Romanian conviction upheld: sham bar association and unauthorized practice verdicts stand on continuity of incrimination

Deliberând asupra recursurilor în casaţie formulate inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 251/A din 30 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 17 din 01 martie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosar nr. x, au fost respinse cererile formulate de inculpaţii C. şi A. privind restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul B. privind suspendarea cauzei până la soluţionarea de către Comisia Europeană a procedurii de infringement declanşată cu privire la U.N.B.R. - E. şi U.N.B.R. - D..

În baza art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 281 C. pen. din 1969 cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

S-a constatat că inculpatul C. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. pentru comiterea căreia a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1631/1.07.2014 a Judecătoriei Bacău, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1002/17.12.2014 a Curţii de Apel Bacău.

În baza art. 33 lit. a), art. 36 alin. (1) şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului C. pentru infracţiunile concurente în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 88 şi art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsa stabilită perioada reţinerii şi arestării preventive şi perioada executată, de la data de 08.05.2013 la data de 11 iunie 2013 şi de la data de 18.12.2014 la zi.

Au fost retrase formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 1631 din 01.07.2014 a Judecătoriei Bacău, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1002 din 17.12.2014 a Curţii de Apel Bacău şi s-a dispus emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

În baza art. 26 C. pen. din 1969, art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 3000 RON.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra prevederilor art. 631 C. pen. din 1969 privind neplata cu rea-credinţă a amenzii penale aplicate.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26, art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. .

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 3000 RON amendă penală.

În baza art. 281 C. pen. din 1969, cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 1000 RON amendă penală.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele cu amenda aplicate inculpatului B., în pedeapsa cea mai grea, de 3000 RON amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului B. asupra prevederilor art. 631 C. pen. din 1969 privind neplata cu rea-credinţă a amenzii penale aplicate.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., au fost respinse acţiunile civile formulate de părţile civile F., G., H., I. şi Baroul Bacău.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., au fost confiscate de la inculpatul C. sumele de bani dobândite prin săvârşirea infracţiunii, respectiv sumele de 4000 RON, 3500 RON, 2000 RON, 2250 RON, 250 RON, 400 RON, 3500lei, 2000 RON, 2000 RON, încasate de la părţile civile F., G., H., I. şi de la martorii J., K., L., M., N. şi suma de 718 RON, reprezentând legalizări acte.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul B. suma de 250 RON încasată de la martorul O. şi de la inculpatul A. suma de 800 RON încasată pentru examinarea părţii vătămate F. şi a inculpatului B..

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. a HDD X, HDD Y şi a unui număr de 6 ştampile ridicate în vederea confiscării de la inculpatul B., legitimaţia de avocat nr. 6, care are menţiunea pe copertă şi în interior "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău".

În baza art. 397 alin. (3) raportat la art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul C. a unui laptop marca Q. - bun aflat la Camera de corpuri delicte a Curţii de Apel Iaşi, cu obligaţia de a-l păstra până la rămânerea definitivă a soluţiei în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C., A. şi B., la plata sumei de câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 274 alin. (1) teza ultimă raportat la art. 272 C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţii C. şi B. au fost fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi, secţia Penală a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A. pentru săvârşirea sub forma complicităţii prev. de art. 26 C. pen. a infracţiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "U.N.B.R." sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat, în formă continuată, prev. de art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. din 1969 şi

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

2. B. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "U.N.B.R." sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat, în formă continuată, prev. de art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. din 1969;

- exercitarea fără drept a unei profesii, prev. de art. 281 C. pen. cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

3. C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "U.N.B.R." sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat, în formă continuată prev de art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. din 1969;

- înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- exercitarea fără drept a unei profesii, prev. de art. 281 C. pen. din 1969 cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

