Criminal preventive seizure over property for civil damages: no violation of presumption of innocence under ECHR Article 6 despite pending appeal

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 29.03.2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x, s-a admis cererea formulată de părţile civile A., B., B., C. şi D., prin apărător.

S-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpaţilor E., F. şi G. până la concurenţa sumei de aproximativ 900.000 RON.

S-a dispus ca măsura asiguratorie să fie adusă la îndeplinire de executorul judecătoresc în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 188/2000.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat că prin cererea înregistrată, sub nr. x/2015/a3, părţile civile B., A., B., C. şi D. au solicitat instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietatea inculpaţilor E., F. şi G. în vederea garantării recuperării prejudiciului şi a cheltuielilor judiciare în sumă totală de aproximativ 900.000 RON.

Examinând cererea formulată de părţile civile sub aspectul motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 291 din 5 iulie 2017 pronunţată de Judecătoria Suceava, alături de alţi inculpaţi, a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969.

În baza art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În temeiul art. 82 C. pen. din 1969 s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul E. a infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă B. şi au fost obligaţi inculpaţii E., F., G. în solidar la plata sumei de 25.000 RON reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare, pomeniri) şi daune morale în cuantum de 200.000 RON.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă C., şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E., F., G. la plata de daune materiale reprezentând prestaţie periodică în cuantum de 1/6 din veniturile salariale lunare ale victimei H. (cf. C.I.M.-S.C. Q. S.R.L. Sibiu-4.712 RON-brut) prestaţie aferentă perioadei 04.02.2010- iunie 2013 actualizate cu indicele de inflaţie din care s-a dedus contravaloarea pensiei de urmaş (suma de 204 RON), şi daune morale în cuantum de 200.000 RON.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă D., şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E., F., G. la plata de daune materiale reprezentând prestaţie periodică în cuantum de 1/6 lunar din veniturile salariale lunare ale victimei H., (cf. C.I.M.-S.C. Q. S.R.L. Sibiu-4.712 RON-brut) prestaţie aferentă perioadei 04.02.2010- iunie 2017 actualizate cu indicele de inflaţie din care s-a dedus contravaloarea pensiei de urmaş, (suma de 204 RON aferent 04.02.2010-28.02.2015 şi suma de 231 RON aferent 01.03.2015-05.07.2017) şi daune morale în cuantum de 200.000 RON.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă B., şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E., F., G. la plata de daune morale în cuantum de 65.000 RON.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă A., şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E., F., G. la plata de daune morale în cuantum de 65.000 RON.

În baza art. 276 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii S.C. I. S.R.L., J., E., F., G., la plata cheltuielilor efectuate de părţile civile în cuantum de 23.731 RON(câte 4.746,2 RON fiecare), respectiv suma de 8.761 RON reprezentând cheltuieli de deplasare şi suma de 15.000 RON reprezentând onorariu avocat ales.

În baza art. 398 şi art. 274 alin. (1) teza I C. proc. pen., art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii S.C. I. S.R.L., J., E., F., G., K., L., M. şi N., O. la plata către stat a sumei de 6.400 RON(câte 640 RON fiecare) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 3.400 RON în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, inculpaţii SC. I. S.R.L. prin reprezentant P., J., E., F., G. şi O., precum şi de către părţile civile A., B., B., C. şi D..

În raport de textele legale incidente în materie, Curtea a apreciat că în acest stadiu procesual este oportun şi necesar a se institui asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor măsura asiguratorie a sechestrului, măsură ce poate servi la garantarea executării cheltuielilor judiciare ori a reparării eventualei pagube produse prin infracţiune.

