Extradition upheld for Romanian national charged in U.S. Bitcoin auction fraud scheme

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 287/F de la 20 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x În temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată constată că sunt întrunite condiţiile extrădării, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.

S-a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile S.U.A., a numitului A., faţă de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În temeiul art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 s-a constatat că bunurile a căror remitere s-a solicitat de către autorităţile americane prin cererea de extrădare fac obiectul unei comisii rogatorii distincte.

În temeiul art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, cerere formulată de persoana extrădată A..

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută pentru 24 ore, la data de 11.12.2018 şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 12.12.2018 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 12.12.2018 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2018, sesizarea nr. x/2018 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind cererea de extrădare formulată de autorităţile competente din S.U.A., referitor la numitul A.

A., solicitându-se admiterea acesteia şi luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării până la predarea persoanei extrădabile.

Parchetul a arătat că la data de 05.12.2018, prin adresa nr. x, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (4) raportat la art. 40 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, cererea de extrădare formulată de autorităţile competente americane privind pe numitul A..

Potrivit acestei solicitări persoana extrădabilă A. este urmărită pentru a fi judecată în Statele Unite ale Americii pentru săvârşirea de infracţiuni legate de apartenenţa la o organizaţie coruptă, conspiraţie la comiterea fraudei prin cablu şi conspiraţie la spălare de bani.

Astfel, la data de 05.07.2018 a fost înregistrat sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, rechizitoriul prin care numitul A. este inculpat pentru comiterea următoarelor infracţiuni:

Cap de acuzare 1: conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează sub "RICO"- Organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani;

Cap de acuzare 14: Conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1349 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani şi

Cap de acuzare 15: Conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.

Urmare a rechizitoriului, la data de 05.07.2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare pe numele lui A., mandat care rămâne valabil şi poate fi pus în aplicare pentru infracţiunile expuse anterior.

În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei extrădabile A. faptul că, împreună cu alte persoane, a fraudat cetăţeni ai Statelor Unite ale Americii prin organizarea unor licitaţii online, procedând ulterior la operaţiuni de spălare de bani prin reţeaua B.. Astfel, numitul A. şi ceilalţi membri ai reţelei B. postau anunţuri false pe site-uri de vânzări online şi cu amănuntul, prin care ofereau spre vânzare articole cum ar fi autovehicule. Pretinzând că persoana care a postat anunţul de vânzare este într-o situaţie delicată (ex. decesul unui membru de familie, militare detaşat la o altă unitate etc.) solicita persoanelor interesate plata, folosind facturi care conţineau mărci comerciale contrafăcute ale licitaţiilor online oficiale (ex. C. şi N.). Sumele trimise de victime erau utilizate apoi pentru achiziţionarea de bitcoin. Mai exact, persoana extrădabilă A. primea sumele prin transfer D., transfer bancar, depuneri în numerar, după care acesta transmitea aceste sume celorlalţi membri ai grupării din Statele Unite ale Americii, care îi convertea în bitcoin.

Autorităţile judiciare americane au transmis prin intermediul Ministerului Justiţiei documentele prevăzute de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, respectiv: rechizitoriul nr. x, aflat pe rolul Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba A); mandatul de arestare nr. x emis la data de 05.07.2018 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba B); copia dispoziţiilor legale aplicabile în cauză (proba C); declaraţia sub jurământ a agentului special E. (proba D); fotografii ale numitului A. (proba E).

Examinând documentele transmise de statul solicitant s-a apreciat că faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile A. îşi regăsesc corespondent în legislaţia penală română actuală, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat-, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., fraudă informatică, prevăzută de art. 249 C. pen., efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen. şi spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată.

Ca atare, Parchetul a apreciat, din analizarea acestor documente, că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale extrădării, prevăzută de dispoziţiile art. 24, art. 26 şi art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, precum şi art. 24 din Convenţia Consiliului Europei privind Criminalitatea Informatică adoptată la Budapesta la data de 23 noiembrie 2001.

De altfel, aceste aspecte au fost comunicate şi de către Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară care, prin adresa nr. x din data de 05.12.2018, în urma controlului de regularitate efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, a precizat următoarele: persoană a cărei extrădare se cere este cetăţean român; între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 8 mai 2009; extrădarea este supusă condiţiilor prevăzute la art. 18 - 35 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1- 23 din Tratatul de extrădare România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008; la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 Legea nr. 302/2004, republicată, traduse în limba română; nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cu privire la solicitarea formulată de autorităţile judiciare americane, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Tratat, menţionată în cuprinsul cererii referitor la confiscarea bunurilor, documentelor şi dovezilor aflate în posesia persoanei extrădabile, s-a precizat că acest capăt de cerere formează obiectul cererii de comisie rogatorie înregistrată la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală sub nr. x/2016.

Având în vedere aspectele prezentate, s-a solicitat să se aprecieze cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării şi să se dispună cu privire la cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane în sensul admiterii acesteia, în conformitate, cu dispoziţiile art. 42 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a precizat că persoana extrădabilă a fost prezentată în faţa procurorului la data de 11.12.2018, procurorul, dispunând măsura reţinerii acesteia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 11.12.2018, ora 17:30 până la data de 12.12.2018, ora 17:30.

A fost ataşată lucrarea nr. x/2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Persoana extrădabilă a fost prezentă şi asistată de apărător ales în faţa Curţii.

La termenul din 12.12.2018, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, Curtea a procedat la audierea persoanei extrădabile, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

La acelaşi termen s-a luat act de împrejurarea că persoana extrădabilă a înţeles să se opună extrădării.

De asemenea, la termenul din 12.12.2018 Curtea a pus în discuţie măsura arestării provizorii în vederea extrădării faţă de persoana extrădabilă.

Prin încheierea de şedinţă din 12.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea de luare a măsurii preventive a arestului la domiciliu, cerere formulată de persoana extrădabilă A..

În temeiul art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus luarea, faţă de persoana extrădabilă A., a măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, pe o perioadă de 30 de zile, de la 12.12.2018 până la 10.01.2019, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării.

Prin decizia penală nr. 961 din 18.12.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a respins, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva încheierii F/DL din 12.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, fiind obligat contestatorul persoană extrădabilă la 200 RON cheltuieli judiciare statului.

La dosar, la termenul de astăzi - 20.12.2018- persoana extrădabilă A. a depus opoziţie la extrădare .

În opoziţia formulată, A. a solicitat să se constate că nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru extrădare şi că se impune respingerea solicitării formulate de autorităţile judiciare ale Statelor Unite ale Americii.

Un prim motiv al opoziţiei constă în aceea că la dosarul cauzei nu există nicio cerere de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, conform Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională şi conform Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.

Este evident că actul de investire al autorităţilor române în orice procedură de extrădare pasivă îl reprezintă o cerere de extrădare formulată în condiţiile legii şi tratatelor bilaterale de către autorităţile judiciare străine, însoţită de documentele necesare în susţinerea acesteia.

A solicitat să se observe că nu există vreun înscris care să fie intitulat "cerere de extrădare" sau care măcar să conţină solicitarea expresă a autorităţilor judiciare americane către statul român privind extrădarea lui A., ori, dacă o astfel de menţiune există, ea este informă.

Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că documentele primite la Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciara din cadrul Ministerului Justiţiei sunt următoarele: o adresă fără titlu emisă de Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti semnată indescifrabil dar fără numele şi calitatea persoanei care reprezintă instituţia şi care are dreptul să o semneze, în limba română; aceeaşi adresă în limba engleză; un înscris cu antetul Departamentului de Justiţie al Statelor Unite, care poartă un sigiliu şi este semnată de către Procurorul General, prin care se atestă că dl. F. a fost şi este Director Asociat al Biroului Afaceri Internaţionale din cadrul Departamentului de Justiţie al Statelor Unite, netradus; un înscris prin care F. certifica faptul că d-na G. este procuror al Statelor Unite în Districtul de Est al statului Kentucky, netradus; o declaraţie data sub jurământ de d-na G. în vederea extrădării lui A., potrivit traducerii oficiale; rechizitoriul nr. x emis in lipsa împotriva mai multor cetăţeni romani printre care şi A. şi depus la Tribunalul din Districtul de Est al Statului Kentucky din Lexington; documentul este tradus; un mandat de arestare în lipsă emis de Tribunalul din Districtul de Est al Statului Kentucky, în aceeaşi zi în care a fost depus rechizitoriul pe numele A.; textele de lege aplicabile potrivit dreptului American şi traducerea; declaraţia agentului special E. în vederea extrădării lui A.; fotografii ale lui A..

Persoana extrădabilă a făcut observaţii cu privire la emiterea mandatului de arestare şi anume faptul că, este evident că acesta a fost emis pe un nume greşit -A. în loc de A., ceea ce, în lipsa totală a altor elemente de identificare, cum sunt data/locul naşterii, domiciliu ori C.N.P. conduce la nulitatea absolută a acestuia.

Acest mandat nu ar fi putut fi pus în executare nici măcar de către autorităţile americane chiar dacă l-ar fi identificat pe A. pe teritoriul SUA şi cu atât mai puţin poate constitui o probă în vederea extrădării din România, cu atât mai mult cu cât el este nul şi potrivit legislaţiei române.

In al doilea rând, acest mandat de arestare a fost emis în lipsă. Trebuie să cunoască dacă în SUA este legal să se emită un mandat de arestare fără ca persoana în cauză să fie măcar formal citată sau cel puţin să se efectueze demersuri în vederea aducerii ei în faţa unui judecător care să o asculte.

Autorităţile americane au procedat în felul următor: chiar dacă susţin şi este real că aveau toate datele de identificare ale lui A., nu au făcut niciun demers de citare sau aducere în faţa autorităţilor, ci mai întâi au emis mandatul de arestare în lipsă şi apoi au cerut extrădarea, deşi cunoşteau identitatea şi localizarea persoanei în cauză.

Or, Statele Unite ale Americii sunt membru ONU şi semnatara Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10.12.1948 pe care a ratificat-o la 24.10.1945, iar o astfel de modalitate contravine în mod flagrant acestui act internaţional.

A mai arătat persoana extrădabilă că, dacă tot se cunoşteau toate datele, de ce nu au făcut demersuri de inculpare înainte de emiterea unui mandat de arestare.

Este evident că poziţia acuzatului trebuie exprimată înainte de inculpare, cu respectarea drepturilor procedurale ale acestuia şi cu asistenţa juridică la care are dreptul, pentru ca un judecător sa putea decide arestarea, în condiţiile în care persoana în cauză este identificată şi se cunoaşte localizarea acesteia, indiferent unde se afla aceasta, că doar aveau la îndemâna acelaşi instrument al extrădării pe care, cu aceleaşi date, solicitat după inculpare şi chiar arestare.

Prin urmare, se impune ca instanţa care examinează cererea de extrădare să fie informată despre condiţiile în care in legislaţia statului solicitant se poate formula o acuzaţie în lipsa persoanei care, de altfel este exact identificată şi în lipsa oricărui demers pentru aducerea ei în faţa justiţiei şi mai mult, emiterea unui mandat de arestare in aceste condiţii.

Aceasta nu reprezintă o analiza a temeiniciei acuzaţiei în sensul art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ci un examen al conformităţii solicitării de extrădare cu reglementările internaţionale, cu caracter de principiu în ambele state, la care atât România cât şi SUA sunt semnatare, pentru că dacă s-ar constata o astfel de încălcare, atunci ar deveni incidente dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 302/2004 care prevăd că aplicarea acestei legi este subordonată protecţiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică şi a altor interese ale României, definite prin Constituţie, iar prin Constituţia României este prevăzută supremaţia dreptului internaţional pe care România trebuie să respecte chiar in detrimentul legilor interne.

In mod evident, acesta constituie şi un motiv obligatoriu de refuz al extrădării, potrivit art. 21 lit. a) din Legea nr. 302/2004 care consfinţeşte că extrădarea va fi refuzată dacă nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România.

Maniera în care au procedat autorităţile americane încalcă în mod clar dispoziţiile CEDO care îl protejează pe cetăţeanul român A., precum şi dispoziţiile aplicabile din dreptul procesual român, cât şi dispoziţiile internaţionale la care chiar Statele Unite ale Americii sunt parte, aşa încât se poate crede că sunt încălcate şi dispoziţiile naţionale americane.

Mai mult, potrivit art. 32 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronunţate printr-o hotărâre dată în lipsa împotriva sa, statul român poate refuza extrădarea în acest scop, dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane suspectate sau acuzate de săvârşirea unei infracţiuni.

Chiar dacă prezenta cauză nu se află în situaţia exactă a solicitării de extrădare pentru executarea unei pedepse, efectuarea unei urmăriri penale urmată de emiterea unui rechizitoriu şi în aceeaşi zi a unui mandat de arestare în lipsă reprezintă procedură judiciară cu privire la care legea română salvgardează un firesc drept la apărare în lipsa căruia statul român poate refuza extrădarea.

A mai solicitat persoana extrădabilă să se stabilească dacă în cauză i-a fost respectat dreptul la apărare, în condiţiile în care aceasta este cercetată, trimisă în judecată şi arestată, toate în lipsă, în condiţiile în care se afirmă că era pe deplin cunoscută şi identitatea şi localizarea acesteia.

Dar şi emiterea unui mandat de arestare reprezintă o procedură judiciară în care cel acuzat are dreptul la apărare.

S-a întrebat apărarea dacă a fost acesta respectat în cauza de fată.

Efectiv s-a constatat că s-au efectuat nişte proceduri judiciare, respectiv de punere sub acuzare şi de emitere a unui mandat de arestare fără respectarea unui minim drept la apărare, din moment ce extrădarea persoanei a cărei identitate era cunoscută se solicită după efectuarea acestor proceduri, fără ca aceasta să cunoască despre desfăşurarea lor.

Dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 302/2004 dispun că, totuşi, extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedura de judecată care să-i salvgardeze drepturile la apărare.

Procedura de emitere a mandatului de arestare este indiscutabil o procedură de judecată pentru ca măsura se ia doar de către judecător cu respectarea tuturor drepturilor procedural ale acuzatului, ca şi in legislaţia romana.

Nu există la dosarul cauzei vreo asigurare ca odată ce va fi prezentat autorităţilor judiciare americane, A. beneficiază de vreo garanţie că ar exista posibilitatea să fie rediscutată luarea măsurii arestării preventive.