În fapt, în baza probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut că împotriva inculpaţilor C. şi A. au fost formulate mai multe plângeri în care se relata că la nivel local se practica avocatură clandestină organizată de către inculpatul C., care a înfiinţat şi înregistrat fiscal o entitate nelegală, intitulată "U.N.B.R.", însă cu date de identitate proprii. S-a mai precizat că pe imobilul din Bacău, str. x, nr. 33, judeţul Bacău au fost amplasate, în anul 2012, firme specifice profesiei de avocat "Baroul Bacău. Decan. Avocat", precum şi reclame cu privire la faptul că în acest imobil se derulează activităţi specifice profesiei de avocat. A mai reţinut instanţa că pentru "baroul" pe care l-a înfiinţat, inculpatul C., ajutat şi de inculpatul A., a făcut demersuri pentru înscrierea în avocatură a unor persoane.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul C., în calitate de decan al baroului de avocaţi înfiinţat de el, organiza admiterea în profesia de avocat, conform Legii nr. 51/1995, făcând reclamă atât în presă cât şi pe internet. Persoanele interesate completau o cerere de înscriere pentru participarea la examenul de înscriere în profesia de avocat, plătind o taxă cu titlu de donaţie, după care erau chemaţi să susţină o probă scrisă în faţa unei comisii formate din inculpatul C. şi o altă persoană. În urma susţinerii acelui examen, persoanele interesate primeau o decizie de intrare în profesia de avocat.

Din comisiile de examinare a persoanei vătămate F. şi a inculpatului B. a făcut parte, alături de inculpatul C., inculpatul A.. Acesta a formulat subiectele împreună cu inculpatul C., pentru persoana vătămată F., sub antetul "Uniunii Naţionale a Barourilor din România - Centrul teritorial de Studii - Baroul Bacău", a semnat în calitate de membru al comisiei de examinare înscrisul olograf intitulat " Decizie" nr. 51/4.06.2012, sub antetul "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" pe care este aplicată ştampila având impresiunea "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" la data de 04.06.2012, ora 14:00-17:00, ca membru în comisia de examinare pentru "admiterea în profesia de avocat, conform Legii nr. 51/1995", a semnat şi a notat răspunsurile la subiectele tratate de partea vătămată F., înscris înregistrat sub nr. x din iunie 2012, pe care l-a semnat.

Acelaşi inculpat, sub antetul "Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.; Baroul Bacău - U.N.B.R." a semnat, în calitate de membru al comisiei de examinare pentru verificarea actelor depuse de B., pe cererea nr. 55/22.06.2012, care poartă şi ştampila cu impresiunea având acelaşi conţinut, "Decizia" nr. 63/27.06.2012, procesul-verbal privind rezultatul examinării din 28.06.2012 şi fişa de examen pentru "admiterea în profesia de avocat conform Legii nr. 51/1995, republicată". Aceste acte au fost semnate şi de inculpatul C..

Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că acesta a emis şi înscrisul numit "Decizia nr. 2 din 30.06.2012 de admitere în profesia de avocat" a persoanei vătămate F., pe care l-a semnat; la data de 02.07.2012 a încheiat contractul de colaborare nr. 67 cu aceeaşi persoană vătămată, pe care l-a semnat, semnând şi chitanţa nr. x din 04.06.2012, prin care a încasat suma de 4000 RON reprezentând "donaţie pentru Baroul Bacău - U.N.B.R., nereturnabilă" de la persoana vătămată F., precum şi - "Decizia nr. 6/3.07.2012 de admitere în profesia de avocat" a inculpatului B., contractul de colaborare nr. 14 din 16.10.2012, chitanţa nr. x din 27.06.2012, pentru încasarea sumei de 4000 RON reprezentând "donaţie pentru Baroul Bacău - U.N.B.R., nereturnabilă" de la acelaşi inculpat.

Aceleaşi seturi de acte au fost emise şi semnate de inculpatul C. şi cu ocazia examinării şi admiterii în profesia de avocat a persoanelor vătămate G. şi H. precum şi a martorilor I., J., K., L., M., N., R., S., T..

