Mayor’s bribery and fraud convictions upheld; cassation appeal rejected as unfounded

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 168 din data de 14.03.2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia Penală în dosarul nr. x, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. A., la pedepsele de:

- 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi primar) C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

- 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi primar) C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1), combinat cu art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic art. 5 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 cealaltă pedeapsă aplicată (respectiv 1 an şi 4 luni,) urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare alături de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă complementară

În baza art. 45 alin. (5) C. proc. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen. .

2. B., la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 375, 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

A fost respinsă cererea formulată de martorul C. de acordare despăgubiri

În baza art. 19 rap. la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1382 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Calafat cu sediul în Calafat, B-dul x judeţul Dolj.

Au fost obligat în solidar inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 1.399.220,69 RON (346.434 euro) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

În baza art. 112 lit. e) C. pen. şi art. 289 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 20.000 euro (echivalentul în RON calculat la cursul valutar BNR din ziua efectuării plăţii).

În baza art. 249 C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa nr. 48/P/2011 din data de 17.02.2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova privind indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., respectiv asupra imobilului situat în satul Ciupercenii Vechi, str. x, judeţul Dolj, terenul aferent acestui imobil în suprafaţă de 1.000 mp, teren extravilan arabil în suprafaţă de 2.600 mp situat în tarlaua x, parcela x, sat Ciupercenii Vechi, judeţul Dolj, autoturism Volkswagen Passat, cu seria de identificare x până la concurenţa sumelor de 1.399.220,69 RON (346.434 euro) provenind din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi respectiv 20.000 euro provenind din săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa nr. 48/P/2011 din 17.02.2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova privind indisponibilizarea bunurilor imobile şi mobile deţinute de inculpatul B., respectiv o clădire în suprafaţă desfăşurată P/1 de 446 mp şi teren aferent clădirii în suprafaţă de 752 mp, situată în oraşul Drăgăneşti Olt, str. x nr. 16, judeţul Olt, a unui autoturism D. cu seria de identificare x şi a unui autoturism x cu seria de identificare x până la concurenţa sumei de 1.399.220,69 RON (346.434 euro).

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să plătească suma de câte 2.500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea de Cameră preliminară din data de 16.09.2014, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen. s-au respins cererile şi excepţiile privind legalitatea sesizării instanţei şi a administrării probelor formulate de inculpatul B..

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, privind pe inculpaţii: A., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi respectiv luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi B. trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap, la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Împotriva încheierii de Cameră preliminară inculpatul B. a formulat contestaţie la Curtea de Apel Craiova criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin încheierea nr. 458 din data de 05.11.2014, judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova a respins ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul B. împotriva încheierii de cameră preliminară din 16.09.2014 a Tribunalului Dolj.

Instanţa de fond a reţinu că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de primar al Municipiului Calafat şi ordonator principal de credite, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2008-2011 a dispus achiziţionarea mai multor bunuri şi materiale de la S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L. din fondurile autorităţii locale, prin procedura achiziţiei directe, cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, prin facturarea pe materiale brute sau componente, în situaţia în care, livrarea s-a făcut pe bunuri finite, în scopul obţinerii unui prag valoric mai mic decât cel prevăzut de lege în materia achiziţiilor publice ca limită pentru achiziţiile directe, la un preţ supraevaluat raportat la preţurile de piaţă şi cele menţionate în SEAP pentru bunuri similare, cauzându-se prin aceasta bugetului local un prejudiciu evaluat la1.399.220,69 RON sumă care reprezintă totodată un folos necuvenit obţinut pentru inculpatul B., administratorul de drept şi de fapt al societăţilor mai sus menţionate, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în final cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului A., constând în aceea că, la finele anului 2008 a pretins şi primit de la inculpatul B. un autoturism I., cu număr de înmatriculare x, în schimbul exercitării puterii de decizie în interiorul Primăriei Municipiului Calafat în scopul derulării, cu încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice, a unor relaţii comerciale între instituţia publică şi societăţile comerciale administrate de inculpatul B., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, prev. de dispoziţiile art. 289 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în final cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte pe inculpatul B., instanţa a reţinut că la termenul din data de 27.05.2015, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata sa se facă in baza probelor administrate în faza de urmărire penală solicitare admisă de instanţă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii A. şi B..

Parchetul a critica sentinţa cu privire la latura civilă, pe motiv că nu s-a dispus obligarea, în solidar a inculpaţilor, alături de plata prejudiciului principal şi plata dobânzilor şi a penalităţilor legale, astfel cum sunt prevăzute de Codul de procedură fiscală. Referitor la latura penală Parchetul a apreciat soluţia primei instanţe ca netemeinică în raport cu cuantumul pedepselor aplicate, apreciate ca fiind prea mici.

Inculpatul A. a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate apreciind că s-a dat o greşită interpretare probatoriilor administrate, în cauză impunându-se achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. în ceea ce priveşte tragerea la răspundere penală pentru actele materiale care vizează achiziţionarea de bunuri ce nu au depăşit pragul legal, faptele nefiind prevăzute de legea penală şi achitarea potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen., pentru actele materiale constând în achiziţia de bunuri ce au depăşit pragul legal, faptele nefiind săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege.

