European Arrest Warrant: Refusal based on health status under mutual trust principle

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 68/F/MEA din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x, în baza art. 103 alin. (6), alin. (7), alin. (10) şi alin. (11) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost admisă cererea procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi s-a dispus arestarea în vederea predării autorităţii judiciare emitente a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 12.12.2018 şi până la data de 10.01.2019, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii şi nu a consimţit la predare.

S-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea art. 111 din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării a persoanei solicitate.

S-a dispus comunicarea prezentei, după traducere în limba străină, autorităţii judiciare emitente, organelor de poliţie, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională şi Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în data de 13.11.2018, s-a solicitat Curţii de Apel Braşov, în baza art. 101 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, luarea măsurii arestării şi predarea către autorităţile judiciare din Ungaria a persoanei solicitate A., în scopul executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 2. B.30/2011/86 din 09.11.2011 pronunţată de Tribunalul Judeţean Szekszard, Ungaria.

Din documentele şi datele comunicate de statul de condamnare, a rezultat că persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 2. B.30/2011/86 din 09.11.2011 pronunţată de Tribunalul Judeţean Szekszard, Ungaria, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ultraj comis împotriva unei persoane oficiale, faptă săvârşită în grup de mai multe persoane, varianta crimă - conform art. 20 alin. (2) C. pen., în calitate de coautor - comisă printr-un act infracţional, prev. de art. 229 alin. (1) dar calificată şi pedepsită conform alin. (2) din Legea nr. IV din 1978 privind C. pen. maghiar;

- incriminare calomnioasă, varianta crimă, comisă prin trei acte infracţionale, pedepsită conform art. 233 alin. (1) lit. a) C. pen. maghiar;

- vătămare corporală gravă, varianta crimă, conform art. 16 C. pen.

- tentativă la infracţiune -comisă printr-un act infracţional, prev. de art. 170 alin. (1), dar calificată şi pedepsită conform alin. (2) C. pen. maghiar;

- vătămare corporală uşoară, varianta delict - conform art. 20 alin. (2) C. pen. săvârşită în calitate de coautor - comisă printr-un act infracţional, prevăzută, calificată şi pedepsită conform art. 170 alin. (1) C. pen.

- deranjare a ordinii şi liniştii publice, săvârşită în grup de mai multe persoane, varianta crimă - conform art. 20 alin. (2) C. pen., săvârşită în calitate de coautor -comisă prin act infracţional, prev. de art. 271 alin. (1) dar calificată şi pedepsită conform alin. (2) C. pen.

- distrugere asupra unei valori minore, varianta delict - comisă printr-un act infracţional, prev. de art. 324 alin. (1), dar calificată şi pedepsită conform alin. (2) lit. a) C. pen. maghiar;

- infracţiune contra siguranţei circulaţiei - varianta crimă, comisă printr-un act infracţional, prevăzută, calificată şi pedepsită conform art. 184 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 28.11.2007, persoana solicitată împreună cu alte persoane l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe B., care a suferit răni minore; în data de 01.06.2010, în timp ce persoana solicitată călătorea cu trenul, fiind surprins fără bilet, în momentul în care conductorul l-a dat jos din tren, a acţionat frâna şi a aruncat cu pietre în tren, spărgând o fereastră; la data de 08.12.2010, persoana solicitată împreună cu alte persoane au atacat lucrătorii de poliţie în timp ce aceştia încercau să-l transporte pe unul dintre ei la secţia de poliţie; în data de 09.12.2010, în timpul interogatoriului, persoana solicitată a menţionat în mod fals că poliţiştii l-au lovit pe unul dintre ei.

Faţă de situaţia juridică a persoanei solicitate, astfel cum rezultă din actele dosarului, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau facultativ de executare a mandatului european de arestare, prevăzut de art. 98 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Cu privire la refuzul de executare a pedepsei în statul membru emitent, analizat ca motiv opţional de refuz a executării mandatului european de arestare prevăzută de art. 98 alin. (2), lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanţa a constatat că imperativul recunoaşterii actelor procesuale străine şi necesitatea punerii lor în executare fără întârziere constituie motive prioritare în sensul admiterii cererii autorităţii judiciare emitente, astfel cum aceasta a fost formulată, mai ales în condiţiile în care soluţia alternativă privind recunoaşterea hotărârii de condamnare în vederea executării pedepsei în ţară poate pune în discuţia prescripţia executării pedepsei conform dreptului nostru, potrivit art. 162 alin. (1), lit. b) C. proc. pen., constituind motiv de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzută de art. 151 alin. (1), lit. f) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva sentinţei penale nr. 68/F/MEA din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţia de faţă, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi, în rejudecare, respingerea solicitării privind predarea către autorităţile judiciare din Ungaria.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 68/F/MEA din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului, cât şi în raport cu, conţinutul actelor şi lucrărilor din dosar, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 (republicată) mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Înalta Curte constată că faţă de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare emis la data de 28.01.2014 în baza sentinţei nr. 2. B.30/2011/86 din 09.11.2011 de autorităţile judiciare competente din Ungaria, respectiv Tribunalul Judeţean Szekszard.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, în sensul că are dreptul de a fi informată cu privire la procedura ce se desfăşoară în ceea ce o priveşte, dreptul de a fi asistată de un apărător numit din oficiu, că are posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, precum şi consimţământul irevocabil al acestuia.

Mandatul european de arestare, emis la data de 28.01.2014, în baza sentinţei nr. 2. B.30/2011/86 din 09.11.2011 a Tribunalului Judeţean Szekszard, faţă de persoana solicitată A. are forma şi conţinutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind invocate nici obiecţiuni cu privire la identitatea sa de către acesta.

Înalta Curte mai constată că nu este incident niciunul din motivele obligatorii de refuz prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte motivul opţional de refuz invocat de către apărătorul persoanei solicitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Astfel, privitor la susţinerea persoanei solicitate în sensul că are probleme de sănătate, Înalta Curte consideră că această împrejurare nu poate constitui, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, un temei pentru refuzul punerii în executare a mandatului european de arestare. Cu toate acesta, trebuie avut în vedere că regula în această materie este că autorităţile de executare dau curs cererilor de executarea a unor mandate de arestare europeană, la solicitarea autorităţilor emitente din statele membre ale Uniunii Europene, bazându-se pe principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.

Aşadar, respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor astfel de împrejurări, din actele dosarului, nerezultând că tratarea afecţiunilor medicale de care suferă acesta se poate face exclusiv în ţară, persoana solicitată putând invoca aceleaşi motive inclusiv în statul membru emitent în care va începe executarea pedepsei.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării.

Totodată, opţiunea instanţei pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autorităţile din Ungaria, iar nu a unei alte măsuri mai blânde a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 68/F/MEA din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 68/F/MEA din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18 decembrie 2018.