Astfel, pentru persoana vătămată G.:

- a aplicat ştampila cu impresiunea neconformă realităţii "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" pe cererea de aprobare a susţinerii examenului de "înscriere în Baroul Bacău" înregistrată sub nr. x din 30.08.2010;

- sub antetul necorespunzător adevărului "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" a semnat în calitate de "decan" şi "preşedinte"

- "procesul-verbal privind susţinerea examenului de admitere în profesia de avocat" pentru persoana vătămată G. la 27.08.2010, care poartă două ştampile cu impresiunea având acelaşi conţinut neadevărat, respectiv "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" şi "Uniunea Naţională a Barourilor din România"

- "Decizia" nr. 45 din 27.08.2010 de înscriere în "Tabloul Avocaţilor în Baroul Bacău" a părţii vătămate G., care poartă două ştampile cu impresiunea având acelaşi conţinut neadevărat, respectiv "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" şi "Uniunea Naţională a Barourilor din România"

- "Decizia nr. 130 din 01.09.2010", prin care aprobă retragerea din "Baroul Bacău" din cadrul "Uniunii Naţionale a Barourilor din România" a persoanei vătămate G.;

- cererea olografă nr. 30 din 01.09.2010 de restituire a sumei de 3500 RON formulată de aceeaşi persoană vătămată, care poartă ştampila cu impresiunea având acelaşi conţinut neadevărat, respectiv "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău"

- chitanţa nr. x de încasare a sumei de 3500 RON de la aceeaşi persoană vătămată, reprezentând "contravaloare taxă de înscriere la examen nereturnabilă" semnată de învinuit;

Pentru persoana vătămată H.:

- chitanţa nr. x din 07.01.2012, fără serie şi număr, în original şi copie de la fila nr. 4-5 a chitanţierului, în care inculpatul C. a atestat că a primit de la persoana vătămată 2000 RON, reprezentând "donaţie nereturnabilă" pentru care a semnat şi a aplicat ştampila cu impresiune neadevărată "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău", aşa cum de altfel se regăseşte şi în antetul chitanţei.

Pentru martora I.:

- sub antetul necorespunzător adevărului "Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R., "Baroul Bacău - U.N.B.R." pe care a aplicat ştampila având impresiunea neadevărată "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" a emis "Decizia nr. 3 din 30.06.2012 de admitere în profesia de avocat"

- chitanţa nr. x din 14.05.2012 purtând ştampila "Baroul Bacău" din cadrul "Uniunii Naţionale a Barourilor din România" şi ştampila "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău", având impresiuni neadevărate şi semnate de către inculpat, atestă că a încasat de la persoana vătămată 2250 RON reprezentând "Donaţie pentru Baroul Bacău - U.N.B.R.".

Pentru martor J.:

- cererea nr. 40 din 12.04.2012, de înscriere pentru participarea la examenul de primire în "profesia de avocat", sub antetul necorespunzător adevărului "Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R., "Baroul Bacău - U.N.B.R."

- chitanţa nr. x din 12.04.2012 în care învinuitul a consemnat neadevărat că suma de 250 RON încasată reprezintă "donaţie nereturnabilă", pe care a semnat-o şi a aplicat ştampila cu impresiunea neadevărată "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău", care se regăseşte şi în antet.

Pentru martorul K.:

- cererea nr. 39 din 12.04.2012 de înscriere pentru participarea la examenul de primire în "profesia de avocat", sub antetul necorespunzător adevărului "Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.", "Baroul Bacău - U.N.B.R."

- chitanţa nr. x din 12.04.2012, în care inculpatul a consemnat neadevărat că suma de 400 RON încasată reprezintă "donaţie nereturnabilă", pe care a semnat-o şi a aplicat ştampila cu impresiunea neadevărată "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău", care se regăseşte şi în antet.

