Partners lack standing to challenge administrative funding refusal addressed to their company; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014 din 03.11.2014 reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional de Pescuit, solicitând anularea actului administrativ denumit "Notificare solicitant" înregistrată sub nr. x/2013 prin care s-a dispus respingerea cererii de finanţare nr. x depusă la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1.700.000 euro în beneficiul fiecărui reclamant cu titlu de daune materiale produse prin emiterea actului administrativ şi plata sumei de 1.000.000 euro în beneficiul fiecărui reclamant cu titlu de daune morale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1034 din 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi s-a respins acţiunea formulată A., B. Şi C., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii Si Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional de Pescuit, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanţii au formulat recurs (intitulat apel), criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

În ceea ce priveşte calea de atac a apelului exercitată în cauză de către reclamanţi, se constată că aceasta este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ şi având în vedere obligaţia instanţei de a da calificarea juridică exacta căii de atac, Înalta Curte, ţinând seama de natura juridică a litigiului, de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 9 din Legea nr. 76/2012, recalifică calea de atac ca fiind recurs.

În susţinerea cererii de recurs, recurenţii au susţinut, în esenţă, că există identitate între reclamanţi şi titularii dreptului afirmat, având în vedere că emiterea actului administrativ atacat le-a provocat un prejudiciu material substanţial, în sensul că în urma respingerii cererii de finanţare au pierdut toate investiţiile efectuate din fonduri proprii (aproximativ 1.000.000 Euro) pentru realizarea proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate şi alte preparate alimentare, investiţie nouă, Vidra - Judeţul Ilfov".

De asemenea, calitatea de asociaţi în cadrul D. S.R.L. nu le reprimă dreptul de a promova, în nume propriu, o acţiune prin care să li se repare prejudiciul înregistrat în patrimoniul acestora.

Astfel, prin actul administrativ atacat au fost provocate daune substanţiale reclamanţilor, în sensul că au pierdut sumele de bani - fonduri proprii investite în activitatea societăţii şi bunurile imobile aflate în proprietatea acestora cu care au garantat restituirea creditelor contractate în beneficiul societăţii, fiind prejudiciată, în mod distinct, şi societatea D. S.R.L.

Totodată, în susţinerea căii de atac, reclamanţii au arătat că s-au prevalat de dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

4. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 20.09.2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea celor în continuare arătate.

5.1 Argumente relevante

Înalta Curte reţine că, prin cererea introductivă, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional de Pescuit, solicitând anularea actului administrativ denumit "Notificare solicitant" înregistrată sub nr. x/2013 prin care s-a dispus respingerea cererii de finanţare nr. x depusă la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1.700.000 euro în beneficiul fiecărui reclamant cu titlu de daune materiale produse prin emiterea actului administrativ şi plata sumei de 1.000.000 euro în beneficiul fiecărui reclamant cu titlu de daune morale.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1034 din 8 aprilie 2015, a respins acţiunea, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, criticile de nelegalitate expuse de reclamanţii-recurenţi în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Instanţa de control judiciar constată că sentinţa atacată nu este susceptibilă de reformare, cu atât mai mult cu cât nu se poate trece neobservată lipsa de consistenţă a criticilor recurenţilor sub acest aspect.

Astfel, Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă solicitarea reclamanţilor de anulare a Notificării nr. x emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional de Pescuit şi de reparare a daunelor materiale şi morale produse reclamanţilor prin emiterea notificării. Din cuprinsul Notificării nr. x rezultă că prin această notificare a fost respinsă cererea formulată de S.C. D. S.R.L. nr. RO x privind finanţarea prin Programul Operaţional de Pescuit 2007 - 2013 a proiectului cu titlu "Unitate de producţie semiconserve, salate şi alte preparate, investiţie nouă, Vidra, Judeţul Ilfov".

În acest context, Înalta Curte constată că deşi prin notificarea contestată s-a respins cererea formulată de S.C. D. S.R.L. nr. RO x privind finanţarea prin Programul Operaţional de Pescuit 2007 - 2013, acţiunea în instanţă prin care s-a solicitat anularea notificării a fost formulată de reclamanţii persoane fizice A., B. şi C., în numele lor propriu, invocând calitatea de asociaţi ai S.C. D. S.R.L. şi prejudicierea lor prin pierderea investiţiilor făcute din fonduri proprii.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, potrivit art. 36 din C. proc. civ. "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a constatat că parte în raportul juridic dedus judecăţii este S.C. D. S.R.L. în calitate de solicitant al finanţării nerambursabile şi respectiv, accipiens, iar nu reclamanţii persoane fizice-asociaţi ai societăţii.

Contrar susţinerilor recurenţilor potrivit cărora se pot adresa instanţei de contencios administrativ pentru a solicita repararea prejudiciul produs prin respingerea cererii de finanţare formulată de societatea ai cărei asociaţi sunt, invocând faptul că sunt persoane vătămate printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză

În acest sens, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului constată că aceste dispoziţii nu pot fi invocate de asociaţii sau acţionarii unei societăţi comerciale pentru a contesta un act administrativ adresat societăţii, întrucât prin aceasta s-ar nesocoti dispoziţiile legii speciale cuprinse în Legea nr. 31/1990 care reglementează modul de funcţionare a societăţilor comerciale şi drepturile pe care le conferă calitatea de asociaţi ai unei astfel de societăţi, printre care nu se regăseşte şi dreptul de a ataca direct actele administrative adresate societăţii.

În aceste condiţii, Înalta Curte împărtăşeşte opinia primei instanţei sub aspectul faptului că prejudiciul pretins de reclamanţi ca fiind un prejudiciu propriu, în realitatea este un prejudiciu suferit de societate, care este subiectul care a făcut investiţii în vederea susţinerii proiectului, în timp ce reclamanţii doar au finanţat societatea, astfel că nu există un raport juridic direct între autoritatea pârâtă şi reclamanţii, singurele raporturi juridice existente fiind cele dintre societate şi autoritatea pârâtă care a respins cererea de finanţare şi dintre societate şi reclamanţi.

În fine, Înalta Curte constată că sunt nefondate şi susţinerile recurenţilor referitoare la dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în temeiul cărora îşi justifică calitatea procesual activă.

Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni"

Înalta Curte constată că în mod nejustificat încearcă recurenţii să se prevaleze de dispoziţii legale disparate şi fără utilitate sau relevanţă în prezenta cauză pentru a justifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 alin. (2) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 în speţa de faţă. Aşadar, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

În concluzie, se constată că toate criticile recurenţilor sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

4.2.2. Soluţia instanţei de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 1034 din 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.