertantul câştigător să se prezinte pentru semnarea contractului, în cuprinsul invitaţiei, autoritatea contractantă menţionează exclusiv:

"în consecinţă, vă aşteptăm în data de 23.06.2011 ora 12:00 la sediul Consiliului Judeţean Sibiu, în vederea semnării contractului de servicii".

Aşa cum rezultă din chiar cuprinsul invitaţiei formulate de către autoritatea contractantă, aceasta nu face nici o referire la prezentarea, la data semnării contractului de achiziţie - 23.06.2011, a contractelor încheiate cu subcontractanţii nominalizaţi din ofertă.

Contestatarul admite faptul că "textul legal nu prevede obligativitatea depunerii de către viitorul contractant a contractelor de subcontractare la data încheierii contractului, ci obligaţia autorităţii contractante de a solicita la data încheierii contractului prezentarea contractelor".

Din coroborarea textului legal cu solicitările autorităţii contractante şi susţinerile contestatarului, rezultă că acesta recunoaşte faptul că este obligaţia autorităţii contractante de a solicita contractele cu subcontractanţii, obligaţie pe care acesta nu a respectat-o, conform invitaţiei de prezentare pentru semnarea contractului. Aceasta este şi faptul pentru care autoritatea contractantă a fost sancţionată, respectiv nu a solicitat prezentarea la data semnării contractului de achiziţie a contractelor cu subcontractanţii.

Faptul că autoritatea contractanta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 96 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 rezultă din data contractelor de subcontractare. respectiv nr. 22/29.06.2011, nr. 216/29.06.2011 şi nr. 11/04.07.2011.

Înalta Curte constată că toate contractele de subcontractare au fost încheiate după data semnării contractului de achiziţie publică, ofertantul câştigător fiind în imposibilitatea de a prezenta la data de 28.06.2011, nişte contracte viitoare.

De asemenea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că potrivit dispoziţiilor art. 188 alin. (2) din acelaşi act normativ: "în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: (...) h) informaţii privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intenţia să o subcontracteze."

De asemenea, potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006: "autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire".

În acest sens dispun şi prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, care interzic autorităţii contractante să restricţioneze participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit.

Legiuitorul a instituit excepţia de la prevederile legale generale, pentru situaţiile în care anumite necesităţi ale autorităţii contractante solicită impunerea unor cerinţe mai restrânse decât cele general aplicabile.

Potrivit art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma în vigoare la data controlului " Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanţi, dar resursele materiale şi umane ale subcontractanţilor declaraţi se iau în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează să fie îndeplinit, dacă sunt prezentate documente relevante în acest sens."

Pentru toate aceste considerente se impune constatarea faptului că recurenta - reclamantă a săvârşit o neregulă şi, de aceea, în mod legal a fost aplicată corecţia financiară, sancţiunea pentru o asemenea abatere fiind aplicarea acesteia.

În raport de toate acestea, se poate considera că ar fi lipsită de esenţă obligaţia statului de a recupera fondurile acordate care nu sunt eligibile în cadrul unor proceduri de atribuire desfăşurate cu nerespectarea dispoziţiilor în materia achiziţiilor publice, fiind încălcate principiile liberei concurenţei şi al egalităţii de tratament între posibilii ofertanţi la aceste proceduri dar şi impunerea autorităţilor de management a unor sarcini imposibile în aceste cazuri, respectiv de a proba ipotetic certitudinea unui astfel de prejudiciu, deşi voinţa părţilor contractante şi dispoziţiile legale şi comunitare/europene nu impun asemenea cerinţă suplimentară.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 984 din 03 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.