Pentru martorul L.:

- cerere de înscriere în "Baroul Bacău" cu sediul în str. x, component al U.N.B.R. Bucureşti str. x nr. 46, înregistrată sub nr. x din 20.07.2011 la "Baroul Bacău" din cadrul "Uniunii Naţionale a Barourilor din România"

- fişă de examen pentru "admitere în profesia de avocat conform Legii nr. 51/1995 modificată şi completată" ce poartă antetul "Uniunea Naţională a Barourilor din România"

- "Decizia" nr. 171 din 01.08.2011 ce poartă antetul neadevărat "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" şi ştampila cu impresiunea falsă "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău", înscriind în mod mincinos calităţile de "decan, avocat, doctor", pe care a semnat-o;

- "procesul-verbal al comisiei de examinare înregistrat sub nr. x din 01.08.2011", semnat de inculpat, ce poartă ştampila cu impresiune neadevărată, precum şi antetul fals;

- chitanţa nr. x din 04.08.2011, prin care inculpatul C. a încasat suma de 3500 RON, reprezentând contravaloare "taxă înscriere nereturnabilă - donaţie", pe care a semnat-o şi a aplicat ştampila cu impresiunea neadevărată "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" şi care se regăseşte şi în antet.

Pentru M.:

- procesul-verbal de "examinare a cererilor de primire în profesia de avocat" înregistrat sub nr. x din 10.02.2012, care poartă menţiuni neadevărate cu privire la "Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R., Cabinet Preşedinte semnat de inculpatul C."

- fila 12 verso din dosarul cu actele martorului, în care inculpatul a semnat în calitate de preşedinte comisie, în mod fals ca fiind "doctor, avocat"

- chitanţa nr. x din 16.02.2012 (original şi copie), prin care inculpatul C. a semnat că a încasat suma de 2000 RON, reprezentând "donaţie nereturnabilă" şi pe care a aplicat ştampila cu impresiunea neadevărată "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" şi care se regăseşte şi în antet.

Pentru N.:

- chitanţa nr. x din 27.09.2011, prin care inculpatul C. a atestat prin semnătură că a încasat 2000 RON reprezentând "donaţie Baroul Bacău conform art. 26 lit. c) din statut, nereturnabilă" şi pe care este aplicată ştampila "Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România".

Pentru R.:

- a emis înscrisul numit "Decizia nr. 5 din 30.06.2012 de "admitere în profesia de avocat" a numitei U., pe care l-a semnat, atribuindu-şi mincinos calitatea de "decan", a aplicat ştampila "Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.", menţiune care se regăseşte şi în antet;

- fişa de examen pentru "admiterea în profesia de avocat conform Legii nr. 51/1995" ce poartă ştampila cu impresiunea falsă "Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.".

Pentru S.:

- "Decizia nr. 4 din 30.06.2012 de admitere în profesia de avocat" semnată de inculpatul C., prin care şi-a atribuit mincinos calitatea de "decan" şi a aplicat ştampila cu impresiunea "Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R." care se regăseşte şi în antet;

- fişa de examen pentru "admiterea în profesia de avocat conform Legii nr. 51/1995", ce poartă ştampila cu impresiunea falsă "Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R."

Pentru T.:

- "Decizia nr. 7 din 10.08.2012 de admitere în profesia de avocat" semnată de inculpatul C., prin care şi-a atribuit mincinos calitatea de "decan" şi a aplicat ştampila cu impresiunea "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău" care regăseşte şi în antet.

Urmărirea penală şi cercetarea judecătorească au evidenţiat şi alte forme de acordare a asistenţei juridice şi reprezentare juridică a persoanelor fizice sau juridice, apărare şi reprezentare la instanţele judecătoreşti de către inculpatul C., după cum urmează:

La data de 01.01.2011, inculpatul a emis împuternicirea avocaţială nr. 1, prin care s-a împuternicit să acorde asistenţă juridică în dosarul nr. x al Judecătoriei Bacău, în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat în Construcţii Bacău, precum şi factura nr. x, ambele înscrisuri având în antet menţiunea "Uniunea Naţională a Barourilor din România, Baroul Bacău - U.N.B.R.", "Cabinet avocat - Baroul Bacău - U.N.B.R.", avocat dr. C..