Totodată s-a solicitat achitare şi în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Prin decizia penală nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii A. şi B., împotriva sentinţei penale nr. 168 din data de 14.03.2017 a Tribunalului Dolj pronunţată în dosarul nr. x

A fost desfiinţată sentinţa apelată sub aspectul laturii penale şi civile şi rejudecând:

Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului A..

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă complementară, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare la care se adaugă 1/3 din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, respectiv 11 luni închisoare, astfel încât s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 11 luni închisoare, în condiţiile art. 60 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi pe perioada prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă complementară şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

Inculpaţii au fost obligaţi în solidar şi la plata dobânzii legale calculate la suma de 1.399.220,69 RON reprezentând prejudiciu.

S-a constatat că inculpatul B. a achitat suma de 404.500 RON din totalul prejudiciului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare şi onorariul avocaţilor din oficiu au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatului A., a declarat recurs în casaţie, la data de 10 august 2018.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, inculpatului B., părţii civile Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Calafat, la data de 20 august 2018, S.C. F. S.R.L., şi S.C H. S.R.L.. prin lichidator judiciar J. Filia Argeş.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", susţinând că a fost condamnat pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală ca urmare a restrângerii sferei de aplicarea a art. 297 C. pen., prin interpretarea obligatorie data de Curtea Constituţională prin decizia nr. 406/2016.

În motivarea cererii sale inculpatul a susţinut că a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu pe motiv că, în calitate de primar, şi-ar fi îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu cu ocazia achiziţiei unor bunuri mobile şi subansamble pentru UAT Calafat.

S-a arătat că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au făcut aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 406/2016, cu toate că expertul numit de instanţa de fond a afirmat că 13 categorii de produse achiziţionate au respectat condiţiile O.U.G. nr. 34/2006. Cu toate acestea instanţele le-au considerat acte material ale infracţiunii de abuz în serviciu, trecând peste faptul că aceste achiziţii respectau condiţiile de legalitate şi s-a întemeiat pe un aspect de oportunitate, contrar deciziei mai sus menţionate.

Inculpatul arată că instanţa de apel practic dezvoltă punctul de vedere al instanţei de fond, în sensul că norma legală încălcată ar fi principiul eficienţei utilizării fondurilor publice, prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, argumentând că neaplicarea acestui principiu ar duce la crearea unui "vid legislativ".

Principiul eficienţei cheltuirii fondurilor publice, susţine inculpatul, nu poate fi considerat ca fiind un aspect de legalitate din moment ce impune aprecieri de fapt care ţin mai mult de oportunitate.

În esenţă, inculpatul susţine că acuzaţiile aduse trebuie apreciate prin prisma deciziei Curţii Constituţionale nr. 406/2016, cu alte cuvinte, din punct de vedere al laturii obiective se poate reţine existenţa unei acţiuni sau inacţiuni specifice abuzului în serviciu doar în măsura în care există o încălcare a unei norme dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă a guvernului, obişnuită sau de urgenţă. Orice altă presupusă îndeplinire defectuoasă a unei obligaţii de serviciu a fost exclusă din sfera de aplicare a normei de incriminare.

S-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casare deciziei şi, în rejudecare, achitare sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 03 octombrie 2018, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatului.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 14 noiembrie 2018, cu citarea recurentului inculpat A., a intimatului inculpat B. - la locurile de deţinere, a părţii civile Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Calafat, a S.C. F. S.R.L., şi S.C H. S.R.L., ambele prin lichidator judiciar J. Filia Argeş.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanţa a constatat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile formale prevăzute la art. 434-art. 438 C. proc. pen.

S-a reţinut astfel că recursul în casaţie este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanţa competentă -Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict şi limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", susţinând că instanţele nu au făcut aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 406/2016, apreciind că se impune admiterea recursului în casaţie, casare deciziei şi, în rejudecare, achitare sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.

Prin considerentele deciziei nr. 405 din 15.06.2016 a Curţii Constituţionale a României publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 08.07.2016, s-a precizat că scopul urmărit de legiuitor prin legislaţia penală este acela de a apăra ordinea de drept, iar, în sens restrâns, de a apăra valori sociale identificate de legiuitor în partea specială a C. pen., acest scop fiind, în principiu, legitim. Măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual.

Totodată, a mai reţinut instanţa de contencios constituţional referitor la îndatoririle legate de o anumită funcţie sau de un anumit loc de muncă, că există un complex de norme, unele cuprinse în acte normative cu caracter general, privind îndatoririle angajaţilor în genere, altele, în acte normative cu caracter special iar îndeplinirea unei atribuţii de serviciu implică manifestarea de voinţă din partea persoanei în cauză, care se concretizează în acţiunile efective ale acesteia şi care are ca scop realizarea obligaţiei prescrise. Realizarea acestui demers se raportează atât la un standard subiectiv/intern al persoanei care exercită atribuţia de serviciu, cât şi la un standard obiectiv. Standardul subiectiv ţine de forul intern al persoanei respective, iar măsura în care acesta este atins ţine de autoevaluarea acţiunilor întreprinse. Standardul obiectiv are ca element de referinţă principal normativul actului care reglementează atribuţia de serviciu respectivă.

