Taxpayer’s challenge to anti-fraud report fails as inadmissible; report is merely preliminary act, not enforceable title.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.02.2015, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea obligarea intimatului de rândul 2 sa răspundă în scris la contestaţia prealabila formulata de societatea C. S.R.L. împotriva procesului-verbal x din data de 23.06.2014, întocmit de Direcţia Regionala Antifraudă Fiscala 6 Oradea, contestaţie depusa la D.R.A. 6 Oradea la data de 17.07.2014, având nr. de înregistrare x, solicitând totodată şi anularea Procesului-verbal nr. x din data de 23.06.2014 întocmit de Direcţia Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea, având în vedere nelegalitatea şi netemeinicia acestuia.

Prin precizarea la acţiune înregistrată la data de 03.04.2015, reclamanta a renunţat la primul capăt de cerere formulat in prezenta acţiune, şi anume obligarea D.R.A.F. 6 Oradea sa soluţioneze pe fond contestaţia depusa de reclamantă şi sa-i comunice răspunsul, întrucât paratul a făcut acest lucru prin actul având nr. X din data de 17.03.2015.

Ulterior, prin precizarea la acţiune depusă în şedinţa publică din 19.05.2015, reclamanta a înţeles să solicită anularea Răspunsului ANAF - Direcţia Regională Antifraudă 6 Oradea, având nr. X din 17.03.2015, formulat la contestaţia depusă de reclamantă cu nr. 1307/17.07.2014, împotriva Procesului-verbal nr. x, având în vedere nelegalitatea şi netemeinicia acestuia, pentru motivele invocate în acţiune, aşa cum a fost formulată şi precizată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 96 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi s-a respins ca inadmisibil capătul 2 de cerere formulat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, având ca obiect anularea Procesului-verbal nr. x întocmit de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea.

Totodată, a luat act de renunţarea la judecarea capătului 1 de cerere formulat de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe conform art. 497 C. proc. civ., iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre judecare şi admiterea în totalitate a acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta, reiterând argumentele susţinute în faţa instanţei de fond, a arătat că:

În urma unui control, început in data de 28.02.2014, efectuat de către inspectorii antifrauda din cadrul Direcţiei Regionale Antifrauda Fiscala 6 Oradea şi finalizat in 12.06.2014, când a fost încheiat procesul-verbal nr. x, s-au stabilit in sarcina reclamantei următoarele obligaţii fiscale suplimentare: TVA suplimentar de plata in suma de 4.382.198,00 RON şi impozit pe profit de plata in suma de 2.921.466,00 RON, in total suma de 7.303.664 RON.

Consideră nelegal şi netemeinic procesul-verbal şi implicit estimările şi constatările efectuate de către inspectorii antifrauda, estimări in urma căruia inspectorii antifrauda au calculat o baza de impozitare suplimentara de 17.842.142,74 RON cu impozitele aferente - TVA in suma de 4.282.114,00 RON şi impozit de profit in suma de 2.854.743,00 RON.

In urma inventarierii mărfurilor aflate in depozitele reclamantei, s-a constatat un minus de inventar in valoare de 337.588,00 RON, in baza căruia s-a calculat TVA in suma de 81.021,00 RON şi impozit pe profit in suma de 54.014,00 RON.

De asemenea a fost identificata o cantitate de carne de iepure, estimând valoarea acesteia la suma de 79.429,00 RON, şi s-a calculat impozitul pe profit aferent la suma de 12.709,00 RON şi TVA in valoare de 19.063,00 RON.

Baza de impozitare estimată de către inspectorii antifrauda, organul de control a calculat TVA suplimentar de 4.282.114,00 RON şi impozit pe profit in suma de 2.854.743,00 RON, in total suma de 7.303.664,00 RON, suma cu care, susţin inspectorii, ar fi fost prejudiciat bugetul statului.

Reclamanta nu a fost de acord cu rezultatul constatărilor şi cu sumele estimate de către D.R.A.F. 6 Oradea, considerând aceste estimări pur teoretice, care in realitate nu se reflecta, iar pe cale de consecinţa bugetul statului nu a fost prejudiciat cu aceste sume estimate de organul de control, astfel considerând procesul-verbal x din 23.06.2014, netemeinic şi nelegal, sens in care am şi formulat contestaţie împotriva acestuia, in baza prevederilor Legii nr. 554/2004 respectiv al prevederilor Codul de procedură fiscală.