A legalizat sub nr. x din 05.10.2012 declaraţia lui V., precum şi încheierile de atestare nr. 861 din 04.10.2012, nr. 867 din 05.10.2012, nr. 873 din 08.10.2012, toate acestea purtând antetul "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău - cabinet avocat dr. C." şi ştampila "cabinet individual de avocat Baroul Bacău av. C.".

A obţinut cinci procuri speciale autentificate la notar sub nr. x din 20.09.2012, nr. 510 din 30.08.2012, nr. 515 din 20.09.2012, nr. 485 din 27.08.2012 şi nr. 478 din 24.08.2012, folosind legitimaţia de "avocat", în care în nume propriu şi prin "Cabinet av. C." este mandatat să obţină de la autorităţile statului: recuperarea taxei de poluare, achitată la Ministerul Finanţelor Publice; recalcularea punctului de pensie şi daune; înfiinţarea şi înregistrarea S.C. "W. " S.R.L.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., actele şi lucrările dosarului au arătat că aceasta a asigurat efectiv asistenţă juridică la Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x, ca avocat, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 330/27.03.2013 şi la Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x a prestat efectiv asistenţă juridică la trei termene de judecată, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 1 din 01.02.2013, în ambele cazuri purtând şi roba specifică activităţii avocaţiale în faţa instanţei de judecată.

Probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale - mai sus enumerate precum şi cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile martorilor X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., L., M., N., J., I., U., LL., V., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., declaraţiile inculpaţilor C. şi A. şi înscrisurile depuse de inculpaţi şi de părţile civile, au dovedit că inculpaţii au desfăşurat aceste activităţi.

Împotriva sentinţei penale nr. 17 din 01 martie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Uniunea Naţională a Barourilor din România (reprezentată de C.), Cabinet Avocat Doctor C. (reprezentat de C.), Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (reprezentat de C.), inculpaţii C., A., B., părţile civile F. şi Baroul Bacău (tradiţional).

Motivele formulate de apelanţi în susţinerea căii de atac au fost depuse în scris, fiind susţinute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum au fost redate pe larg în cuprinsul încheierii din data de 30 mai 2017.

Prin decizia penală nr. 251 din data de 30 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală:

I. S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de inculpatul C. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 01 martie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosar nr. x

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală mai sus menţionată şi, rejudecând:

1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor:

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 281 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1631/01.07.2014 a Judecătoriei Bacău, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1002/17.12.2014 a Curţii de Apel Bacău, pentru infracţiunea prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

2. Conform art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 281 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

3. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în prezenta cauză în sarcina inculpatului C. din infracţiunea prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în două infracţiuni:

- o infracţiune prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (acte materiale comise în perioada 27.08.-01.09.2010, în legătură cu persoana vătămată G.);

- o infracţiune prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (celelalte acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (acte materiale comise în perioada 27.08.-01.09.2010, în legătură cu persoana vătămată G.).

În baza art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (celelalte acte materiale), a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

S-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 36 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a contopit pedeapsa mai sus-menţionată, de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului C. pentru infracţiunea prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1631/01.07.2014 a Judecătoriei Bacău, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1002/17.12.2014 a Curţii de Apel Bacău (pentru infracţiunea prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.) şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a dedus din pedeapsa stabilită perioada reţinerii şi arestării preventive - de la data de 08.05.2013 la data de 11.06.2013 şi perioada deja executată - de la data de 18.12.2014 la 18.08.2016, când inculpatul C. a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1631/01.07.2014 a Judecătoriei Bacău, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1002/17.12.2014 a Curţii de Apel Bacău.