Desigur că, aceleaşi argumente privitoare la nerespectarea dreptului la apărare şi incidenţa Legii nr. 302/2004 sunt valabile şi pentru procedura de urmărire penală finalizată prin emiterea rechizitoriului aflat la dosarul cauzei.

Din examinarea înscrisurilor dosarului a rezultat că nu există la dosarul cauzei nicio cerere de extrădare în înţelesul şi sensul Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională şi în înţelesul sensul Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.

In orice modalitate de interpretare cu privire la dispoziţiile Legii nr. 302/2004 precum şi a Legii nr. 111/2008 dar şi într-o interpretare sistemică, rezultă în mod limpede că documentul numit în ambele legi ca fiind "cerere de extrădare" trebuie să fie emis în mod formal de către "autorităţile judiciare" ale statului solicitant.

Un astfel de înscris nu se regăseşte la dosar.

Singurul document care conţine expresis verbis este o solicitare privind extrădarea lui A., dresă fără titlu, emisă de Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, semnată indescifrabil dar fără numele şi calitatea persoane care reprezintă instituţia şi care are dreptul să o semneze.

În document se precizează că ambasada SUA este cea care solicită extrădarea lui A..

Or, ambasada unui stat nu reprezintă şi nu poate fi caracterizată ca fiind o "autoritate judiciară", ci doar strict una diplomatică, aşa încât o astfel de solicitare este informă pentru că ea nu poate investi în mod legal autorităţile române în procedura de extrădare pasivă.

În Legea nr. 302/2004 şi în Legea nr. 111/2008 se arată că cererea de extrădare poate fi comunicată pe cale diplomatică adică prin Ambasada, ceea ce înseamnă că tot autoritatea judiciară străină formulează o astfel de cerere şi doar o poate transmite prin intermediul ambasadei.

Restul documentelor aflate la dosarul cauzei sunt doar înscrisuri, discutabile şi ele, după cum s-a arătat, emise în sprijinul extrădării, cum sunt declaraţiile procurorului american şi ale agentului investigator.

În lipsa unei cereri formale şi legale în acest sens, înscrisurile întocmite în sprijinul unei cereri care formal şi legal nu există, sunt şi rămân lipsite de valoare judiciară.

Prin urmare, a solicitat persoana extrădabilă să se constate că instanţa nu este legal investită cu o "cerere de extrădare" de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

O a doua critică a persoanei extrădabile A. inserată în opoziţia la extrădare, constă în aceea că s-a afirmat săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune sau cel puţin aceasta este traducerea oficială, dar în dosarul cauzei nu regăseşte nicio referire la părţile vătămate, identitatea acestora sau cuantumul prejudiciului.

Este absurd să acuzi pe cineva că a înşelat cetăţeni americani fără să indici persoana înşelată, timpul în care s-a întâmplat, locul săvârşirii infracţiunii şi cuantumul sumelor ce ar putea constitui un prejudiciu.

In rechizitoriul emis de către autorităţile judiciare americane nu se vorbeşte absolut nimic despre aceste elemente.

Or, această împrejurare contravine flagrant dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 care impun necesitatea indicării unei expuneri a faptelor pentru care se cere extrădarea, data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor juridică şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile, care se vor indica în modul cel mai exact posibil.

La nivelul în care este descrisă acuzaţia în actele depuse în sprijinul extrădării, aceasta este informă potrivit legii române, pentru că lipsesc elemente esenţiale care sunt necesare stabilirii corespondenţei cu legea română.

O a treia critică este aceea că, din modul cum este prezentată situaţia de fapt în dosarul de extrădare a rezultat indubitabil că toate faptele imputate lui A. ar fi fost săvârşite din România; acesta nu a intrat niciodată pe teritoriul SUA.

In acest context, se pune problema teritorialităţii legii penale americane, respectiv dacă ea se aplică infracţiunii săvârşite pe teritoriul României.

A patra critică arată că, din examinarea actelor puse la dispoziţie de către autorităţile americane, s-a constatat că acestea au identificat o "sursa confidenţială" împreună cu care persoanele implicate din România ar fi săvârşit infracţiuni care au avut ca scop înşelarea unor victime, cetăţeni americani, de la jumătatea anului 2015.

In acest sens, se pune întrebarea dacă potrivit legislaţiei americane este permis autorităţilor să asiste la săvârşirea de infracţiuni timp de trei ani şi jumătate fără să ia nicio măsură, ştiut fiind faptul că potrivit legislaţiei române acest lucru este complet interzis.

In concluzie, având în vedere cele arătate, persoana extrădabilă A., în temeiul art. 51 din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia dacă informaţiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului român să pronunţe o hotărâre în aplicarea prezentei legi, instanţa competentă va solicita complinirea informaţiilor necesare, să se încuviinţeze ca probă în apărare o solicitare din partea instanţei prin care să se răspundă la următoarele neclarităţi: cui aparţine semnătura de pe adresa emisă de Ambasada Statelor Unite la Bucureşti şi ce calitate are persoana respectiva; care este documentul pe care autorităţile americane îl califică drept "cerere de extrădare" in sensul Legii nr. 302/2004 şi 111/2008; un mandat de arestare care conţine un alt nume decât cel al persoanei în cauză, poate produce efecte, potrivit legislaţiei americane; care este procedura de emitere a unui mandat de arestare în lipsă; care este procedura de trimitere in judecata in lipsa; care sunt prevederile privind citarea persoanei acuzate în faza de urmărire penală şi în procedura emiterii mandatului de arestare; care sunt reglementările legale privind emiterea unui rechizitoriu în lipsă; care sunt garanţiile procesuale americane privind dreptul la apărare; care sunt reglementările legale americane privind teritorialitatea legii penale şi care sunt cele care cea privind constatarea unei infracţiuni privitoare al provocare.

A mai solicitat apărarea ca statul solicitat să dea asigurări suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedură de judecată pentru emiterea mandatului de arestare care să-i salvgardeze drepturile la apărare sau în faţa procurorului înainte de trimiterea în judecată care să-i apere drepturile la apărare.

Cu ocazia dezbaterilor, apărarea a mai arătat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 302/, întrucât potrivit art. 20 alin. (3) cetăţenii români pot fi extrădaţi şi pe bază de reciprocitate, însă Legea nr. 302/2004 este dreptul comun în materie.

De asemenea, apărarea a mai arătat faptul că pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului era necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar la dosar nu există vreo plângere din partea unei victime, făcând referire la infracţiunea de înşelăciune.

A mai precizat apărarea că situaţia familială a inculpatului urmează să fie îngreunată în cazul admiterii cererii de extrădare, având în vedere că acesta are un copil minor în întreţinere.

Curtea a încuviinţat persoanei extrădabile proba cu înscrisuri şi, prin raportare la înscrisurile a căror ataşare s-a solicitat (privind situaţia familială - căsătoria, faptul că inculpatul are un copil minor), în considerarea urgenţei cauzei s-au efectuat verificări în baza DEPABD cu privire la aceste aspecte, fiind întocmit un proces-verbal în acest sens de către grefierul de şedinţă.

Analizând actele şi lucrările cauzei, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Curtea a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării, urmând a admite cererea de extrădare formulată de S.U.A. şi a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile S.U.A., a numitului A..