Întrucât standardul obiectiv este determinat şi circumscris prescripţiei normative, reglementarea atribuţiilor de serviciu şi a modalităţii de exercitare a acestora determină sfera de cuprindere a acestui standard, care nu poate să aibă o întindere mai largă decât prescripţia normativă în domeniu, din perspectiva respectării principiului principiul previzibilităţii. Prin urmare, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripţii implicite, nedeterminabile la nivel normativ, chiar dacă anumite acţiuni, ce însoţesc exercitarea unei atribuţii de serviciu, se pot baza pe o anumită uzanţă/cutumă.

Starea de fapt reţinută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casaţie, astfel că o eventuală reevaluare a conţinutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen. în condiţiile în care recursul în casaţie nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

În prezenta cauză, Primăria Municipiului Calafat, prin reprezentantul său legal, inculpatul A. a achiziţionat direct anumite produse, fără a folosi însă una din procedurile de atribuire prevăzute la art. 18 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, consecinţa directă a acestui fapt fiind cauzarea unei pagube bugetului local şi obţinerea de foloase de către inculpatul B., în calitate de administrator al S.C. F. S.R.L., S.C. H. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L.

Pentru bunurile achiziţionate au fost emise, succesiv, facturi fiscale de către societăţile furnizoare (în care bunurile erau facturate divizat pe piese componente), referate de necesitate şi note de recepţie pentru a justifica formal intrarea în gestiune a unor mărfuri lăsate în condiţiile prezentate anterior.

Deşi bunurile şi produsele au fost facturate divizat, pentru ca valoarea lor să se situeze sub cea prevăzută de lege în materia achiziţiilor publice ca limită pentru achiziţiile directe, în lipsa unei concurenţe reale, achiziţiile s-au realizat la valori mult mai mari decât preţurile ofertate public prin sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP), la care achizitorul public era conectat şi avea cont deschis.

Astfel, S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., prin administratorul B., la indicaţia inculpatului A., au emis facturi în care produsele livrate au fost descompuse scriptic în elemente componente (piese, materiale) sau grupate în loturi, tocmai în scopul de a crea aparenţa livrării unor produse individuale a căror valoare nu depăşeşte echivalentul în RON a 10.000 euro, respectiv 15.000 euro.

Prin acceptarea achiziţiei directe, s-au încălcat prevederile art. 23 şi 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor respectivei ordonanţe de urgenţă care constituie obligaţii ale autorităţii contractante în raport cu anumite praguri valorice.

Conform prevederilor art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, compartimentul intern specializat al Primăriei Municipiului Calafat este cel care elaborează anual "Programul anual al achiziţiilor publice" unde produsele, serviciile şi lucrările, ce urmau să facă obiectul contractelor de achiziţie publică, sunt puse în corespondenţă cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPV (Vocabularul Comun al Achiziţiilor Publice), adoptat prin Regulamentul nr. 2195/2002/CE al Parlamentului European şi al Consiliului şi modificat prin Regulamentul nr. 213/2008 al Comisiei Comunităţilor Europene, cu respectarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Din totalul de 23 de categorii de produse, toate achiziţionate la preţuri supraevaluate, pentru 13 categorii de produse au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, din punct de vedere al modalităţii de atribuire a contractului, respectiv achiziţia directă până la un anumit prag valoric, dar nu a fost respectată obligaţia eficienţei utilizării fondurilor publice (ordonatorul principal de credite - primarul încălcând disp. art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 şi dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 " rep.) iar pentru 10 categorii de produse au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, în contextul în care, facturarea s-a făcut pe materiale brute sau componente, iar, în realitate livrarea s-a făcut pe bunuri finite, în scopul obţinerii unui prag valoric mai mic decât cel prevăzut de lege în materia achiziţiilor publice, ca limită pentru achiziţiile directe, ceea ce ar fi impus achiziţionarea bunurilor prin cererea de oferte.

În consecinţă, prejudiciul creat însumează cele două modalităţi de producere şi a fost determinat pentru toate cele 23 de categorii de produse achiziţionate la preţuri supraevaluate, care încalcă obligaţia legală de eficienţă a utilizării fondurilor publice.

Chiar dacă pentru 13 categorii de produse achiziţionate de Primăria Municipiului Calafat, prin reprezentantul său legal, inculpatul A. au fost respectate dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, a încălcat disp. art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la acea dată, care menţionează că, "la baza atribuirii contractului de achiziţie publică stă principiul eficienţei utilizării fondurilor", dispoziţie legală încălcată prin achiziţionarea la preţuri supraevaluate a tuturor bunurilor ce fac obiectul dosarului penal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/2018 din 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi intimatul inculpat B., în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/2018 din 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi intimatul inculpat B., în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.