Securitate worker status established via counter-intelligence surveillance infringing privacy and religious freedoms

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. ca instanţa să aprecieze cu privire la constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe acesta.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1718 din data de 16 iunie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât a arătat că sentinţa atacată este nelegală pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 6-7 din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând că C.N.S.A.S. nu este ţinut să facă verificări doar cu privire la dosarele indicate expres în sesizări, ci poate să efectueze verificări şi cu privire la alte dosare aflate în arhiva C.N.S.A.S. sau a altor instituţii din care uită existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al securităţii a persoanei cu privire la care s-a făcut sesizarea.

O.U.G. nr. 24/2008 reglementează două proceduri distincte pentru verificarea calităţii de lucrător al Securităţii:

- verificarea la cererea persoanei îndreptăţite ("subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate"), care vizează "ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei solicitante (art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008);

- simpla sa înştiinţare ca sef al structurilor de contrainformaţii militare prin rapoarte venite din teritoriu pe cale ierarhica, de la subalternii ce se confruntau cu aspecte grave de încălcare a regulamentelor militare nu poate fi asimilata cu noţiunea de «instrumentare» a unor asemenea cazuri şi nici cu încălcări de natura a leza viaţa intima/privata/personala a lui B..

Analizând nota de constatare, se retine ca cel vizat a fost numai pârâtul, care a fost de acord cu planul de masuri formulate şi, rezultă cu claritate că persoana îndreptăţită nu a solicitat verificare dosarelor celor ce l-au urmărit şi supravegheat, adică colaboratorii C., D., E., ŞI

F., adică cei care au instrumentat sau contribuit cu informaţii la urmărirea sa informativa . In aceste condiţii, este evident că Direcţia Investigaţii din cadrul C.N.S.A.S. a procedat la verificarea numai a sa, in mod cu totul subiectiv, şi părtinitor, in scop şicanator, de răzbunare sau pentru a fi persecutat în lipsa unei sesizări directe a persoanei, fiind încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (7), art. 1 alin. (6), art. 1 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pe fondul cauzei,s-a reţinut în mod greşit că a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

In ceea ce priveşte dosarul G., instanţa de fond a reţinut că pârâtul a fost de acord prin contrasemnarea unui simplu plan de masuri ce i-a fost înaintat cu propunerea de avizare a continuării supravegherii sus- numitului, care a fost însuşită de ofiţerul superior, după ce a efectuat activităţi specifice urmăririi informative, pentru a stabili relaţiile, preocupările, atitudinea periculoasa de fronda, supunere, şi comunicările persoanei urmărite cu alţi militari. Cu privire la acest aspect, instanţa a apreciat în mod netemeinic că nu prezintă relevanţă în cauză distincţia dintre o propunere motivată prin rezultatul investigaţiilor şi decizia propriu-zisă de contrasemnare şi avizare a raportului formulat de ofiţerii subalterni şi cei din comanda unităţii militare a M.F.A.

Totodată, instanţa a apreciat că pentru a se reţine încălcarea dreptului la viaţa privata şi de libertate religioasa este suficient faptul că a fost desemnat cu contrasemnarea unui plan de masuri in acest dosar, iar în calitate de ofiţer operativ a analizat şi gestionat informaţiile obţinute ca urmare a rapoartelor primite in calitate de sef al structurii.

Cu toate acestea însă, instanţa de fond nu a luat însă în considerare faptul că măsurile propuse erau menite a contracara şi neutraliza ameninţări la adresa siguranţei naţionale, titularul dosarului fiind supravegheat pentru atitudinea neconforma cu viaţa militară, cu disciplina şi conduita celor ce se află temporar sub jurământ militar şi sub drapel, viaţa militară cu privaţiunile şi sistemul de comanda ierarhica presupune norme diferite, şi asumate de fiecare soldat, de obligaţii şi renunţări, ce au ca scop creare unui corp de elita omogen supus ordinelor şi egal pentru toţi militarii.

In ceea ce priveşte dosarul soluţionat instanţa de fond a reţinut că activităţile pe care pârâtul le-a desfăşurat în mod efectiv, finalizate cu propunerea de avertizarea numitului B., au fost de natură să încalce dreptul la viaţă privată a persoanei în cauză.

După cum rezultă din înscrisurile de la dosar, persoana urmărită îşi neglija atribuţiile de instruire militară în detrimentul unor preocupări de natură mistico-religioasa, care nu poate fi tolerat nici în prezent. In condiţiile în care măsura viza relaţiile de disciplina militară în cadrul unei unităţi militare, nu se poate reţine o încălcare a dreptului la viaţă privată a persoanei în cauză.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului şi, în consecinţa, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii formulate de C.N.S.A.S.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 mai 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) NPCP.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017, completul-filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de actele şi lucrările dosarului dar şi de prevederile legale incidente, constată că nu este incident motivul de casare a sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În speţă, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât A. fost verificat, la cererea adresată C.N.S.A.S. de către domnul B.,sub aspectul existenţei calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

Prima instanţă, după analizarea material depus în probaţiune de către CNSAS -note informative, rapoarte, - a conchis în sensul că este întrunită ipoteza normei legale cuprinse în art. 2 lit. b) teza a I-a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în privinţa pârâtului.