S-a menţinut liberarea condiţionată dispusă prin decizia penală nr. 207/18.08.2016 a Tribunalului Tulcea.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

II. S-au respins, ca inadmisibile, apelurile declarate de Uniunea Naţională a Barourilor din România (reprezentată de C.), Cabinet Avocat Doctor C. (reprezentat de C.), Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (reprezentat de C.) împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

III. S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. şi de părţile civile F. şi Baroul Bacău împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de inculpatul C., au rămas în sarcina statului.

Au fost obligaţi apelanţii Uniunea Naţională a Barourilor din România (reprezentată de C.), Cabinet Avocat Doctor C. (reprezentat de C.), Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (reprezentat de C.), apelanţii inculpaţi A. şi B. şi apelantele părţi civile F. şi Baroul Bacău la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat C., în sumă de 1000 RON (majorat conform art. 82 alin. (3) din Legea nr. 51/1995), onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat B., în sumă de 500 RON (majorat conform art. 82 alin. (3) din Legea nr. 51/1995) şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A., în sumă de 90 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva deciziei penale nr. 251 din data de 30 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală au declarat recurs în casaţie inculpaţii C., B. şi A..

Inculpatul C. a invocat ca temei de drept cazurile de casare prevăzute de art. art. 438 alin. (1) pct. 7 pct. 8 şi pct. 12 C. proc. pen.

Inculpatul B. a invocat ca temei de drept cazurile de casare prevăzute de art. art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

Inculpatul A. a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzute de art. art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În concret, inculpatul C. a susţinut, în esenţă, că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, dispoziţiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, nefiind în vigoare la data săvârşirii faptelor, astfel cum nici dispoziţiile Deciziei nr. 15/2015 pronunţată în R.I.L. de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu erau aplicabile.

Referitor la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., a solicitat să se constate că încetarea procesului a fost dispusă în mod nelegal, vizavi de exercitarea fără drept a profesiei de avocat.

A arătat în toate etapele procesuale a solicitat continuarea judecăţii recursului în casaţie, pentru a obţine o hotărâre mai favorabilă, respectiv încetarea procesului penal, în aplicarea art. 60 alin. (1) lit. 1 C. proc. pen., având în vedere că a mai fost anchetat, judecat şi achitat pentru fapte exercitate în cadrul aceluiaşi barou din cadrul UNBR şi în cadrul Cabinetului de avocatură C..

Referitor la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. a arătat că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Inculpatul B. a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală întrucât la data exercitării profesiei, art. 60 alin. (6) din O.U.G. nr. 159/2008 era suspendat, fiind declarat neconstituţional, iar textul reîncriminator din Legea nr. 187/2012 a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.

A apreciat că instanţa de apel trebuia să încadreze fapta în dispoziţiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 şi să constate că textul a fost abrogat la data de 1 februarie 2014.

Cu privire la al doilea motiv de casare a arătat că i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale, solicitând să se constate prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 281 din vechiul C. pen. pentru care a fost sancţionat cu 1000 RON amendă.

Inculpatul A. a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzute de art. art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. susţinând că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

A mai arătat că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, pronunţându-se decizia nr. 160/2018 a Curţii Constituţionale a României, însă instanţa a avut în vedere practica din anii 2015-2017. De asemenea, a arătat că instanţa de apel a apreciat că decizia RIL nr. 15/2015 nu este aplicabilă.

Prin încheierea din camera de consiliu din 5 septembrie 2018, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x, au fost admite în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., C. şi B. împotriva deciziei penale nr. 251 din data de 30 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursurilor în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 3 octombrie 2018, cu citarea inculpaţilor A., C. şi B., a intimaţilor Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Cabinet Avocat doctor C. şi intimatele părţi civile F., H., Baroul Bacău şi G..

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel Înalta Curte a apreciat că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., C. şi B. au fost făcute în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie, conform art. 434 C. proc. pen.

În ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat că inculpaţii au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 pct. 8 şi pct. 12 C. proc. pen.

Dezbaterile asupra cererilor de recurs în casaţiei au avut loc în şedinţa publică din data 14 noiembrie 2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, stabilindu-se termen pentru pronunţare la data de 28 noiembrie 2018.

I. Analizând, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 251/A din 30 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x, atât în raport cu susţinerile părţilor, dar şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceste sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Referitor la cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.- "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"- invocat de inculpaţii A., C. şi B. Înalta Curte constată următoarele:

Atât în motivarea scrisă a cerilor lor, cât şi oral cu ocazia dezbaterilor s-a susţinut de către inculpaţi că dispoziţiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, nu a fost în vigoare la data săvârşirii faptelor, motiv pentru care au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpaţii A., C. şi B., cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, Înalta Curte apreciază că, în mod corect instanţa de apel a constatat că acesta nu a fost dezincriminată aşa cum în mod nefondat susţin inculpaţii.

Astfel infracţiunea prevăzută de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, a fost incriminată pentru prima dată prin art. I pct. 27 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 159/2008.

Astfel, prin art. I pct. 27 al Ordonanţei de urgenţă nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, la articolul 57, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (6), cu următorul conţinut:

"(6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat de către orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de obiectul activităţii desfăşurate de aceasta, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

Ordonanţa de urgenţă nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 26 noiembrie 2008.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 109 din 9 februarie 2010 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt neconstituţionale.

Conform prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Drept urmare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat au fost suspendate de la data 18 martie 2010 până la data 02 mai 2010, ca efect al deciziei Curţii Constituţionale nr. 109/2010.

Având în vedere că prevederile constatate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale nr. 109/2010 nu au fost puse în acord cu dispoziţiile Constituţiei în intervalul de 45 de zile de la publicarea deciziei, acestea şi-au încetat efectele juridice la 2 mai 2010.

De altfel, după expirarea termenului menţionat, prin Legea nr. 81/2010 publicată în M. Of. nr. 300 din 10.05.2010, a fost respinsă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Ulterior, prin art. I pct. 33 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (publicată în M. Of. , Partea I nr. 872 din 28 decembrie 2010), la articolul 57, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (6), cu următorul cuprins:

"(6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat de către orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de obiectul activităţii desfăşurate de aceasta, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."

Având în vedere că în textul legii nu s-a prevăzut o dată ulterioară de intrare în vigoare, această lege a intrat în vigoare - conform dispoziţiilor art. 78 din Constituţia României, în termen de 3 zile de la data publicării în M. Of. , respectiv la data de 31 decembrie 2010.

În urma republicării Legii nr. 51/1995 în M. Of. nr. 98 din 07.02.2011 conform dispoziţiilor art. VI din Legea nr. 270/2010, art. 57 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 a dobândit o nouă numerotare, devenind art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată.

Art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, cu modificările ulterioare, a fost modificat prin art. 51 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., dobândind următorul conţinut: "(6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."

Această formă a dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 a intrat în vigoare în data de 01.02.2014 (art. 51 pct. 3 nu face parte din cele menţionate în art. 247 din Legea nr. 187/2012, cu privire la care s-a stabilit că intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial).

Faţă de cele reţinute, se constată că susţinerea inculpaţilor, în sensul că faptele săvârşite anterior datei de 01.02.2014 nu constituie infracţiunea prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, este nefondată. Norma de incriminare a fost în vigoare în perioada 26 noiembrie 2008 - 18 martie 2010 şi apoi, în mod continuu, începând din data de 31 decembrie 2010.

În mod corect a constatat instanţa de fond că, la momentul comiterii de către inculpaţi a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, erau în vigoare dispoziţiile de incriminare care, iniţial, începând cu data de 31.12.2010, erau cuprinse în art. 57 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 şi mai apoi, după republicarea acestei legi în data de 07.02.2011, se regăsesc în dispoziţiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată.