Curtea a considerat că, între scopul pentru care măsura asiguratorie urmează a fi dispusă, respectiv recuperarea eventualului prejudiciu produs în dauna părţilor civile şi protecţia dreptului inculpaţilor de a se folosi de bunurile acestora, există un raport rezonabil de proporţionalitate aşa cum acest principiu decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României. De asemenea, Curtea a apreciat că sechestrul asigurator vizează în principal garantarea executării unor eventuale creanţe ce vor fi recunoscute în favoarea unor terţi lezaţi prin acţiunea ce face obiectul judecăţii, aşa încât procedura de instituire a sechestrului nu constituie o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din CEDO. Tot astfel, această procedură nu atinge nici problema de fond a unor drepturi şi obligaţii cu caracter civil care fac obiectul procedurii principale, astfel încât litigiul privind instituirea unui sechestru nu intră nici în domeniul civil reglementat de art. 6 din CEDO, care nu este aplicabil în speţă.

Curtea a apreciat şi că pronunţarea asupra instituirii sechestrului solicitat de părţile civile nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi nu constituie o antepronunţare asupra fondului cauzei, aşa cum au arătat inculpaţii în motivele prezentate de către aceştia.

Curtea a avut în vedere decizia nr. 19 din 16.10.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul RIL, publicată în M. Of nr. 953 din 04.12.2017, prin care s-a stabilit că atunci când se instituie măsura asiguratorie în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească şi să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asiguratorie.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul E..

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 10 aprilie 2018, fiind fixat termen aleatoriu la data de 17 aprilie 2018.

În dezbateri, la termenul din 17 aprilie 2018, contestatorul inculpat, reprezentat de apărător ales, a solicitat admiterea contestaţiei şi respingerea măsurii asiguratorii, întrucât reprezintă o încălcare a garanţiilor fundamentale şi a drepturilor legale de natură a vătăma grav şi iremediabil drepturile inculpatului. În opinia apărării, se încalcă dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie prin instituirea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului, arătând că părţile civile au fost deja despăgubite cu o sumă de bani, dar şi faptul că sunt judecaţi şi alţi inculpaţi în producerea acestui eveniment, într-un dosar penal separat.

Examinând contestaţia formulată de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorie a sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea sa, constată următoarele:

Conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen. (...) instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Alineatul (2) al aceluiaşi text de lege prevede că măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Alineatul (5) prevede că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

Art. 2501 alin. (1) C. proc. pen. - împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către (...) instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. (...)

Cauză prezentă se află pe rolul instanţei de judecată, în apel, cale de atac formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, inculpaţii SC. I. S.R.L. prin reprezentant P., J., E., F., G. şi O., precum şi de către părţile civile A., B., B., C. şi D. împotriva sentinţa penală nr. 291 din 05.07.2017 a Judecătoriei Suceava.

În cursul judecăţii, părţile civile A., B., B., C. şi D. au solicitat instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietatea inculpatului, susţinând că există riscul ca inculpaţii să-şi ascundă/sustragă/înstrăineze bunurile.

Solicitarea a fost admisă de instanţa de apel care a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar proprietatea inculpatului E. care a fost obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi din dosar la suma de aproximativ 900.000 RON, apreciind că această măsură, în stadiul procesual în care se află cauza, este necesară şi oportună pentru a garanta executarea cheltuielilor judiciare ori repararea eventualei pagube produsă prin infracţiune.

În acord cu instanţa de apel, Înalta Curte, având în vedere condiţiile în care se poate lua această măsură, aşa cum sunt prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., apreciază că măsura asigurătorie a sechestrului judiciar este necesară în raport de scopul urmărit.

Art. 6 paragraful (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului "Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită."

Contrar susţinerilor apărării, nu este încălcat dreptul la un proces echitabil din perspectiva art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici prezumţia de nevinovăţie prin instituirea măsurii asiguratorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constatând că instituirea sechestrului nu este o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanţe ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei). Mai mult decât atât, chiar şi în situaţia unei acuzaţii în materie penală, art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie stabileşte că dreptul consacrat de paragraful 1 poate face obiectul unor excepţii fie în cazul infracţiunilor minore, fie când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale (Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, Curtea Constituţională, paragraf 17).

Măsurile asigurătorii sunt o consecinţă a săvârşirii unei fapte penale şi constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăţiei în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanţa dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii. Aşa fiind, indisponibilizarea nu are în vedere drepturi în materie penală în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanţă independentă şi imparţială, situaţie deplin respectată de dispoziţiile art. 250 alin. (6) din C. proc. pen. (Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, Curtea Constituţională, paragraf 19).