Astfel, la data de 05.07.2018 a fost înregistrat sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, rechizitoriul prin care numitul A. este inculpat pentru comiterea următoarelor infracţiuni: cap de acuzare 1: conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează sub "RICO"- Organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani; cap de acuzare 14: Conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1349 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani şi cap de acuzare 15: Conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.

În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei extrădabile A. faptul că, împreună cu alte persoane, a fraudat cetăţeni ai Statelor Unite ale Americii prin organizarea unor licitaţii online, procedând ulterior la operaţiuni de spălare de bani prin reţeaua B.. Astfel, numitul A. şi ceilalţi membri ai reţelei B. postau anunţuri false pe site-uri de vânzări online şi cu amănuntul, prin care ofereau spre vânzare articole cum ar fi autovehicule. Pretinzând că persoana care a postat anunţul de vânzare este într-o situaţie delicată (ex. decesul unui membru de familie, militare detaşat la o altă unitate etc.) solicita persoanelor interesate plata, folosind facturi care conţineau mărci comerciale contrafăcute ale licitaţiilor online oficiale (ex. C. şi N.). Sumele trimise de victime erau utilizate apoi pentru achiziţionarea de bitcoin. Mai exact, persoana extrădabilă A. primea sumele prin transfer D., transfer bancar, depuneri în numerar, după care acesta transmitea aceste sume celorlalţi membri ai grupării din Statele Unite ale Americii, care îi convertea în bitcoin.

Urmare a rechizitoriului, la data de 05.07.2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare pe numele lui A., mandat care rămâne valabil şi poate fi pus în aplicare pentru infracţiunile expuse anterior.

Prioritar analizei privind condiţiile de fond şi de formă, respectiv aspectele vizând opoziţia formulată, Curtea a notat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile

Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10.09.2007.

Pe de altă parte, a reţinut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române, iar conform art. 4 din acelaşi act normativ, Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.

Totodată, a mai reţinut Curtea că, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004 statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Sintetizând şi aplicând această analiză cauzei de faţă, s-a constatat faptul că Legea nr. 302/2004 constituie dreptul comun în materia extrădării, Legea nr. 111/2008 constituind norma specială (în raporturile dintre România şi S.U.A.), iar dispoziţiile procesual - penale constituie dreptul comun sub aspect procedural.

În continuarea demersului analitic, a notat Curtea, urmează a fi examinate condiţiile de formă, atât din oficiu, cât şi prin prisma criticilor formulate de apărare.

Astfel, Curtea a reţinut faptul că apărarea a susţinut faptul că în cauză Curtea nu este investită cu o cerere de extrădare legal emisă, susţinând faptul că aceasta trebuia emisă de autorităţile judiciare din S.U.A.

Apărarea nu a indicat nicio dispoziţie legală pe care îşi fundamentează aceste critici.

Curtea nu poate primi aceste critici, de vreme ce conform art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 111/2008 "Cererile de extrădare şi documentele în susţinerea acestora trebuie prezentate pe cale diplomatică (...)".

În continuarea examenului privind condiţiile de formă, Curtea a reţinut faptul că în sprijinul cererii de extrădare au fost depuse înscrisurile şi informaţiile prevăzute de art. 8 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 111/2008, respectiv: rechizitoriul nr. x, aflat pe rolul Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba A); mandatul de arestare nr. x emis la data de 05.07.2018 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba B); copia dispoziţiilor legale aplicabile în cauză (proba C); declaraţia sub jurământ a agentului special E. (proba D); fotografii ale numitului A. (proba E).

Curtea, examinând fondul cererii de extrădare, a constatat faptul că numitul A., cetăţean român, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, făcând parte - contrar criticilor apărării - din categoria persoanelor supuse extrădării, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 din Legea nr. 111/2008, dispoziţii ce permit extrădarea propriilor cetăţeni în raporturile dintre România şi S.U.A.

Curtea a mai constatat faptul că identitatea persoanei extrădabile nu a fost contestată de acesta cu ocazia audierii.

Totuşi, prin opoziţia formulată apărarea a susţinut că persoana pe numele căreia a fost emis mandatul de arestare - A. - este altă persoană decât cea prezentată în faţa instanţei.

Curtea nu a putut primi aceste apărări de vreme ce actele comunicate de autorităţile S.U.A. cuprind numele corect al persoanei extrădabile, date de stare civilă - data şi locul naşterii, C.N.P., domiciliul din România -, aspecte de natură a înlătura orice dubiu cu privire la identitatea persoanei extrădabile, impunând concluzia că menţionarea prenumelui "A." în cuprinsul mandatului de arestare este rezultatul unei simple erori materiale.

Curtea a notat faptul că în cuprinsul mandatului de arestare sunt menţionate şi alias-urile sub care este cunoscut persoana extrădabilă (H., I., J., K.), acestea corespunzând celor indicate în rechizitoriu

Cu privire la autoritatea emitentă a mandatului de arestare, Curtea a notat faptul că aceasta rezultă din actele dosarului, criticile formulate de apărare sub acest aspect fiind nefondate - Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Kentucky .

Curtea a notat faptul că la dosar Parchet este explicată procedura de emitere a acestui mandat, precizându-se faptul că "La data de 5 iulie 2018, Onorabila L., Judecător Magistrat al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, a semnat un ordin prin care a îndrumat Grefierul tribunalului să emită un mandat de arestare pentru A., în baza unui rechizitoriu. În aceeaşi zi, M., Grefierul tribunalului a emis un mandat de arestare pe numele lui A. pentru faptele inculpate în rechizitoriu. O copie a mandatului, autentificată ca fiind adevărată şi corectă este anexată ca Proba B"

A mai notat Curtea faptul că apărarea a invocat, prin opoziţia formulată, incidenţa motivului obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, invocând faptul că persoana extrădabilă a fost trimis în judecată şi arestat preventiv în lipsă, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 302/2004.

Curtea nu a putut primi aceste susţineri.

Astfel, dreptul la un proces echitabil este reglementat prin dispoziţiile art. 6 din C.E.A.D.O.L.F. şi vizează exclusiv etapa judecăţii, iar nu etapa urmăririi penale şi nici materia măsurilor preventive.

De altfel, în sprijinul acestei interpretări sunt şi dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, modificată, care, vizând judecarea în lipsă, fac referire exclusiv la o hotărâre de condamnare.

O altă critică a persoanei extrădabile A., inserată în opoziţia la extrădare, constă în aceea că s-a afirmat săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune sau cel puţin aceasta este traducerea oficială, dar în dosarul cauzei nu regăseşte nicio referire la părţile vătămate, identitatea acestora sau cuantumul prejudiciului, fiind încălcate, astfel dispoziţiile art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Aceste apărări nu au putut fi primite.

Astfel, conform art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 "În sprijinul cererii se vor prezenta: (...) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea. Data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor juridică şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil", iar conform art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 111/2008 "Cererile de extrădare vor fi însoţite de: (...) informaţii care descriu faptele care stau la baza infracţiunii".

În opinia Curţii, informaţiile comunicate de autorităţile americane satisfac aceste exigenţe, în cuprinsul rechizitoriului fiind descrise infracţiunile reţinute în sarcina persoanei extrădabile, fiind indicate locul şi data săvârşirii .

Apărarea a mai invocat lipsa plângerii prealabile.

