Jurisdictional declination of revision petition for contradictory judgments between first-instance decisions

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea supusă revizuirii

Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin încheierea din 5 decembrie 2016, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinţei civile nr. 515/19.03.1996 pronuntaţe de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/1995, în sensul că adresa corectă de domiciliu este strada x în loc de strada x, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Merişani şi Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Băiculeşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere menţiunile din cartea de identitate a reclamantului şi sentinţa civilă nr. 315/19.03.1996 pronunţata de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/1995, din care rezultă că acesta nu a figurat ca parte în procesul finalizat prin hotărârea a carei îndreptare se solicită, nu a făcut dovada că este descendentul reclamanţilor de la acea dată (B. sau C.) şi nici faptul că domiciliul corect al unuia dintre aceştia este cel indicat de reclamant, cu atât mai mult cu cât solicitarea de îndreptare a erorii este formulată în nume propriu.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei încheieri reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată, iniţial, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal care, prin sentinţa nr. 164 din 28 septembrie 2017, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Curtea de Apel Piteşti a avut în vedere că încheierea din 05.12.2016, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016, a fost atacată cu recurs, soluţionat prin Decizia nr. 328/20.03.2017 a Curţii de Apel Piteşti, iar sentinţa nr. 1035/26.10.2015, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2014 a rămas definitivă prin Decizia nr. 1113/28.06.2016 a Curţii de Apel Piteşti.

În motivarea cererii, revizuientul a reluat situaţia de fapt, solicitând, în esenţă, să se constate că sentinţa nr. 1035/26.10.2015, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2014, se bucură de puterea lucrului judecat, potrivit art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., urmând să se anuleze încheierea pronunţată de Tribunalul Argeş la 5 decembrie 2016, în dosarul nr. x/2016.

A susţinut că statuarea instanţei prin sentinţa nr. 1035/2015, conform căreia după defunctul B. a rămas moştenitor reclamantul, nu poate fi contrazisă de o hotărâre ulterioară, respectiv încheierea din 5 decembrie 2016 în dosarul nr. x/2016.

În opinia revizuentului, cererea de revizuire este admisibilă, arătând că ambele hotărâri sunt pronunţate asupra fondului şi sunt potrivnice, de vreme ce prin încheierea din 05.12.2016 s-a reţinut că reclamantul nu a fost parte în procesul finalizat prin hotărârea a cărei îndreptare se solicită, nefăcând dovada că este descendentul reclamanţilor de la acea dată, B. sau C..

Cu privire la tripla identitate de obiect, părţi şi cauză, revizuentul a arătat că, potrivit art. 1200 pct. 4 raportat la art. 1202 alin. (2) din C. civ., o hotărâre irevocabilă nu poate fi contrazisă de una ulterioară, în dosarul nr. x/2014 instanţa a soluţionat diferit excepţia calităţii procesuale active a sa, prin urmare cele două hotărâri sunt contradictorii.

În concluzie, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., constată că este întemeiată.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Revizuentul a învestit instanţa cu revizuirea încheierii din 5 decembrie 2016, pronuntaţă de Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinţei civile nr. 515/19.03.1996 pronuntaţe de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/1995.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., "când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad".

Potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare sunt stabilite numai prin lege.

Din aceste norme constituţionale rezultă că legiuitorul are dreptul şi libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate pot exercita căile ordinare şi extraordinare de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, revizuentul invocă existenţa unei contrarietăţi, în sensul 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între încheierea din 5 decembrie 2016, pronuntaţă de Tribunalul Argeş, şi sentinţa nr. 1035 din 26 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Argeş.

Conform dispoziţiilor art. 510 din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

(2) În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.

(3) În cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei."

Pe de altă parte, potrivit art. 96 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Curţile de apel judecă:

1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;

3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor."

Conform dispoziţiilor art. 97 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

În speţă, aşa cum rezultă din cererea de revizuire, cu privire la care nu a survenit vreo modificare, se constată că pretinsa contrarietate invocată vizează două hotărâri ale Tribunalul Argeş şi nu deciziile pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, în calea de atac formulată împotriva acestor hotărâri.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 510 alin. (2) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 510 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă materială şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Merişani şi Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Băiculesti.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.