In data de 17.07.2014 la sediul Direcţiei Regionale Antifrauda Fiscala 6 Oradea, reclamanta a înregistrat contestaţia formulata Împotriva procesului-verbal de control emis de D.R.A.F. 6 Fiscal, înregistrat sub nr. x

Deşi plângerea prealabila a fost formulata şi depusa in termenul de 30 zile prevăzut de art. 207 al 1 Codul de procedură fiscală respectiv de art. 7 al 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta nu a primit nici un fel de răspuns pana la data redactării prezentei, motiv pentru care solicită in primul rând obligarea D.R.A.F. 6 Oradea sa răspundă la contestaţia prealabila formulata.

Consideră recurenta că procesul-verbal întocmit, chiar dacă nu este un titlu de creanţă, conform Codului de procedură fiscală, este un act administrativ deoarece acesta provine de la o autoritate publică, exprima manifestarea unilaterală de voinţă a acesteia, urmăreşte executarea legii, un act prin care organul de control constată o stare de fapt care produce efecte juridice,, în sensul în care dă naştere unui raport juridic între organul de cercetare şi reclamantă, fiind exclusă calificarea lui drept un simplu proces-verbal de constatare la faţa locului.

Recurenta a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la admisibilitatea sau nu a cererii privind anularea răspunsului formulat de DRA 6 Oradea la contestaţia sa depusă.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 20.09.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

2.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, faţă de prevederile legale aplicabile dar şi de apărările intimatelor, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a solicitat anularea Procesului-verbal nr. x din data de 23.06.2014 întocmit de Direcţia Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea.

Înalta Curte reţine că Prin Procesul-verbal nr. x din data de 23.06.2014 emis de pârâta A.N.A.F. - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea s-au stabilit in sarcina reclamantei următoarele obligaţii fiscale suplimentare: TVA suplimentar de plata in suma de 4.382.198,00 RON şi impozit pe profit de plata in suma de 2.921.466,00 RON, in total suma de 7.303.664 RON.

In data de 17.07.2014 la sediul Direcţiei Regionale Antifrauda Fiscala 6 Oradea, reclamanta a înregistrat contestaţia formulata Împotriva procesului-verbal de control emis de D.R.A.F. 6 Fiscal, înregistrat sub nr. x, soluţionată ulterior înregistrării acţiunii la instanţa de judecată.

Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de act administrativ a Procesul-verbal nr. x din data de 23.06.2014 emis de pârâta A.N.A.F. - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă este împărtăşită de instanţa de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de fapt şi de drept ale cauzei.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Înalta Curte retine, în acord cu concluziile judecătorului fondului, că pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin conţinutul concret al procesului-verbal contestat nu s-a dat naştere la niciun drept şi la nicio obligaţie din sfera dreptului administrativ, fiind vorba despre un simplu acte premergător emiterii actelor administrativ fiscale, respectiv raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere, care constituie titlu de creanţă conform art. 85 din Codul de procedură fiscală şi este susceptibilă de a fi contestată de contribuabil potrivit procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Referitor la susţinerile potrivit cărora procesul-verbal în discuţie produce efecte juridice, se constată că prima instanţă în mod judicios, a stabilit că nu se poate reţine că estimarea prejudiciului ar echivala cu stabilirea unei obligaţii fiscale, fiind de esenţa obligaţiilor fiscale stabilirea acestora în mod cert şi neechivoc prin acte administrativ fiscale. Or, nu se poate afirma că un prejudiciu estimat este un prejudiciu cert iar din conţinutul procesului-verbal contestat nu rezultă că prin acesta s-a stabilit obligaţia contribuabilului la plata vreunei obligaţii fiscale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

Instanţa de control judiciar constat că nu pot fi primit nici susţinerile recurentului potrivit cărora instanţa nu s-a pronunţat cu privire la admisibilitatea sau nu a cererii privind anularea răspunsului formulat de DRA 6 Oradea la contestaţia sa, întrucât aşa cum rezultă din analiza considerentelor sentinţei atacate privind lipsa caracterului de act administrat a procesului-verbal contestat, în mod implicit, instanţa de fond a statuat şi asupra pretenţiei de anulare a răspunsului formulat de DRA 6 Oradea prin care DRAF Oradea a reţinut că procesul-verbal atacat nu este act administrativ.

Examinând considerentele sentinţei recurate, instanţa constată, contrar susţinerilor recurentei, că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor părţilor, exprimând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat cererile părţilor, astfel că şi acest motiv de recurs, este nefondat.

Aşadar, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2.3 Soluţia instanţei de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei nr. 96/CA-PI din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.