Aceasta este şi concluzia instanţei de recurs.

Înalta Curte constată că în speţă s-a dovedit îndeplinirea tuturor condiţiilor legale necesare pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

Criticile privind neîncadrarea activităţii recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt nefondate.

Potrivit prevederilor enunţate, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului."

Prima condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, al Securităţii în perioada 1945-1989, este întrunită, întrucât pârâtul a avut calitatea de angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent colonel şi funcţia de şef Birou Contrainformaţii la U.M. 02574, din cadrul Direcţiei a IV-a (1971).

De asemenea, cea de-a doua condiţie vizată de art. 2 alin. (1), respectiv persoana vizată să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, este evident întrunită în cauză.

Activitatea desfăşurată de recurentul-pârât, prin măsurile dispuse sau încuviinţate au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată, în contextul în care din actele depuse de reclamant la dosar rezultă că măsurile întreprinse sau încuviinţate de pârât au încălcat flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, garantate prin legile în vigoare şi la acea dată (dreptul la viaţă privată şi la libertate religioasă).

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect, prima instanţă, având în vedere soluţia de principiu din 11 iunie 2012 a Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (potrivit căreia, "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, verificarea calităţii de lucrător al Securităţii poate fi realizată numai cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cererea de verificare, iar nu şi cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare în temeiul dispoziţiilor respective"), s-a raportat în soluţionarea prezentei cauze la informaţiile cuprinse în dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.) având ca titular pe B., în legătură cu care a fost formulată cererea nr. x, prin care s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrători ai Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului respectiv.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că documentele redactate şi semnate olograf în dosarul X (titular S.I.) atestă fără dubiu faptul că domnul A., în calitate de şef Birou Contrainformaţii la U.M. 02574, din cadrul Direcţiei a IV-a, a contribuit în mod direct la instrumentarea acţiunii de urmărire informativă desfăşurată de organele de Securitate asupra titularului dosarului membru activ al cultului religios "H.", semnalat că "fără a ţine cont de regulile prescrise de regulamentele militare, desfăşoară activitate mistico-religioasă în unitate, respectând dogmele sectei, prin neparticipare la procesul de instruire al subunităţii din care face parte'.

De asemenea, se reţine că din nota de constatare depusă la dosar rezultă că măsura dirijării informatorilor, aprobată de It. col. A. în documentul prezentat mai sus, a fost pusă în aplicare, aşa cum rezultă din notele informative ale sursei "D." şi nota informativă a sursei "C.". Astfel a fost întocmit raportul cu propuneri de avertizare a soldatului B. din Centrul de Instrucţie al trupelor chimice CÂMPULUNG MUSCEL, pentru activitate sectantă, din 30.10.1971, semnat dactilo şi olograf de It. col. A., şef Birou, Contrainformatii, U.M. 02574 BUCUREŞTI:

"Organele noastre urmăresc prin dosar de urmărire informativă pe soldatul B., care a fost semnalat în mai multe rânduri de reţeaua informativă că face parte din secta religioasă H., ale cărei precepte le respectă cu regularitate, în sensul că nu consumă carne şi grăsimi de animale, iar de vinerea seara şi până sâmbăta seara nu execută nimic din programul unităţii. Deşi s-au făcut încercări de către organele politice şi de comandă pentru a-l determina să renunţe la dogmele sale, continuă şi în prezent să desfăşoare activitate pe linia sectei H., influenţând în negativ starea de spirit din unitate. Activitatea sus numitului pe linia sectei religioase din care face parte se confirmă prin mai multe linii informative, precum şi prin declaraţiile obţinute de la ofiţerul I. şi soldatul J. din aceeaşi unitate. Faţă de cele mai sus raportate, rog a se aproba avertizarea de către organele noastre a soldatului B.".

Înalta Curte constată că o parte semnificativă din informările pe care acesta le-a făcut a prezentat interes pentru organele de securitate, au fost apreciate şi exploatate, aspecte care se circumscriu dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind evident că reflectau atitudini ostile regimului comunist şi, în acelaşi timp, generau o stare de pericol asupra persoanelor vizate, identificate cu nume, prenume, etc.

Legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informaţiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, iar informaţiile oferite de către recurent aveau, în mod evident, această calitate.

Contrar susţinerilor recurentului, acesta nu a dovedit că persoanele urmărite ar fi fost pe punctul de a comite o infracţiune sau de a destabiliza ordinea publică, pentru a fi supuse intruziunii în viaţa sa privată.

Împrejurarea că activitatea desfăşurată de pârât a respectat şi s-a încadrat în prevederile regulamentelor militare şi ordinelor comandanţilor nu este de natură a înlătura aplicarea dispoziţiilor legale ce definesc noţiunea de lucrător al Securităţii, care nu fac o astfel de distincţie între cei care au respectat şi cei care nu s-au conformat normelor care reglementau activitatea Securităţii.

Înalta Curte constată că activităţile desfăşurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzute de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat iar sentinţa este temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1718 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.