Panderage vs. Trafficking in Persons: Non-retroactivity of criminal law bars tribunal jurisdiction under the new trafficking statute

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 367 din 19 iunie 2002, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, inculpatul B.R. a fost condamnat la 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, pe baza probelor administrate, că la 18 septembrie 2001, în urma unei razii efectuate de poliție la domiciliul inculpatului, au fost depistate trei tinere, dintre care una minoră, precum și un set de acte de identitate și legitimații de serviciu ale mai multor persoane de sex masculin.

Din declarațiilor celor trei tinere s-a reținut că au fost cumpărate de inculpat de la numitul N.C. din Brașov, în perioade diferite, pentru suma de 200 dolari S.U.A. fiecare și le-a obligat să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, în schimbul unor sume de bani pe care le încasa inculpatul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea pentru încălcarea normelor de competență materială și pentru greșita condamnare a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 643 din 29 octombrie 2002, Tribunalul Argeș a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că, Judecătoria a fost competentă să judece fapta, întrucât infracțiunea de proxenetism a fost descoperită la 18 septembrie 2001, iar Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane a intrat în vigoare la 11 decembrie 2001, așa încât, potrivit art. 11 C. pen., nu se aplică faptelor anterioare, legea penală neavând caracter retroactiv.

În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul B.R. care a invocat aspecte de nelegalitate și netemeinicie constând în încălcarea normelor privind competența materială, prin judecarea cauzei în primă instanță de Judecătoria Câmpulung, atâta timp cât, competența revenea Tribunalului Argeș, în raport de modificările aduse prin Legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Prin decizia penală nr. 705 din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Pitești a admis recursul declarat de inculpat, a casat hotărârile atacate și a trimis cauza, pentru a fi soluționată în fond Tribunalului Argeș.

Procedând la judecarea cauzei, după casare, Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 363 din 21 octombrie 2003, reținând aceeași situație de fapt, pe baza probelor administrate, a hotărât condamnarea inculpatului B.R. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa aplicată să se execute potrivit art. 861 C. pen., fiind stabilit un termen de încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de încercare a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. b) – d) C. pen., iar în ce privește măsura prevăzută la lit. a) s-a dispus a fi a adusă la îndeplinire prin Poliția municipiului Câmpulung Muscel, județul Argeș.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000.000 lei prin obligarea sa la plata sumei către stat.

Prin decizia penală nr. 29 din 5 februarie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva ultimei hotărâri pronunțate în cauză, a desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând în limitele casării, a dispus ca măsura de supraveghere prevăzută de art. 863 lit. a), instituită în sarcina intimatului inculpat, să fie adusă la îndeplinire prin prezentarea acestuia la Poliția municipiului Câmpulung Muscel, în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni.

Referindu-se la critica, vizând greșita individualizare a pedepsei, formulată de parchet, instanța de apel a apreciat că s-a făcut o justă individualizare prin aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă legală și cu executarea în condiții de suspendare sub supraveghere având în vedere datele ce caracterizează pozitiv pe inculpat.

În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele:

- greșita individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse minime și cu suspendare sub supraveghere în condițiile în care inculpatul a comis o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social determinat de modalitatea concretă în care acesta a desfășurat activitatea infracțională.

Oral, reprezentantul parchetului a declarat că înțelege să modifice recursul invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., prin aceea că nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie, sancționate cu nulitate absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.; în dezvoltarea acestui motiv s-a susținut că instanța competentă să judece în fond infracțiunea dedusă judecății era Judecătoria Câmpulung, având în vedere principiul neretroactivității legii penale.

Această critică urmează a fi examinată și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. și în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va constata că unele hotărâri pronunțate în cauză sunt supuse casării pentru cele ce urmează:

Pornind de la principiul neretroactivității legii penale înscris în art. 11 C. pen., potrivit căruia legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite nu erau prevăzute ca infracțiuni, se constată că prevederile Legii nr. 678/2001, privind traficul de persoane, nu pot fi aplicate unei fapte penale comise anterior intrării sale în vigoare, respectiv la 11 decembrie 2001.

Din actele și probele cauzei rezultă că, fapta dedusă judecății a fost comisă la începutul anului 2001, când inculpatul a îndemnat la prostituție mai multe tinere, printre care și o minoră, activitate infracțională din care obținea sume de bani.

În acest context, fapta a fost corect încadrată, în drept, în prevederile art. 329 alin. (2) C. pen. și judecată, în fond, de Judecătoria Câmpulung Muscel, care a condamnat pe inculpat în condițiile art. 13 C. pen., la o pedeapsă în limitele legale prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen. (sentința penală nr. 367 din 19 iunie 2002 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Muscel).

Judecătoria Câmpulung și Tribunalul Argeș, instanțe care au soluționat cauza într-un prim ciclu, în fond și apel, au respectat normele imperative privind competența după materie, atâta timp cât, la data săvârșirii și a descoperirii faptei (septembrie 2001) nu erau în vigoare prevederile Legii nr. 678/2001, care reglementează traficul de persoane și care nu se putea aplica retroactiv unor fapte comise anterior intrării în vigoare.

De altfel și art. 21 din această lege, prevede expres că urmărirea penală se efectuează de procuror și cauza se judecă în primă instanță de tribunal numai pentru infracțiunile prevăzute în prezenta lege.

Cum fapta dedusă judecății s-a comis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 678/2001 nu îi erau aplicabile prevederile art. 21 din lege, privind procedura judiciară pentru că altfel, în plan substanțial se proceda la încălcarea art. 11 C. pen. și a principiului neretroactivității legii penale, iar în plan formal infracțiunea era judecată cu încălcarea unor norme legale obligatorii privind competența după materie, încălcare sancționată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu nulitate absolută.

Acestea sunt considerentele pentru care în primul ciclu procesual, atât instanța de fond, cât și cea de apel au respectat prevederile art. 11 C. pen. și ale art. 25, art. 27 pct. 2 C. proc. pen., motiv pentru care, prin admiterea recursului declarat de parchet acestea se vor menține, urmând a fi casate doar hotărârile care au încălcat aceste norme.

Drept urmare, casând hotărârea pronunțată în recurs (în primul ciclu procesual), precum și hotărârile pronunțate în primă instanță și în apel (al doilea ciclu procesual), cauza va fi trimisă la Curtea de Apel Pitești pentru competentă soluționare a recursului declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei nr. 643 din 29 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Argeș prin care, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Pentru totalitatea considerentelor expuse în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul declarat de parchet se va admite, vor fi casate hotărârile lovite de nulitate absolută, cauza urmând a fi trimisă pentru judecare la instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 29/ AMF din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, privind pe inculpatul B.R.

Casează decizia penală sus-menționată, sentința penală nr. 363 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Argeș, precum și decizia penală nr. 705 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Trimite cauza la Curtea de Apel Pitești, pentru competentă rejudecare a recursului declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 643 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2004.