Suspension of administrative sanction based on prior annulment and imminent financial damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, suspendarea efectelor Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a neregulilor nr. x/22.11.2016 privind Proiectul-Înfiinţare fermă creştere ovine în localitatea Viscri, judeţul Braşov- cod proiect x/8.05.2012, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei administrative, cu plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3/2017 din 6 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamantul A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a fost dispusă suspendarea executării Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a neregulilor nr. x/22.11.2016, până la soluţionarea contestaţiei administrative.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că la pronunţarea sentinţei recurate instanţa de fond reţine faptul că sunt întrunite cele trei condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru se dispune suspendarea actului administrativ emis de AFIR respectiv cea a existenţei cazului bine justificat, a existenţei unei pagubei iminente şi a dovedirii parcurgerii procedurii prealabile.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, prin aşa-zisa motivare a soluţiei pe care o pronunţă, instanţa investită cu judecarea cererii de suspendare se limitează în a enumera care au fost argumentele reclamantei din cererea de chemare în judecată, pentru a dispune suspendarea actului administrativ, fără a arăta care dintre susţinerile reclamantei sunt pertinente, ori care dintre aceste susţineri aruncă o îndoială serioasă asupra actului administrativ.

De asemenea, Curtea de Apel Braşov nu arată argumentele juridice raportate la susţinerile reclamantei pentru a demonstra îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, nefiind indicat în concret care este aparenţa de nelegalitate a actului administrativ care face să fie îndeplinită condiţia cazului bine justificat în această speţă.

Din cele enumerate de Curtea de Apel Braşov rezultă că a fost suficient ca reclamanta să formuleze o cerere de suspendare în care să fie invocate motive de nelegalitate indiferent că acestea sunt reale şi sustenabile juridic pentru a se putea încuviinţa o astfel de cerere.

Prin motivarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu face o analiză a fiecărui motiv invocat de reclamantă în susţinerea cererii de suspendare şi nu arată considerentele şi argumentele juridice care au făcut susţinerile reclamantei valabile.

În opinia recurentei, din considerentele sentinţei nu reies motivele care aruncă îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ emis şi care au dus la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, astfel că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Braşov este nemotivată, cauză care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta mai invocă motive care se circumscriu art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (potrivit art. 488 pct. 8) Noul C. proc. civ.) respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei care impune existenţa cazului bine justificat, se arată că instanţa de fond, în motivarea sentinţei, sub pretextul neprejudecării fondului apreciază faptul că "măsura solicitată de reclamant se justifică prin existenţa în cauză a unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Instanţa de fond motivează soluţia pronunţată prin aceea că "motivele invocate de reclamant în susţinerea cererii de suspendare vizează aspecte legate de fondul cauzei şi sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, atât pentru aspecte procedurale cât şi pentru aspecte ce vizează nereguli de fond în stabilirea obligaţiilor fiscale, astfel că se circumscriu noţiunii de caz bine justificat".

Parcurgând motivarea instanţei de fond, se desprinde concluzia unei motivări superficiale ori mai bine-zis a unei lipse de motivare a considerentelor care în concret au determinat instanţa de fond să pronunţe o soluţie în sensul suspendării executării actului administrativ.

Astfel, instanţa de fond nu indică acele împrejurări de fapt şi de drept care sunt de natură a determina concluzia că actul administrativ este aparent nelegal recurgând la o motivare generică şi lacunară a soluţiei pronunţate dat fiind faptul că nu materializează motivele care în mod direct au determinat convingerea că în speţă suntem în prezenta unui caz bine justificat.

Mai mult, instanţa de fond nu arată în motivarea sentinţei care dintre susţinerile reclamantei au determinat concluzia că în speţă este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat.