Aceasta din urmă este şi legea aplicabilă, sub imperiul căreia au fost săvârşite faptele reţinute în sarcina inculpatului A. (iunie 2012), a inculpatului B. (februarie- aprilie 2013) şí a inculpatului D. (comise în perioada 20.07.2011-10.10.2012).

Totodată Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel a procedat, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., la achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (acte materiale comise în perioada 27.08.-01.09.2010, în legătură cu persoana vătămată G.), întrucât, în perioada respectivă nu exista o dispoziţie legală în vigoare care să atragă răspunderea penală pentru folosirea fără drept a denumirilor de Barou Uniunea Naţională a Barourilor din România, U.N.B.R. ori Uniunea Avocaţilor din România sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat de către orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de obiectul activităţii desfăşurate de aceasta, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei opri purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de Legea nr. 51/1995, republicată. O atare prevedere legală a intrat în vigoare abia începând cu data de 31.12.2010.

În mod corect a apreciat instanţa de apel ca nefondate susţinerile inculpaţilor în sensul că, raportat la infracţiunea prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, instanţa de fond trebuia să reţină dispoziţiile legii noi, în vigoare de la 01.02.2014 (conform modificării aduse prin Legea nr. 187/2012), mai favorabile prin schimbarea conţinutului constitutiv, mai precis prin eliminarea sintagmei "de către orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de obiectul activităţii desfăşurate de aceasta".

Modificarea intervenită la 01.02.2014 nu a afectat prevederea respectivei fapte ca infracţiune şi nu sunt incidente disp. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

Prin eliminarea sintagmei "de către orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de obiectul activităţii desfăşurate de aceasta", legiuitorul nu a operat o modificare a conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece elementele de tipicitate au rămas aceleaşi (latura obiectivă şi latură subiectivă).

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.." în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal"invocat de inculpatul C., Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 251/A din 30 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x, conform art. 396 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 281 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 281 C. pen. anterior, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 lună la un an sau cu amendă, Înalta Curte constată că termenul special al prescripţiei răspunderii penale calculat conform art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior este de 4 ani şi 6 luni.

Astfel pentru inculpatul C., termenul s-a împlinit în data de 07.04.2017 (fapte comise în perioada 01.01.2011-8.10.2012)

Aşa fiind, în mod corect s-a constatat de instanţa de apel încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 281 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.." s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", invocat de inculpaţii C. şi B.;

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, "Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."

Din examinarea dosarului rezultă că în baza art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. inculpatul B. a fost condamnat pedeapsa principală de 3000 RON amendă penală.

Inculpatul C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, în baza art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

Înalta Curte constată că pedeapsa amenzii penale în sumă de 3000 RON aplicată inculpatului B. şi pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului C. se situează în limitele prevăzute de lege, motiv pentru care se apreciază că şi motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a fost invocat formal de către inculpaţi.

Celelalte critici formulate de inculpaţi, prin materiale depuse la dosarul cauzei, cât şi cele invocate în faţa instanţei cu ocazia dezbaterilor, nu pot face obiectul recursurilor în casaţie de faţă.

Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanţa competentă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict şi limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casaţie nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.

II. Referitor la cererile formulate de inculpaţii A., B. şi C. privind suspendarea executării hotărârii.

Potrivit art. 441 C. proc. pen.:" instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi2.

Avându-se în vedere soluţia pronunţată asupra cererilor de recurs în casaţie, analizarea cererilor de suspendare a executări hotărârii nu se mai justifică în cauză.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 251/A din 30 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x

Se vor respinge cererile formulate de inculpaţii A., B. şi C. privind suspendarea executării hotărârii.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi A., B. şi C. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 251/A din 30 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x

II.Respinge cererile formulate de inculpaţii A., B. şi C. privind suspendarea executării hotărârii.

Obligă recurenţii inculpaţi A., B. şi C. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2018.