Scope of administrative competence to reinvestigate historic military disciplinary inquiries and whether refusal to comply constitutes an unjustified refusal under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.05.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâtului la încetarea adusă onoarei, demnităţii şi imaginii sale publice prin Decretul Prezidenţial nr. 52/09.02.1977.

A precizat că nu solicită anularea acestui decret şi nici redarea gradului de general maior şi a pensiei aferente, ci doar refacerea cercetărilor efectuate la comanda politică în anul 1977 şi recunoaşterea publică a nevinovăţiei sale.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2300 din 22 septembrie 2015, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., susţinând, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a considerat refuzul intimatului-pârât de a reface cercetările ca fiind justificat şi că refacerea cercetăii nu intră în atribuţiile acestei autorităţi.

În opinia recurentului, prin refuzul de a reface cercetările, intimatul persistă în a aduce atingere onoarei, demnităţii şi imaginii sale publice, în cauză fiind vorba despre o cercetare administrativă pe care este obligat să o facă orice angajator atunci când ia o măsură împotriva angajatului, aşa încât această cercetare intră în atribuţiile autorităţii intimate.

Totoadă, a apreciat, faţă de recomandarea primei instanţe de a urma calea prevăzută de Legea nr. 221/2009, a arătat că nu doreşte să se constate că măsura în discuţie a avut caracter politic, ci doar că este nevinovat.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtului să refacă cercetările administrative în baza cărora a fost retrogradat de la gradul de general la cel de colonel.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat anularea recursului, apreciind că susţinerile recurentulului nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond a arătat că soluţia primei instanţe este legală.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 9 noiembrie 2017.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, prin Raportul asupra admisibilităţii, s-a constatat că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cererea vizând obligarea intimatului-pârât la încetarea adusă onoarei, demnităţii şi imaginii sale publice prin Decretul Prezidenţial nr. 52/09.02.1977, arătând că cererea sa nu priveşte anularea acestui decret şi nici redarea gradului de general maior şi a pensiei aferente, ci doar refacerea cercetărilor efectuate la comandă politică în anul 1977 şi recunoaşterea publică a nevinovăţiei sale.

Curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, cererea dedusă judecăţii, apreciind că în cauză nu se poate reţine un refuz nejustiticat al autorităţii pârâte de a soluţiona cererea reclamantului.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin Decretul Prezidenţial nr. 25/09.02.1977, i-a fost retras recurentului gradul de general al Ministerului de Interne şi a fost trecut în rezervă cu gradul de colonel, potrivit expunerii de motive, măsura fiind dispusă pentru încălcarea legalităţii şi abateri grave de la normele eticii şi echităţii socialiste.

Recurentul, considerând că prin acest decret i s-a adus atingere onoarei, demnităţii şi imaginii publice, prin cererea adresată autorităţii intimate şi înregistrată sub nr. x din data de 13.03.2014, a solicitat obligarea acesteia la refacerea cercetărilor efectuate în anul 1977, la comandă politică, în opinia sa, şi recunoaşterea publică a nevinovăţiei sale.

Prin adresa nr. x din data de 08.04.2014, Ministerul Afacerilor Interne îi comunică reclamantului că soluţionarea cererii excedează competenţelor sale şi că, în temeiul art. 4 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 din aceeaşi lege, pot solicita instanţei de judecată (în speţă, tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată) să constate caracterul politic al acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Corelarea acestor dispoziţii legale cu întregul context normativ în care se exercită dreptul la acţiune al persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns prima instanţă.

Faptul că autoritatea intimată a adus la cunoştinţa recurentului că solicitarea privind refacerea cercetărilor, efectuate anterior emiterii decretului prezidenţial, nu intră în limitele competenţei sale, nu echivalează cu un răspuns nejustificat, atribuţiile acestei autorităţi fiind reglementate de art. 3 din O.U.G. nr. 30/2007.

în contenciosul administrativ subiectiv, conduita culpabilă a autorităţii publice este sancţionată doar în măsura în care are ca efect o lezare a reclamantului într-un drept sau într-un interes legitim, ceea ce nu se regăseşte în cauză, nu îi poate fi imputată intimatului-pârât împrejurarea că nu a procedat la transmiterea unui răspuns favorabil recurentului-reclamant.

Totodată, nici afirmaţiile recurentului potrivit cărora cercetările respective au avut caracter politic nu conduc la o altă concluzie, intimatul neavând abilitarea legală de a se pronunţa în sensul solicitat, acela de recunoaştere publică a nevinovăţiei recurentului, cum corect a reţinut judecătorul fondului.

Aşadar, faptul că solicitările părţii nu au fost soluţionate în modalitatea pretinsă de aceasta nu reprezintă în sine un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 2300 din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.