Extradition for cryptocurrency money laundering and RICO: scope of double criminality and imperative provisional arrest during transfer

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 290/F de la 20 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată s-a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii.

S-a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile din S.U.A., a numitului A., faţă de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x: la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulată de numitul A..

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută pentru 24 de ore, la data de 11.12.2018 şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 18.12.2018 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 12.12.2018 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală sub numărul de mai sus, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj referitoare la cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la numitul A., solicitându-se, de asemenea, arestarea sa provizorie în vederea extrădării.

În cuprinsul sesizării s-a arătat, în esenţă, că sesizarea are la bază mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018 faţă de numitul A., cercetat de autorităţile americane pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează în "RICO" - organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18, Secţiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite ale Americii;

- conspiraţie la spălare de bani, prevăzută de Titlul 18, Secţiunile 1956 (a)(1) şi 1956 (a)(2) din Codul Statelor Unite ale Americii.

După prezentarea situaţiei de fapt reţinute de autorităţile americane, s-a arătat că cererea de extrădare conţine menţiunile prevăzute de lege şi că este îndeplinită condiţia dublei incriminări.

Ministerul Public a înaintat instanţei cererea de extrădare, documentele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, rezultatul examenului de regularitate internaţională efectuat de Ministerul Justiţiei, procesul-verbal de audiere a persoanei extrădabile.

La termenul din 12.12.2018, Curtea a procedat la audierea numitului A., care a formulat opoziţie la extrădare şi a solicitat acordarea termenului prevăzut de art. 46 şi 49 din Legea nr. 302/2004 în vederea formulării în scris a motivelor de opoziţie.

La acelaşi termen, Curtea a respins cererea de arestare provizorie a numitului B. în vederea extrădării, dispunând luarea fata de acesta a măsurii controlului judiciar. Prin decizia nr. 963 din data de 18.12.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia parchetului împotriva încheierii Curţii de Apel din data de 12.12.2018, a desfiinţat încheierea contestată şi a dispus arestarea provizorie a numitului A. pentru o perioada de 30 de zile.

La termenul din 12.12.2018, persoana extrădabilă A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004, arătând că acestea contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 20 şi art. 53 din Constituţia României.

Prin încheierea din 14.12.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a constatat admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulate de persoana extrădabilă A..

În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004.

La termenul din data de 20.12.2018 s-a luat un supliment de declaraţie persoanei extrădabile, care a învederat că nu renunţă la regula specialităţii.

La dosar a fost depusă de persoana extrădabilă A., prin avocat, la data de 17.12.2018 motivele opoziţiei la extrădare şi care a solicitat să fie avute în vedere, cu consecinţa respingerii cererii de extrădare, având în vedere incidenţa motivelor obligatorii şi opţionale de refuz incidente în cauză.

In esenţă, s-au arătat următoarele:

Extrădarea nu este admisibilă prin raportare la prevederile art. 24 din Legea nr. 302/2004, deoarece nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări.

Distincţia dintre evaluarea dublei incriminări in abstracto sau in concreto nu reprezintă o alegere binară, ci, mai curând, o scară mobilă. Această distincţie se bazează pe nivelul de abstracţie ales pentru a evalua dubla incriminare.

La cel mai înalt nivel de abstracţie, s-ar putea argumenta că accentul se pune pe simpla imoralitate a faptei: o anumită faptă este considerată greşită în ambele sisteme. In continuare, se găsesc elementele constitutive de bază ale infracţiunii. Chiar şi mai departe pe scara de abstractizare, se găsesc toate celelalte elemente specifice ale răspunderii penale, inclusiv, de exemplu, aspectul legat de vârstă sau (in)existenţa unor împrejurări excepţionale, dar şi severitatea sancţiunilor. La cel mai scăzut nivel de abstracţie (sau mai degrabă cel mai înalt nivel de concretizare), toate elementele de fapt sunt de asemenea relevante. Ceea ce se solicită de fapt aici este existenţa cvasiidentităţii faptei şi a evaluării juridice a acesteia în cele două sisteme juridice în cauză. Mai mult decât atât, având în vedere diversitatea în înţelegerea de către statele membre a tratatului (România-SUA) a gradului de exactitate cu care trebuie definite noţiunile in concreto şi in abstracto, ataşarea de "etichete" terminologice ar putea fi înşelătoare, întrucât este destinată a fi interpretată într-o manieră diferită.

