Limitations of cassation review in tax fraud cases: inability to re-evaluate factual findings on illegality grounds

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 264/15.02.2016, Judecătoria Galaţi, printre altele, a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 8 alin. (1) în referire la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din ianuarie-01.03.2007).

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii faptei de stabilire cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârşirii faptei, în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din ianuarie-01.03.2007).

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 s-a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 - art. 65 alin. (2) C. pen. din anul 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. din anul 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - A.J.F.P. Galaţi, şi inculpaţii A., B., C. şi D..

Prin decizia penală nr. 1/A din data de 4 ianuarie 2018, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - A.J.F.P. Galaţi şi de inculpaţii A., B., C. şi D., extinzând efectele apelurilor declarate de inculpaţi şi asupra inculpatului E.. A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 264/15.02.2016 a Judecătoriei Galaţi şi în rejudecare, cu privire la inculpatul A. a decis următoarele:

I. A descontopit în pedepsele componente pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969 aplicată inculpatului A..

A aplicat alături de pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an şi 6 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) în referire la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969.

A redus de la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969, la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969, pedepsele aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii faptei de stabilire cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârşirii faptei, în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinând şi prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 (faptă din ianuarie-01.03.2007).

În baza art. 33 lit. a) -art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969 cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969, aplicată de instanţa de fond pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) în referire la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din ianuarie-01.03.2007), stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969.

În baza art. 865, art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului A., pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit în baza art. 862 C. pen. din 1969.

Conform dispoziţiilor art. 863 C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul A. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat prezentul recurs în casaţie inculpatul A..

În motivarea cererii, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în temeiul căruia, în esenţă, a susţinut că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, cu referire la infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. În motivele scrise se arată că nu este îndeplinită condiţia de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunilor economice pentru care a fost condamnat. Acesta a subliniat faptul că lipsa fundamentului tipicităţii derivă şi din faptul că instanţa a stabilit în afara oricăror probe existente, faptul că inculpatul cunoştea că societăţile de la care ar fi dobândit marfa ar fi fost subiectul săvârşirii unor fraude fiscale fără ca acestea să fie în concret menţionate şi lămurite de instanţa ce a pronunţat soluţia de condamnare. Recurentul inculpat a făcut o analiză amplă a situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel cu trimitere la probele administrate în cursul judecăţii. În ceea ce priveşte expertiza, care în opinia apărării este extrem de clară şi lămuritoare sub aspectul legalităţii, recurentul a arătat că instanţa nu a motivat de ce a înlăturat consecinţele şi concluziile acestui raport care erau clar în favoarea sa. Nu în ultimul rând, recurentul arată că legiuitorul a condiţionat incriminarea infracţiunilor economice de cauzarea unui prejudiciu bugetului general consolidat al statului, fapt inexistent în prezenta cauză, subliniind caracterul licit al operaţiunilor comerciale ce au făcut obiectul acuzaţiei.

Prin încheierea din data de 19 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 04 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind grave.

Recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Potrivit cazului de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Invocând cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. recurentul inculpat a apreciat că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt de natură penală, operaţiunile comerciale ce au făcut obiectul acuzaţiei având caracter licit. În faţa instanţei de recurs, cu ocazia dezbaterilor, apărarea a menţionat faptul că situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului se pliază pe modelul incriminator prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Înalta Curte constată că susţinerile apărării nu pot face obiectul recursului în casaţie pentru care legiuitorul a prevăzut doar examinarea legalităţii hotărârii în raport de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel.

În această etapă procesuală, aşa cum s-a arătat atât în doctrină cât şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi, instanţa de casaţie nu poate reexamina situaţia de fapt prin reevaluarea probatoriului, ci doar poate constata că fapta, aşa cum a fost reţinută de instanţele inferioare, nu este prevăzută de legea penală datorită neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracţiunii. Din acest motiv se reţine că în cadrul căii de atac a recursului în casaţie nu se poate înfăptui o nouă judecată pe fondul cauzei bazată pe o readministrare a probelor sau pe o reapreciere a acestora, recursul în casaţie fiind, aşa cum s-a arătat anterior, o cale extraordinară de atac ce permite analiza legalităţii hotărârilor atacate prin raportare exclusivă la motivele expres şi limitative prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

În prezenta cauză, instanţele de fond şi apel, pe baza probelor administrate, au stabilit că, faptele inculpatului A. care în calitate de administrator al S.C. F. Galaţi şi S.C. G. S.R.L. Galaţi, în cursul lunii ianuarie 2007, a iniţiat constituirea unei asociaţii şi s-a asociat cu inculpaţii E., delegat al firmei S.C. H. S.R.L. Măcin, judeţul Tulcea, C., reprezentant al S.C. I. S.R.L. Bucureşti (fără a deţine documentele societăţii, în mod legal), D., administrator la S.C. J. S.R.L. Bacău şi B., administrator la S.C. K. S.R.L. Bacău şi a realizat prin intermediul unor firme fantomă un circuit comercial aparent real, în scopul asigurării achiziţionării unor cantităţi de mărfuri la preţuri mult mai mari decât în realitate, prin intermediul firmelor sale, urmărind astfel rambursarea ilegală a unei taxe pe valoare adăugată în sumă de 12.476.730 RON, reprezentând exportul cantităţii de 75.240 kg articole de feronerie în valoare de 78.143.730 RON prin intermediul S.C. F. S.R.L. Galaţi, unde era administrator, cererea fiind respinsă de către D.G.F.P Galaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de stabilire cu rea credinţă de către contribuabil a impozitelor, a taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, prev. de art. 8 alin. (1) în referire la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de asociere în vederea săvârşirii faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârşirii faptei, în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 241/2005.

Înalta Curte constată că, atât prin cererea scrisă de recurs în casaţie, cât şi în cadrul concluziilor orale susţinute cu ocazia dezbaterilor, incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. a fost invocată prin raportare la o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de către instanţa de apel.

Prin criticile concret formulate, se constată că recurentul inculpat urmăreşte, în realitate, reanalizarea pe fond a acuzaţiei care a condus la condamnarea acestuia, inadmisibilă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie şi nu examinarea conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, prin raportare la situaţia de fapt reţinută prin decizia recurată.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt nefondate criticile formulate prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 04 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 04 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 90 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 octombrie 2018.