Curtea nu a putut primi aceste critici de vreme ce, pe de o parte, infracţiunile corespondente în dreptul penal român (art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. român, art. 249 C. pen. român, art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen. român şi de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată) nu sunt pedepsite, conform dreptului penal român, la plângerea prealabilă, iar conform art. 30 din Legea nr. 302/2004 modificată "Extrădarea nu se acordă în cazul în care, potrivit atât legislaţiei române, cât şi legislaţiei statului solicitant, acţiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării."

Pe de altă parte, nici infracţiunea de înşelăciune, la care a făcut referire apărarea, nu este pedepsită, conform dreptului penal român, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împrejurarea că, potrivit art. 244 alin. (3) C. pen. român, împăcarea înlătură răspunderea penală neputând fi confundată cu pedepsirea acestei infracţiuni la plângere prealabilă, astfel cum rezultă din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 157 alin. (1) C. pen. român şi art. 159 alin. (1) C. pen. român.

Curtea a reţinut faptul că persoana extrădabilă a invocat, prin opoziţia formulată, incidenţa motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 22 alin. (2) teza I din Legea nr. 302/2004, modificată.

Potrivit art. 22 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 "Extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate".

Aceste exigenţe nu sunt îndeplinite în cauză, de vreme ce în susţinerea opoziţiei nu s-au invocat consecinţe asupra persoanei extrădabile, ci asupra familiei sale.

Curtea a apreciat, în continuarea demersului analitic, faptul că în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile referitoare la prescripţie sau amnistie, prevăzute la art. 33 (art. 6 din Legea nr. 111/2008) şi art. 34 din Legea nr. 302/2004 modificată.

A fost îndeplinită în cauză şi condiţia referitoare la dubla incriminare, infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă având corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracţiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. român, art. 249 C. pen. român, art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen. român şi de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată şi fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de un an.

Apărarea a mai susţinut că, din modul cum este prezentată situaţia de fapt în dosarul de extrădare a rezultat indubitabil că toate faptele imputate lui A. ar fi fost săvârşite din România; acesta nu a intrat niciodată pe teritoriul SUA.

Contrar acestor susţineri, a apreciat Curtea că în cauză sunt îndeplinite exigenţele art. 2 şi urm. din Legea nr. 111/2008.

Astfel, în opinia Curţii a fost îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 111/2008, conform căruia "Dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru extrădare, în cazul în care legislaţia statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare. Dacă legislaţia statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat poate, acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiţii pentru extrădare sunt îndeplinite", având în vedere situaţia de fapt descrisă şi prevederile art. 8 alin. (1), (4) din C. pen. român şi art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. român, ce reglementează principiul ubicuităţii.

De asemenea, a constatat Curtea că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al cererii de extrădare prevăzute în art. 4, art. 5 şi art. 7 din Legea nr. 111/2008.

În ceea ce priveşte criticile vizând provocarea, încălcarea principiului loialităţii Curtea a apreciat că acestea nu pot fi examinate prin raportare la exigenţele art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele anterior arătate, Curtea în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.

S-a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile S.U.A., a numitului A., faţă de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul

Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În temeiul art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 s-a constatat că bunurile a căror remitere s-a solicitat de către autorităţile americane prin cererea de extrădare fac obiectul unei comisii rogatorii distincte.

În temeiul art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

Având în vedere soluţia de admitere a cererii de extrădare s-a impus a se menţine arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, măsură care este executorie, potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

Starea de arest a persoanei extrădate fiind o condiţie sine qua non a predării acesteia către statul solicitant (indiferent de natura măsurii - privative sau nu de libertate - sub care s-a aflat persoana extrădabilă în cursul procedurii), odată dispusă extrădarea Curtea nu a mai putut avea în vedere posibilitatea luării unei măsuri mai blânde decât arestul provizoriu faţă de persoana extrădată.

De altfel, faţă de natura infracţiunilor pentru care este cercetat persoana extrădabilă A., durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru aceste infracţiuni, numărul de infracţiuni, respectiv numărul de acte materiale reţinute în sarcina acestuia, măsura arestării provizorii s-a impus în continuare şi pentru buna desfăşurare a procedurii extrădării, potrivit dispoziţiilor aplicabile în materie, reglementate de Legea nr. 302/2004 şi de Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.

Infracţiunile de care este acuzat persoana extrădabilă prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, reprezentând, totodată o formă a criminalităţii organizate la nivel mondial ce reclamă necesitatea unei reacţii ferme şi eficiente a autorităţilor judiciare în privinţa persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuţie.

Astfel fiind, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, cerere formulată de persoana extrădată A..

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută pentru 24 ore, la data de 11.12.2018 şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 12.12.2018 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat oral contestaţie contestatorul persoană extrădabilă A., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de judecată de la 31 decembrie 2018, Înalta Curte a constatat întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de persoana extrădabilă A. în vederea angajării unui apărător ales, având în vedere că este primul termen de judecată în contestaţie şi a încuviinţat-o, acordând termen la 3 ianuarie 2019, cu citarea contestatorului la locul de deţinere şi menţinerea delegaţiei apărătorului desemnat din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data arătată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de astăzi, în concluziile orale, în dezbateri, apărătorul ales al contestatorului persoană extrădabilă A. a solicitat admiterea contestaţiei formulate pentru următoarele considerente.

Principala critică formulată vizează faptul că, la dosarul cauzei, examinând toate documentele depuse de autorităţile americane în sprijinul cererii de extrădare, nu se regăseşte documentul formal numit cerere de extrădare.

Or, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 şi Legii nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului încheiat între România şi Statele Unite, autorităţile române sunt învestite cu solicitarea de extrădare printr-un document denumit cerere de extrădare.

Însă, la dosarul cauzei, nu există o astfel de cerere, ci singura menţiune, expresis verbis, privind solicitarea adresată statului român se regăseşte într-o adresă neintitulată, aflată la dosar ce emană de la Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor legale, cererea de extrădare vizează o cerere formulată de autorităţile judiciare din statul care solicită extrădarea. Or, instanţa de fond a reţinut că, atâta vreme cât solicitarea a fost trimisă pe cale diplomatică, condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 111/2008 sunt îndeplinite, şi anume că "cererile de extrădare şi documentele în susţinerea acestora trebuie prezentate pe cale diplomatică".

Deşi cererile de extrădare trebuie prezentate pe cale diplomatică, acestea trebuie formulate de autorităţile judiciare americane şi, ulterior, transmisă pe cale diplomatică şi nu emisă de ambasadă, deoarece, în prezenta cauză, aşa-numita cerere de extrădare, pentru că apărarea nu o poate identifica ca fiind un astfel de document, întrucât solicitarea ataşată la dosarul cauzei nu are nici măcar titlu, nu este emisă de o autoritate americană şi trimisă prin ambasadă, cum stabileşte Legea nr. 111/2008, ci este emisă chiar de către ambasadă.

În plus, susţine că solicitarea de referinţă este semnată indescifrabil de o persoană ale cărei nume ori funcţie nu sunt cunoscute şi nu poate fi cunoscută persoana care a aplicat-o, funcţia acesteia şi dacă aceasta poate angaja sau nu ambasada.