În cadrul procesual al cererii de suspendare din legea contenciosului administrativ nu pot fi analizate decât aspecte de fapt şi de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează în mod direct şi substanţial fondul cauzei. Ori analizarea legalităţii neregulilor constatate de echipa de control din cadrul A.F.I.R. ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Reclamanta înţelege să aducă doar argumente care antamează fondul cauzei, nefiind aduse critici asupra aparenţei de legalitate a procesului-verbal a cărui suspendare se solicită.

Se mai arată că structurile A.F.I.R. efectuează verificări strict în baza unor proceduri interne acreditate, fapt ce nu însemnă că în situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse.

Pe parcursul derulării contractului de finanţare, modul de implementare al proiectului poate face obiectul unor controale efectuate de Direcţia Control şi Antifraudă - Compartimente Control ex-post, Autoritatea de audit a Curţii de Conturi a României, alte instituţii naţionale abilitate (DNA, DLAF) precum şi comisii din partea Uniunii Europene.

Deoarece în perioada de implementare a proiectului elementele identificate nu pot conduce la o concluzie clară, beneficiarii pot fi evaluaţi ulterior.

În prezenta speţă, echipa de control a concluzionat faptul că în vederea respectării obligaţiilor asumate prin contractul nr. X/28.09.2012, societatea S.C. B. S.R.L., a subcontractat în totalitate lucrările asumate, fapt menţionat şi în procesul-verbal nr. x incheiat de reprezentanţii ANAF şi însuşit de reprezentantul legal al A. I.I.

Prin urmare echipa de control a decis constituirea unui debit parţial, egal cu ajutorul nerambursabil plătit beneficiarului corespunzător contractului de execuţie lucrări nr. X/28.09.2012 încheiat între A. I.I. şi S.C. B. S.R.L.

Un alt motiv al prezentului recurs este acela că instanţa de fond ignoră situaţia de fapt rezumându-se în a aprecia îndeplinirea cazului bine justificat doar prin raportare la susţinerile reclamantei.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei conform căreia în speţă nu este produsă o neregulă, recurenta precizează că, în combaterea acestei susţineri are în vedere dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 art. 2 alin. (1) şi art. 16 - Neregularităţi din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanţare.

Se constată astfel că la acest moment există neconcordanţe grave între angajamentele asumate prin Cererea de Finanţare, şi situaţia existentă în prezent, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, ce conduce la constituirea unui debit parţial, egal cu ajutorul nerambursabil plătit beneficiarului corespunzător contractului de execuţie lucrări nr. X/28.09.2012 încheiat intre A. I.I. şi S.C. B. S.R.L.

Obţinerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiţii stabilite şi acreditate de Comisia Europeană, condiţii care sunt obligatoriu de cunoscut şi respectat de către beneficiari.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei necesităţii prevenirii unei pagube iminente, recurenta consideră că sentinţa încalcă dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

De asemenea, în opinia recurentei, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Executarea unei obligaţii bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Or, executarea unei obligaţii bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. - Întreprindere Individuală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 2 noiembrie 2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat

Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nici motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, instanţa de fond făcând, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Altfel spus, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Condiţia existenţei cazului "bine justificat", presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, având în vedere că prin sentinţa nr. 100/F/20017 a Curţii de Apel Braşov a fost anulat procesul-verbal ce face obiectul cererii de suspendare.

Este evident că pronunţarea acestei sentinţe reprezintă o împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii procesului-verbal.

De asemenea, instanţa de control judiciar consideră că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Se poate aprecia că există urgenţă atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă şi imediată unui interes public, situaţiei reclamantului sau intereselor pe care acesta înţelege să le apere.

Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei.

Iminenţa producerii unei pagube în patrimoniul reclamantului rezultă chiar din emiterea Procesului Verbal de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Creanţelor Bugetare, prin care a fost stabilită creanţă fiscală.

Creanţa fiscală stabilită are o valoare semnificativă fiind de presupus că iniţierea măsurilor de executare ar crea un prejudiciu serios reclamantului, punându-l chiar în imposibilitate să-şi continue activitatea.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 3/2017 din 6 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2018.