Prin urmare, este util să se examineze, pe scurt, evoluţia noţiunii de dublă incriminare într-un context de drept internaţional. Iar în general, condiţia dublei incriminări condiţionează exercitarea jurisdicţiei extrateritoriale a unui stat de incriminarea faptei respective, atât în temeiul legii care se aplică în locul unde a fost săvârşită fapta, cât şi în temeiul legii statului unde aceasta este sancţionată (aceasta este legată de principiul legalităţii şi, mai precis, de previzibilitatea sancţiunilor - nulla poena sine).

Din această perspectivă, faptele persoanei extrădabile, aşa cum sunt ele descrise, în raport, cu legislaţia din România au un caracter de legalitate, deoarece, astfel cum se susţine inclusiv în actul de învinuire eu eram "schimbător de monedă bitcoin", activitate care nu constituie infracţiune în România. Dacă în America anilor 2009 valoarea cryptomonedey nou apărute era 0,30 dolari, iar în anul următor a avut loc prima plată a unor bunuri/servicii contra monedei, virtuale, abia în anii 2014/2015 a apărut în România prima platformă de exchange în domeniul cryptomonedelor. Anterior anului 2015, orice cetăţean român, dacă dorea să achiziţioneze moneda digitală bitcoin, era nevoit să creeze conturi pe diferite site-uri, să posteze anunţuri in urma cărora să facă achiziţia in schimbul unei sume de bani prestabilite cu fiecare vânzător.

Astfel că, în timp ce România atestă legalitatea acestor schimburi şi modul în care se impozitează veniturile obţinute din diferenţa de curs cryptomonedă- monedă fiduciară abia în anul 2018, în America, încă din anul 2013 era recunoscută oficial de către autorităţi, după ce un judecător american a admis ca aceasta reprezintă o valuta şi că utilizarea ei poate fi reglementată sub legea Statelor Unite ale Americii. Decizia judecătorească a fost luată intr-un caz deschis de Security andExchange Comisssion (SEC) împotriva fondului de investiţii C., care a strâns peste 700.000 tfucoin din plasamente oferite şi vândute in 2011. şi 2012, valorând peste 4,5 milioane de dolari, potrivit cotaţiilor neoficiale ale Bitcoin din acei ani.

Statele Unite ale Americii au şi implementat pe parcursul anilor o serie de condiţii de valorificare şi reglementări pe propriul lor teritoriu, altele şi total diferite faţă de ţările din Uniunea Europeană.

In aceste circumstanţe, raportat la descrierea faptelor reţinute în actul de învinuire, numitul A. a apreciat că nu există un corespondent în condiţii similare. Teoretic România nu ar putea niciodată să solicite extrădarea unei persoane vizavi de activitatea acesteia de a schimba cryptomonede, deoarece toate acţiunile sale au avut şi au un caracter legal, acţiunea sa fiind una strict de schimb, fără să cunoască sau să aibă posibilitatea să cunoască faptul că monedele achiziţionate ar fi provenit dintr-un circuit infracţional.

Persoana extrădabilă a apreciat ca sunt incidente motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a), b) şi c din Legea nr. 302/2004.

Astfel, s-a arătat că în cazul în care a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece, deşi ancheta a început cu cel puţin 4 ani de zile în urmă, iar ea viza în principal persoane aflate pe teritoriul Statelor Unite, România şi S.U.A. fiind ţări semnatare a Convenţiei din 1966, niciodată până în acest moment nu a fost informat cu privire la natura şi motivele acuzaţiei pentru a avea posibilitatea să beneficieze de dreptul la apărare.

În cazul in care ar fi beneficiat de dreptul la un proces echitabil şi de dreptul la o apărare efectivă, cu certitudine nu s-ar fi reţinut că persoana extrădabilă avea cunoştinţă că monedele Bitcoin pe care le-a schimbat de la cetăţeni din România proveneau la rândul lor din transferuri de pe teritoriul Statelor Unite, fiind schimbate în prealabil din sume de bani obţinute din fraude electronice.

Nu i s-a dat niciodată posibilitatea să explice, prin raportare la legislaţia din România, că activitatea pe care o desfăşoară este una legală, respectiv a schimbat monede Bitcoin în monede fiduciare, plătind taxe şi impozite statului român din sumele obţinute cu titlu de profit, în conformitate cu Codul fiscal.

De asemenea, a mai arătat persoana extrădabilă că a respectat întotdeauna legislaţia în domeniul combaterii şi prevenirii spălării banilor, Legea nr. 656/2002, sens în care, în calitate de administrator al S.C. D. S.R.L., a formulat mai multe sesizări Oficiului şi, ca urmare a solicitărilor a suspendat tranzacţiile despre care existau indicii că ar fi suspecte.