De altfel, în ceea ce priveşte argumentele apărării privind încălcarea prezumţiei de nevinovăţie se constată că tot instanţa de contencios constituţional a stabilit printr-o altă decizie că luarea măsurilor asigurătorii nu are semnificaţia stabilirii vinovăţiei celor ce săvârşesc fapte penale, înainte ca vinovăţia acestora să fie stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă (Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 4 martie 2016, paragraful 24). Prezumţia de nevinovăţie nu impietează, aşadar, luarea măsurilor asigurătorii.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, se constată că judecătorul trebuie să examineze dacă întinderea măsurii sechestrului, respectiv valoarea bunurilor este proporţională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinarea sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune). Condiţia decurge din Constituţia României - art. 53 alin. (2) - "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Examinarea caracterului proporţional presupune ca judecătorul să se asigure că valoarea bunurilor sechestrate nu depăşeşte valoarea prejudiciului imputat inculpatului. Valoarea prejudiciului în cauză a fost individualizată prin sentinţa penală nr. 291 din 05.07.2017 a Judecătoriei Suceava, rezultând o sumă de aproximativ 900.000 RON. În acest sens, se are în vedere Decizia nr. 19 din 16.10.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul RIL publicată în M. Of nr. 953 din 04.12.2017 care a stabilit că, "din analiza dispoziţiilor art. 249, 251 şi 252 din C. proc. pen., rezultă că dispoziţia de luare a măsurii asigurătorii este atributul procurorului, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată şi reprezintă o fază procesuală distinctă de aducerea sa la îndeplinire. Acest lucru rezultă din interpretarea art. 253, 254 şi 255 din C. proc. pen., potrivit cărora identificarea şi evaluarea bunurilor supuse măsurilor asigurătorii se realizează în cadrul executării măsurii dispuse, de către organul competent să aducă la îndeplinire dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz. Astfel, există o atribuţie stabilită în sarcina executorilor judecătoreşti (...)". Prin decizia citată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru judecarea recursului în interesul legii a stabilit că atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asigurătorie. În prezenta cauză, întinderea prejudiciului a fost avut în vedere de instanţa de apel în raport de cele stabilite prin sentinţa penală nr. 291 din 05.07.2017 pronunţată de Judecătoria Suceava.

Apărarea a susţinut că nu se impune instituirea măsurii asiguratorii, arătând că părţile civile au fost deja despăgubite cu o sumă de bani, iar pentru această infracţiune mai sunt judecaţi şi alţi inculpaţi într-un dosar penal separat.

Participaţia penală permite luarea de măsuri asigurătorii, în considerarea faptei unice la care au contribuit şi din care decurge prejudiciul pentru fiecare participant. În această etapă procesuală instanţa nu poate proceda la stabilirea contribuţiei fiecărui participant în săvârşirea infracţiunii şi nici la examinarea eventualei nevinovăţii a unora dintre aceştia pentru a stabili un grad de acoperire mai mic al prejudiciului. Acţiunea civilă în procesul penal urmează regulile răspunderii civile delictuale, care conduce la obligarea solidară a acelora care au produs prejudiciul. Beneficiul de discuţiune (art. 2294 C. civ.) sau beneficiul de diviziune (art. 2298 C. civ.), care par a fi invocate de către apărare în susţinerea cererii de reducere a cuantumului sumelor ce fac obiectul sechestrului asigurător, sunt specifice fideiusiunii.

Instituirea măsurii asigurătorii are în vedere protejarea drepturilor persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. Aşadar, faţă de întinderea mare a prejudiciului şi având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor proprietate a inculpatului în vederea garantării reparării pagubei produse prin săvârşirea infracţiunii, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus de către instanţa de apel instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, fiind îndeplinite cerinţele şi exigenţele impuse de dispoziţiile legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul E. împotriva încheierii din 29.03.2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul E. împotriva încheierii din 29.03.2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 aprilie 2018.