Contrar opiniei instanţei de fond care a reţinut că apărarea nu a indicat, în mod concret, care este textul de lege care stabileşte obligativitatea formulării cererii de către autorităţile americane, apărarea susţine că nu este necesară această precizare, întrucât toate textele din Legea nr. 302/2004 vorbesc de cereri de extrădare formulate de către autorităţi judiciare, care pot fi trimise pe cale diplomatică. Ceea ce înseamnă că trebuie să existe o cerere de extrădare transmisă pe cale diplomatică ce trebuie să fie formulată eventual de o autoritate diplomatică în sine, cum este ambasada unui anumit stat.

O altă critică priveşte faptul că acel mandat de arestare emis în Statele Unite ale Americii a fost emis pe numele A. şi nu pe numele A..

Contrar opiniei instanţei de fond care a apreciat că acest aspect constituie o eroare materială, apărarea învederează că nu s-a afirmat în faţa Curţii de Apel Bucureşti că, din cauza acestei erori, contestatorul nu ar trebui extrădat, ci a susţinut doar că mandatul de arestare nu este valabil şi nu poate fi pus în executare şi, prin urmare, nu poate constitui o probă sau un înscris în susţinerea cererii de extrădare.

Mai mult, a explicat că mandatul de arestare nu cuprinde decât numele A., fără niciun alt element de identificare, precum CNP, domiciliu sau data naşterii persoanei extrădabile.

Ca atare, apărarea susţine că mandatul de arestare nu putea fi pus în executare nici măcar în statul emitent, în contextul în care persoana ar fi fost găsită pe teritoriul său, având în vedere că aceasta nu ar fi putut fi identificată. Astfel, consideră că mandatul de arestare nu poate fi luat în considerare ca o probă în vederea extrădării.

În continuare, mai precizează că s-au formulat critici privind respectarea dreptului la apărare şi la faptul că, potrivit Legii nr. 302/2004, un cetăţean român nu poate fi extrădat decât dacă există garanţii suficiente că dreptul la un proces echitabil şi drepturile sale procedurale şi, în principal, dreptul său la apărare, sunt respectate.

Astfel, solicită să se constate că persoana extrădabilă A. a fost trimisă în judecată în lipsă, alături de alţi 14 cetăţeni români, printr-un rechizitoriu emis şi depus la instanţa competentă din Statele Unite ale Americii, în aceeaşi zi fiind emis şi un mandat de arestare în lipsă.

Ca atare, potrivit CEDO şi a Convenţiei de la Roma, se impunea ca, în condiţiile în care erau cunoscute toate datele de identificare, aspect confirmat de autorităţile americane care au precizat că au cunoştinţă de identitatea persoanei extrădabile A. de aproximativ 6-8 luni de zile, contestatorul să fie trimis în judecată în lipsă şi să se emită un mandat de arestare în lipsă, după care să se solicite extrădarea.

Mai mult, potrivit dispoziţiile Legii nr. 302/2004 o persoană nu poate fi extrădată decât în condiţiile în care autorităţile americane sau orice alte autorităţi care solicită extrădarea dau asigurări suficiente că-i va fi respectat dreptul la o altă procedură în care să fie prezent. Or, la dosarul cauzei nu există o astfel de asigurare sau vreo astfel de menţiune.

În consecinţă, apărarea solicită să se dispună completarea acestor documente cel puţin cu această menţiune.

Înalta Curte aduce la cunoştinţa apărătorului ales al contestatorului persoană extrădabilă A. că a fost depăşită faza formulării de cereri prealabile şi pune în vedere să-şi limiteze concluziile la probatoriul administrat până în acest moment.

Apărătorul ales al contestatorului persoană extrădabilă A. apreciază că această chestiune ţine de fondul cererii de extrădare şi susţine că, în mod eronat, instanţa de fond a admis cererea de extrădare fără să aibă la dosar aceste documente obligatorii potrivit legii.

Totodată, arată că, potrivit art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, faptele imputate persoanei extrădabile trebuie descrise în amănunt, ca şi texte în legislaţia americană şi în cea română, iar această descriere trebuie să conţină toate datele pentru ca autorităţile române să le poată încadra în una sau alta dintre faptele prevăzute de legislaţia penală română.

A mai precizat că descrierea pe care autorităţile americane au făcut-o este una absolut improprie. Astfel, i se reţine contestatorului faptul că ar fi înşelat cetăţeni americani prin postarea de anunţuri false. În acest context, nu se precizează momentul comiterii faptei, în ce condiţii şi care sunt cetăţenii americani care au fost înşelaţi. Prin traducerea efectuată de Ministerul Justiţiei se arată că ar fi vorba despre o infracţiune de înşelăciune.

Cu toate acestea apreciază că ar fi fost necesar să fie indicate persoanele vătămate şi să se precizeze prejudiciul cauzat, întrucât potrivit legislaţiei din România, împăcarea înlătură răspunderea penală, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

Însă problema care se pune este aceea că faptele reţinute în sarcina contestatorului persoană extrădabilă A. nu sunt suficient descrise şi nu conţin elemente care potrivit legislaţiei din România ar fi esenţiale. Or, un astfel de rechizitoriu nu ar fi trecut de procedura camerei preliminare, întrucât nu conţine aspecte privind data, timpul, locul comiterii faptei, persoanele vătămate, prejudiciul cauzat, respectiv elemente esenţiale pentru stabilirea vinovăţiei.

Aşadar, sub acest aspect, documentele înaintate de către autorităţile americane nu pot fi considerate ca fiind suficiente pentru a se dispune extrădarea unei persoane.

O ultimă chestiune priveşte ceea ce apărarea a numit "provocare". Astfel, autorităţile americane afirmă că au avut cunoştinţă de identitatea unei surse confidenţiale, undeva pe la jumătatea anului 2015, deşi, persoana extrădabilă a stat în pasivitate timp de 3 ani şi jumătate şi au lăsat să continue săvârşirea unei infracţiuni şi prin urmare s-a încălcat, în mod flagrant, dispoziţiile C. proc. pen.

Astfel, nu se discută despre un proces echitabil şi despre o procedură judiciară echitabilă, întrucât până la urmă emiterea unui mandat de arestare este o procedură judiciară ce se desfăşoară în orice ţară, în lipsă, în ipoteza în care se cunoaşte identitatea şi locaţia făptuitorului şi nu se poate discuta despre o trimitere în judecată în lipsă, aşa cum s-a întâmplat.

Mai mult, nu se cunosc care sunt reglementările americane privitoare la emiterea unui mandat de arestare în lipsă şi cu toate acestea, legislaţia română şi legislaţia internaţională la care România este parte, îl protejează pe contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva unor astfel de situaţii şi, în măsura în care drepturile procedurale ale acestuia, garantate de statul român şi de Convenţiile la România este parte, nu au fost respectate, cum este cazul şi speţei de faţă, apărarea consideră că se impune respingerea cererii de extrădare, întrucât nu sunt îndeplinite, nici condiţiile de formă privind cererea formală de extrădare formulată de autorităţile judiciare şi nici de cele fond.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra contestaţiei declarate de contestatorul persoană extrădabilă A., precum şi poziţia, din ultimul, cuvânt al contestatorului persoană extrădabilă au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând contestaţia declarată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu motivele formulate oral, prin apărător ales, Înalta Curte constată contestaţia declarată de contestatorul persoana extrădabilă ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei, instanţa de control judiciar constată că în mod legal şi temeinic motivat, prima instanţă a constatat ca fiind întrunite condiţiile extrădării, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată şi în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A., dispunând extrădarea şi predarea către autorităţile S.U.A. a persoanei extrădabile A., faţă de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Prima instanţă a făcut un riguros examen de legalitate şi temeinicie asupra cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, ca urmare a rechizitoriului emis, a bazei factuale, stabilind aplicabilitatea prevalentă a dispoziţiilor Legii nr. 111/2008 privind ratificarea de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la 10 septembrie 2007, concluzie fundamentată pe dispoziţiile art. 4, 5, 7 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea internaţională judiciară în materie penală.

