Loss of interest in challenge to CSM appointment refusal after subsequent judicial appointment

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Conţinutul şi obiectul contestaţiei cu soluţionarea căreia a fost învestită Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

Contestatoarea A., la data de 02.05.2017, a investit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 335/30.03.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (Plenul CSM), în temeiul art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.

Contestatoarea a susţinut că Hotărârea nr. 335/30.03.2017, prin care s-a hotărât respingerea cererii sale de eliberare din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi numirea sa în funcţia de judecător la Tribunalul Hunedoara, este esenţial nelegală.

În susţinere, contestatoarea învederează că prin hotărârea a cărei anulare o solicită a fost respinsă cererea sa de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Hunedoara, hotărârea fiind emisă cu exces de putere, total arbitrarie şi imprevizibilă, în condiţiile în care, în prealabil, prin Hotărârea nr. 282 din 23.03.2017 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii se constatase că îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru a fi numită în această funcţie.

Imprevizibilitatea, arbitrariul şi excesul de putere sunt invocate de către contestatoare şi prin prisma inexistenţei unei dispoziţii legale care să stabilească prioritatea ocupării posturilor vacante de judecător de la judecătorii în raport cu dreptul judecătorului/procurorului instituit de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu atât mai mult cu cât, Consiliul Superior al Magistraturii a organizat- concursul de admitere în magistratură în condiţiile art. 33 din aceeaşi lege, în perioada 07.02.2017-22.05.2017, tocmai pentru a ocupa posturile vacante de la astfel de instanţe, respectiv 85 de posturi.

Contestatoarea invocă o contradicţie a intimatului în propriile hotărâri, făcând trimitere la Hotărârea nr. 95 din 02.02.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a stabilit organizarea primei sesiuni de numire a procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorilor în funcţia de procuror în luna martie 2017, reţinându-se că în prima perioadă a anului 2017 nu sunt derulate proceduri care să implice indisponibilizarea posturilor. Arată contestatoarea, că în aceeaşi hotărâre, Plenul a reţinut că în perioada septembrie - noiembrie 2017 va avea loc concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, ceea ce presupune indisponibilizarea posturilor utile pentru promovare, ce vor fi publicate în perioada iulie - septembrie 2017.

Prin urmare, motivarea că este oportună ocuparea posturilor vacante la nivelul judecătoriilor în actuala procedură, nu corespunde realităţii, întrucât această sesiune de numire în funcţia de judecător sau procuror a fost organizată de subscrisul în funcţie de concursul de admitere în magistratură din perioada 07.02.2017-22.05.2017 şi de cel de promovare în funcţii de execuţie vacante, ce va avea loc în perioada septembrie - noiembrie 2017.

Concluzionează contestatoarea în sensul că, la momentul analizării cererii sale de numire în funcţia de judecător, Consiliul Superior al Magistraturii nu a asigurat realizarea unui echilibru între interesul general, şi anume funcţionarea în bune condiţii a instanţelor şi parchetelor şi dreptul la carieră al judecătorilor şi procurorilor care solicită aprobarea unor astfel de cereri de numire.

2. Hotărârea nr. 335 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

Prin această hotărâre a fost respinsă cererea formulată de doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, delegată la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara, de eliberare din funcţia de procuror şi numire în funcţia de judecător la Tribunalul Hunedoara,

Pentru a hotărî astfel, Plenul CSM a reţinut următoarele aspecte pentru respingerea cererii; criteriile prevăzute de Regulament, motivele invocate de doamna procuror, faptul că secţia pentru judecători a sesizat Plenul cu propunere de admitere a cererii de numire în funcţia de judecător, dar şi existenţa a 2 posturi de procuror efectiv vacante la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, unitate de parchet la care funcţionează doamna procuror, precum şi încărcătura de dosare pe procuror Ia această unitate, care se situa în apropierea mediei naţionale, apreciindu-se că nu este oportună diminuarea numărului de procurori ce funcţionează în cadrul acestui parchet.

Totodată s-a apreciat că, în actuala procedură, era oportună ocuparea posturilor vacante de la judecătorii.

3. Întâmpinarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea contestaţiei formulate, ca lipsită de interes.

4. Soluţia şi considerentele instanţei asupra contestaţiei formulate

Înalta Curte, învestită în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare, cu soluţionarea contestaţiei de faţă,în limitele investirii sale, generate de obiectul hotărârii atacate, examinând înscrisurile aflate la dosar prin prisma susţinerilor părţilor şi raportat la prevederile legale aplicabile, constată că este lipsită de interes contestaţia formulată de A..

Înalta Curte constată că din actele aflate la dosar, rezultă că ulterior pronunţării Hotărârii nr. 335 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea şi-a manifestat intenţia de a fi numită în funcţia de judecător la Judecătoria Deva, cererea formulată în acest sens fiind admisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1065 din 26.10.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reaminteşte că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

În aceste condiţii, se constată că în cauză, contestoarea nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes invocată este fondată, motiv pentru care va respinge recursul ca lipsit de interes.

Având în vedere lipsa de interes a contestaţiei, se constată că este lipsită de interes şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Tribunalul Hunedoara în sprijinul contestatoarei .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 335 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

Respinge cererea de intervenţie accesorie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.