CNSAS action to establish Securitate operative status under O.U.G. 24/2008 and the scope of cassation grounds for contradictory motives

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 862 din 25 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea promovată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi s-a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentinţa pronunţată nu este legală şi nici întemeiată, cuprinde motive contradictorii în sensul că în cererea de chemare în judecată şi considerente se cere clar constatarea calităţii de lucrător al securităţi ori dispozitivul constată calitatea de colaborator al securităţii.

Recurentul susţine că nu a fost nici lucrător şi nici colaborator al Securităţii, funcţionând majoritatea perioadei în calitate de ofiţer de informaţii în cadrul SRI.

Prima instanţa a încălcat autoritatea de lucru judecat deoarece cazul B. a fost judecat în dosarul nr. x/23,09,2014 în care pârât a fost alt ofiţer.

Recurentul mai arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material printr-o apreciere eronată a probelor administrate. Astfel, Planul de măsuri invocat ca incriminator de către CNSAS nu a fost aplicat deoarece B. a fost arestat de miliţie şi condamnat pentru furt.

Nici intimatul, nici prima instanţă nu a indicat drepturile suprimate sau îngrădite şi care anume libertăţi fundamentale ale omului au fost încălcate. După CNSAS şi prima instanţa trebuiau ca infractorii să fie lăsaţi să facă ce vor, iar B. era suspect că vroia să fugă din ţară şi să se sustragă arestării pentru condamnarea de furt

Recurentul mai susţine că B. a fost eliberat condiţionat cu un grup de infractori, fiind recrutat în calitate de colaborator de către miliţie. Informaţia este veridică deoarece în dosarul citat după ieşirea din penitenciar nu a mai fost urmărit de securitate.

Recurentul mai invocă art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile şi politice precum şi Constituţia din 1965 CNSAS, susţinând că nota de constatare nu face altceva decât să exagereze faptele petrecute în trecut considerând că intenţia de a fugi din ţară pentru a nu răspunde penal constituie violare la dreptul la viaţa.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 3 noiembrie 2017 recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că verificarea recurentului a fost dispusă ca urmare a cererii nr. X/09.06.2011, adresată C.N.S.A.S. de către domnul B., petiţionar care şi-a exercitat dreptul de acces la dosar, prevăzut de art. 1 alin. (7) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin cererea adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, petentul a solicitat verificarea posibilei calităţi de lucrător al Securităţii, în sensul legii, cu privire la toţi ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului identificat în arhivă pe numele său.

Potrivit Notei de Constatare nr. X/12.05.2014 şi înscrisurilor probatorii depuse la dosar, recurentul având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Braşov, Serviciul 1, a participat activ la acţiunea de urmărire a petentului, pe motivul că acesta "nu a renunţat la intenţia de a părăsi ţara" şi "are manifestări necorespunzătoare".

Recurentul şi-a propus să identifice care sunt preocupările persoanei urmărite "pe linia unei eventuale încercări de plecare ilegală din ţară", care este atitudinea şi ce comentarii face persoana urmărită pe marginea evenimentelor politice externe şi interne, precum şi dacă aceasta are legături cu persoane care au trecut fraudulos frontiera şi sunt stabilite în străinătate.

Recurentul a apreciat că, în acţiunea de urmărire, trebuie dirijat cu sarcini concrete informatorul C., care are sarcina de a semnala preocupările obiectivului referitoare la intenţiile de plecare din ţară, dacă atrage şi alte persoane precum şi dacă are comentarii necorespunzătoare. În urma instructajului sursa C. a furnizat la data de 16.05.1986 un material informativ despre persoana urmărită.

Înalta Curte constată că documentele semnate olograf în dosarul X (titular B.) atestă faptul că recurentul, în calitate de ofiţer de Securitate, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean Braşov, Serviciul 1 (1986, 1987) a contribuit în mod direct la instrumentarea acţiunii de urmărire informativă, iniţiată de organele de Securitate împotriva titularului.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Înalta Curte constată că din eroare s-a trecut calitatea de colaborator al securităţii în loc de lucrător al securităţii, având în vedere că în minuta hotărârii este scris corect.

Prin urmare, acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de casare invocat de pârât, anume cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. ("când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat"), nu ne aflăm în ipoteza autorităţii de lucru judecat.

Pentru a putea opera aceasta trebuie să existe o triplă identitate: de părţi, de obiect şi de cauză. Or, chiar recurentul-pârât, invocând autoritatea de lucru judecat, indică un dosar în care admite că au fost alte părţi.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definitiv în art. 2 lit. a) noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Din definiţia dată de legiuitor termenului de lucrător al Securităţii rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a se constata această calitate, respectiv persoana trebuia să fi fost ofiţer sau subofiţer al Securităţii, iar activităţile pe care le-a desfăşurat să fi avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cerinţe ce trebuie întrunite cumulativ.

Înalta Curte reţine că nu există dovezi că persoana urmărită ar fi fost condamnată pentru furt.

În sentinţa atacată se menţionează expres că prin acţiunile recurentului-pârât a fost îngrădit dreptul la viaţă privată al persoanei urmărite.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 862 din 25 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2018.