Astfel, a constatat că Legea nr. 302/2004 constituie dreptul comun în materia extrădării, iar Legea nr. 111/2008 norma specială.

Înalta Curte consideră că prima instanţă a făcut o analiză legală şi temeinică asupra condiţiilor de formă, din oficiu, asupra cererii de extrădare cu care a fost investită, cât prin prisma criticilor formulate de apărătorul persoanei extrădabile, argumentând punctual, amănunţit, prin raporturile la temeiurile legale, considerate, ca fiind incidente, în raport cu fiecare aspect invocat, faţă de documentele din dosar, pe care le-a evaluat şi indicat, în susţinerea considerentele prezentate.

Astfel, prima instanţă, a pornit în analiză, chiar de la instrumentul judiciar cu care a fost investită, respectiv cererea de extrădare formulată de autorităţile din Statele Unite ale Americii, în raport şi cu înscrisurile şi informaţiile anexate, pe care le-a enumerat, având ca temei art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 111/2008, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei (fila 51 dosarul curţii de apel), înlăturând critica formulată de apărare cu privire la legalitatea investirii sale cu o cerere de extrădare conformă cu textul invocat.

Totodată, curtea de apel a examinat condiţiile de fond ale cererii de extrădare, făcând referiri la persoana ce face obiectul acesteia, cetăţenia sa, condiţia de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv de cel puţin un an, constatând incidenţa atât a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, cât şi art. 3 din Legea nr. 111/2008, care permit extrădarea propriilor cetăţeni în raporturile dintre România şi S.U.A.

În ceea ce priveşte identitatea persoanei extrădabile în mod corect a apreciat prima instanţă, că aceasta nu a fost contestată cu ocazia audierii, ci numai prin opoziţia formulată, atunci când s-a susţinut că persoana pe numele căreia a fost emis mandatul de arestare, A., că este o altă persoană decât cea prezentată în faţa instanţei, apărare care cu evidenţă, nu a mai putut fi primită, faţă de actele comunicate de autorităţile S.U.A.

Din actele transmise a rezultat, corect, numele persoanei extrădabile, datele de stare civilă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, domiciliul din România, prima instanţă indicând filele din dosarul parchetului, respectiv, astfel că orice dubiu cu privire la identitatea persoanei a fost înlăturat, fiind doar o eroare materială. Un alt argumentat care întăreşte identitatea persoanei extrădabile au fost şi alias-urile sub care este cunoscută persoană extrădabilă (H., I., J., K.), ce corespund cu cele indicate în rechizitoriul emis.

Totodată, prima instanţă a înlăturat şi critica apărării referitoare la autoritatea emitentă a mandatului de arestare, care rezultă din actele dosarului, aceasta fiind Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Kentucky.

Tot din dosarul parchetului, la rezultat care a fost procedura de emitere a mandatului privind persoana extrădabilă, verso din dosarul curţii de apel.

Alte critici ale apărării legate de incidenţa motivului obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, invocând că persoana extrădabilă a fost trimis în judecată şi arestat preventiv în lipsă, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 3 din Legea nr. 302/2004, precum şi aceea că a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de înşelăciune, fără a fi indicate părţile vătămate, identitatea acestora sau cuantumul prejudiciului, fiind încălcate dispoziţiile art. 36 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ mai sus menţionate, au fost infirmate de prima instanţă, prin argumentele că art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale se referită numai la faza judecăţii, nu şi la aceea a urmăririi penală şi nici în materia măsurilor preventive, precum şi prin invocarea art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 şi art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 111/2008 ale căror conţinuturi expuse au condus la formarea convingerii instanţei, că aspectele invocate sunt evidenţiate în rechizitoriul emis, prin descrierea infracţiunilor reţinute în sarcina persoanei extrădabile, cu indicarea locului şi datei săvârşirii, aşa cum rezultă din dosar parchet).

O altă critică a apărării a fost aceea legată de inexistenţa plângerii prealabile, ce a fost infirmată de prima instanţă, prin examenul de verificare a dublei incriminări cu privire la infracţiunile corespondente în legea română, reţinând dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. român, art. 249 din C. pen. român, art. 250 alin. (1) şi (2) din C. pen. român şi art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 republicată, ce nu sunt pedepsite, conform dreptului penal român, la plângerea prealabilă, iar un alt argument, fiind dat tocmai de temeiul legal, conţinut în art. 30 din Legea nr. 302/2004 modificată ce stipulează că "Extrădarea nu se acordă în cazul în care, potrivit, atât legislaţiei române, cât şi legislaţiei statului solicitant, acţiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării." Un alt argument a fost adus prin dispoziţia statuată în art. 244 alin. (3) din C. pen. român în ceea ce că împăcarea înlătură răspunderea penală, prevedere care nu poate fi confundată cu pedepsirea acestei infracţiuni la plângere prealabilă, prin coroborarea dispoziţiilor art. 157 alin. (1) din C. pen. român şi art. 159 alin. (1) din acelaşi cod.

Totodată, prima instanţă a infirmat şi criticile apărării privind motivul facultativ prevăzut la art. 22 alin. (2) teza I din Legea nr. 302/2004 modificată, acesta nefiind incident în cauză, ca urmare a neinvocării unor consecinţe asupra persoanei extrădabile, ci asupra familiei sale, şi nici aceea că din modul cum a fost prezentată situaţia de fapt a rezultat că toate faptele imputate persoanei extrădabile ar fi fost săvârşite din România, fără ca acesta să fi intrat pe teritoriul S.U.A., prin incidenţa condiţiei statuată în art. 2 alin. (4) din Legea nr. 111/2008, în raport cu art. 8 alin. (1), (4) din C. pen. român şi art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. român, ce reglementează principiul ubicuităţii.

Prima instanţă a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 33 (art. 6 din Legea nr. 111/2008) şi art. 34 din Legea nr. 302/2004 modificată, fiind îndeplinite condiţiile dublei incriminări, în condiţiile arătate, fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de un an.

De asemenea, curtea de apel, controlul de regularitate asupra cererii de extrădare privind persoana extrădabilă A. a constatat că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz prevăzute în art. 4, 5 şi 7 din Legea nr. 111/2008.

Prima instanţă a înlăturat şi criticile apărării referitoare la provocare şi încălcarea principiului loialităţii, acestea neputând fi examinate în raport cu dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte consideră că prima instanţă a dispus în mod legal, că extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

De asemenea, prima instanţă a dat eficientă, în condiţiile art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, atunci când a constatat că bunurile a căror remitere s-a solicitat de către autorităţile americane prin cererea de extrădare fac obiectul unei comisii rogatorii distincte.

Curtea de apel a dispus legal, în temeiul art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 informarea statutului solicitant cu privire la sentinţa pronunţată.

