Inadmissibility of nullity complaint for mere rehashing of substantive arguments under 1865 Civil Procedure Code

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1766 din 11 mai 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că, în speţă, recurentul a supus cenzurii instanţei de recurs o hotărâre judecătorească având ca obiect o contestaţie în anulare, anume decizia nr. 1766 din 11 mai 2015, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 234 din 15 ianuarie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Cum decizia nr. 1766 din 11 mai 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., fiind pronunţată într-o cale extraordinară de atac şi, deci, irevocabilă, constatându-se întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.

De altfel, Curtea de Apel Craiova a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât de la data de 25 februarie 2014, când a fost suspendată judecarea cauzei pentru lipsa părţilor, şi până la momentul pronunţării deciziei contestate, 11 mai 2015, a trecut mai mult de un an, perioadă în care cauza a rămas în nelucrare din vina părţii, care nu înţeles să-şi îndeplinească obligaţia de a timbra cererile de repunere pe rol.

Împotriva deciziei civile nr. 58 din 22 ianuarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare recurentul A., solicitând casarea hotărârilor pronunţate în cauză, de către magistrat incompatibil, cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, fără ca instanţa să se pronunţe, dezlegarea dată fiind rezultatul unei erori materiale, şi retrimiterea cauzei în vederea rejudecării pe fond.

În motivarea cererii, s-a susţinut, în esenţă,că nu s-a adus dosarul de fond, unde instanţa nu a consemnat titlul de proprietate pe numele contestatorului şi adeverinţele emise de Primăria Salcia, că intimaţii au săvârşit o serie de falsuri, urmare a cărora contestatorul a fost nevoit să plătească impozite şi amenzi şi că acesta a solicitat efectuarea unei expertize care să demonstreze cine a furat banii nelegal de la APIA.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ. (2010).

Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a susţinerilor contestatorului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.

Mai întâi, Înalta Curte constată că, deşi contestatorul a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ. (2010), în speţă, raportat la data introducerii acţiunii cu care acesta a învestit iniţial instanţa de judecată (31 iulie 2009), sunt aplicabile dispoziţiile art. 317 şi urm. din C. proc. civ. din 1865.

Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi formulată numai în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 317 din C. proc. civ. (1865), "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."

Art. 318 prevede că "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.

În speţă, deşi contestatorul a evocat toate aceste dispoziţii, nu a adus argumente sau dovezi în sprijinul incidenţei acestora, susţinerile acestuia reprezentând, în realitate, reluarea unora din argumentele prezentate anterior, pe parcursul procesual al cauzei, fără a se încadra în vreuna din ipotezele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale citate anterior.

La rândul său, Înalta Curte nu a putut identifica, cu privire la decizia a cărei anulare se solicită, existenţa vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestaţiei în anulare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 58 din 22 ianuarie 2016, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2018.