Instanţa de control judiciar constată că în mod legal şi temeinic motiva prima instanţă a dispus asupra stării de arest provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile A. până la predarea acestuia, în condiţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prin menţinerea acesteia, cu referire la art. 57 şi art. 52 alin. (9) din acelaşi act normativ, precum şi în raport cu natura infracţiunilor pentru care aceasta este cercetată, durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru aceste infracţiuni, numărul lor, al actelor materiale reţinută în sarcina acestuia, necesitatea menţinerii măsurii pentru buna desfăşurare a procedurii extrădării, gradul de pericol social ridicat, precum şi nevoia unei reacţii ferme şi eficiente a autorităţilor judiciare în privinţa persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuţie, având drept consecinţă, respingerea, ca nefondată, a cererii de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, cerere formulată de persoana extrădată A..

Totodată, s-a arătat perioada reţinerii pentru 24 de ore şi arestarea provizorie în vederea extrădării la zi.

Înalta Curte nu poate reţine niciuna din criticile invocate sub forma motivelor de contestaţie şi susţinute oral, de către apărătorul contestatorului persoană extrădabilă, întrucât în urma propriului examen asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, în condiţiile mai sus menţionate, s-a constatat că cererea de extrădare formulată de autorităţile din S.U.A. îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de art. 52 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, fiind dispusă legal şi temeinic extrădarea şi predarea către autorităţile S.U.A a persoanei extrădabile A., cu respectarea regulii specialităţii, în condiţiile arătate.

Astfel, instanţa de control judiciar şi-a însuşit argumentele primei instanţe, atunci când au fost infirmate punctual criticile referitoare la opoziţia formulată de apărare, considerentele sentinţei atacate, pe de-o parte au fost întemeiate pe dispoziţiile legale, prevalente ale Legii nr. 111/2008 prin care a fost ratificat Tratatul Bilateral de Extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, care reprezintă legea specială, în raport cu Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea internaţională judiciară în materie penală, care constituie legea generală.

În mod judicios s-a dat eficienţă principiului specialia generalibus derogant (legea specială are prevalenţă în raport cu legea generală), prima instanţă raportându-se, fie la Tratat, fie la ambele legi, atunci când aspectul invocat şi-a găsit reglementarea în cele două acte normative, fie numai la legea generală, atunci când dispoziţiile sale erau incidente şi nereglementate aspectele invocate, în Tratat.

Criticile formale ale cererii de extrădare formulate de autorităţile din S.U.A., chiar cu privire la existenţa acesteia, certificarea ei, cu sigiliul Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale Americii, în condiţiile Tratatului, conţinutul, documentele anexate, autoritatea emitentă a mandatului de arestare, aşa cum rezultă din documente, fiind Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Kentucky, "onorabila L., Judecător Magistrat al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, a semnat un ordin prin care a îndrumat Grefierul tribunalului să emită un mandat de arestare pentru A., în baza unui rechizitoriu, iar în aceeaşi zi, M., Grefierul tribunalului a emis un mandat de arestare pe numele lui A. pentru faptele inculpate în rechizitoriu" întrucât sunt infirmate, prin îndeplinirea condiţiilor legale invocate, prin raportare la piesele dosarului, conţinutul cererii, documentele şi informaţiile anexate, procedura emiterii mandatului de arestare, aşa cum au fost arătate de prima instanţă şi însuşite de instanţa de control judiciar, evidenţiate la dosarul curţii de apel.

De asemenea, critica cu privire la identitatea persoanei extrădabile A. în loc de A., a fost infirmată pe de-o parte, prin lipsa contestării de către acesta cu ocazia audierii, iar pe de altă parte, din toate documentele la care s-a făcut referire, în conţinutul sentinţei atacate şi verificate de Înalta Curte, acestea atestând dincolo de orice îndoială că priveşte persoana extrădabilă A., cu toate datele de stare civilă, inclusiv codul numeric personal, alias-urile din cerere şi rechizitoriu, potrivit considerentelor aflate la fila 51 verso.

Motivele de contestaţie susţinute privind nerespectarea dreptului la apărare, cu privire la imposibilitatea extrădării unui cetăţean român decât dacă există garanţii suficiente că dreptul la un proces echitabil şi drepturile sale procedurale să fie respectate, trimiterea în judecată şi emiterea mandatului de arestare în lipsă, încălcarea dreptului la un proces echitabil, în raport, cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a Convenţiei de la Roma, au fost infirmate prin faptul că persoana extrădabilă A., chiar dacă este cetăţean român şi este trimis în judecată pentru săvârşirea pretinselor infracţiuni arătate în actul de acuzare al căror corespondent se regăseşte în dispoziţiile C. pen., fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, în condiţiile menţionate expres, fiind pedepsite de legea română cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, atrage incidenţa dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 111/2008, dar şi a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispoziţiile art. 6 invocate din norma convenţională europeană negăsindu-şi aplicabilitatea în faza urmăririi penale şi în materia măsurilor preventive, ci numai în faza judecăţii, urmând, ca în faţa instanţei americane să beneficieze de garanţiile oferite de legislaţia americană.

Totodată, nu poate fi avut în vedere motivul de contestaţie referitor emiterea mandatului de arestare în lipsă, întrucât art. 8 alin. (4) din Tratatul încheiat între România şi Statele Unite ale Americii informaţiile sunt necesare cu privire la motivele pentru care persoana a fost cercetată în lipsă doar în ipoteza în care este vorba de o hotărâre de condamnare, ceea ce nu este cazul în contextul situaţiei persoanei extrădabile A..

Critica cu privire la lipsa descrierii a faptelor imputate în amănunt, la lipsa indicării pentru pretinsele infracţiuni de înşelăciune a părţilor vătămate, identitatea acestora, cuantumul prejudiciului, în condiţiile art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind infirmate tocmai prin conţinutul normei invocate, ce trebuie avut în vedere în coroborare şi cu art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 111/2008, informaţiile comunicate de autorităţile americane complinind cerinţele arătate, în normele invocate, în cuprinsul rechizitoriului fiind descrise infracţiunile reţinute în sarcina persoanei extrădabile, cu indicarea locului şi datei săvârşirii, aşa cum au fost precizate de prima instanţă (fila 51 verso din dosarul curţii de apel) şi verificate de către instanţa de control.

Motivul de contestaţie referitor la existenţe unei provocări, întrucât autorităţile americane au afirmat că au avut cunoştinţă de identitatea unei surse confidenţiale, încă de la jumătatea anului 2015, lăsând să continue pretinsa activitate infracţională, contravenind C. proc. pen., nu poate fi examinat, în raport, cu dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, care stipulează "Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea…".

De altfel, toate criticile invocate de către contestatorul persoană extrădabilă prin apărător în faţa primei instanţe au fost infirmate motivat, atât în drept, cât şi prin raportare la documentele ce sunt anexate cererii de extrădare şi verificate de către instanţa de control judiciar, argumentele primei instanţe, fiind însuşite de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte a constatat că în mod legal prima instanţă a considerat că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al cererii de extrădare prevăzute în art. 4, art. 5 şi art. 7 din Legea nr. 111/2008.

În raport cu cele menţionate, sentinţa pronunţată de prima instanţă în prezenta cauză este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 287/F din data de 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 de RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 287/F din data de 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 de RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 ianuarie 2019.