A considerat că i s-au încălcat drepturile prevăzute in art. 9,14, 15, 26 din Convenţia Internaţională a Drepturilor Civile şi Politice din 1966, consecinţa încălcării acestora producându-i o vătămare a dreptului de a beneficia de un proces echitabil.

Un alt aspect pe care l-a subliniat inculpatul, este legat de încălcarea dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil este legat de modul în care s-a emis mandatul de arestare, prin raportare la modul în care i-au fost aduse la cunoştinţă învinuirile pentru care se solicită extrădarea.

Atât în declaraţia procurorului de caz dar şi din cuprinsul actului de învinuire, se indică faptul că ar fi încălcat prevederile Titlului 18 Codul Statelor Unite - secţiunea 1956 a (1) respectiv secţiunea 1956 a (2). De altfel, aceste două prevederi încălcate i-au fost aduse la cunoştinţă şi în seara zilei de 11.12.2018, cu ocazia încheierii procesului-verbal, în cadrul lucrării x/2018, care au fost anexate, dar şi în Ordonanţa de reţinere.

La aceeaşi data ora 19:40, la legislaţia incidentă se indică în cadrul Titlului 1956 H doar aceste două posibile infracţiuni pentru care se susţine că ar exista indicii că le-ar fi săvârşit, fapt ce confirmă că faptele de care este acuzat au fost încadrate la încălcarea prevederilor 1956 a 1 şi 1956 a 2 din Titlul 18 Codul Statelor Unite.

Cu toate acestea Mandatul de arestare face trimitere, pe lângă infracţiunea prevăzută de secţiunea 1962 (d) RICO, la toate infracţiunile din Titlul 18 1956 H, aspect, de altfel semnalat prin adresa AMBASADEI Statelor Unite.

În ultimul paragraf al adresei cu nr. x din 04.12.2018 se arată indică "vă rugăm să luaţi notă de faptul că în capul de acuzare cuprins in Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956 inclusă în Proba C este incorect intitulată 1956 H, deşi textul relevant al secţiunii 1956 H este inclus în această probă ea conţine părţile secţiunii 1956 relevante pentru acest caz."

Cu alte cuvinte se arată faptul că este vorba de o eroare, iar PROBA C care face trimitere la titlul 1956 H cuprinde doar părţile secţiunii relevante: a1 şi a2. Analizând textul original din Statele Unite, Secţiunea 1956 H cuprinde şi alte fapte descrise la pometele B, C, D, E infracţiuni faţă de care persoana extrădabilă nu este învinuită şi nu i s-a adus la cunoştinţă această învinuire.

În mod evident, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, era necesar să i se aducă la cunoştinţă în limba maternă aceste aspecte, deoarece vizează acuza pentru care se solicită extrădarea subsemnatului.

Mai mult, având în vedere forma în care s-a emis Mandatul de Arestare, exista riscul ca, odată extrădat, să i se agraveze situaţia juridică, încălcându-se PRINCIPIUL SPECIALITĂŢII, deoarece mandatul s-a emis pentru o altă infracţiune decât cea pentru care s-a solicitat predarea.

Referitor la incidenţa motivului prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. B şi C din Legea nr. 302/2004, A. a arătat ca există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de ideologie şi apartenenţă la un anumit grup social.

S-a arătat că A. este fondatorul D., unul dintre cele mai mari exchange-nri de monede Crypto din România, activitatea sa fiind una legală raportat la legislaţia din România şi Europa.

Faptul că a respectat prevederile legale rezultă şi din numeroasele sesizări pe care le-a făcut de-a lungul anilor către Oficiul de Combatere a Spălării Banilor, de fiecare dată când existau suspiciuni că anumite tranzacţii ar putea fi suspecte. Mai mult, de fiecare dată când a fost solicitat de către autorităţile din România sau autorităţi din UE a furnizat toate informaţiile solicitate.

Din acest punct de vedere se poate constata faptul că A. nu a avut niciodată niciun motiv să ascundă existenţa vreunei tranzacţii, deoarece ele s-au realizat cu respectarea legislaţiei naţionale şi europene.

La nivelul UE tendinţa din ultimii ani este aceea ca statele membre să găsească o modalitate de a legifera utilizarea cryptomonedelor, regulile fiind mult mai permisive decât cele impuse de către Statele Unite.

Cu titlu de exemplu fac trimitere la câteva Bănci din Uniunea Europeană care tranzacţionează şi acceptă cryptomonedele, respectiv E., F., G. - sunt doua bănci din Germania. Monaco are deja propria cryptomonedă, ţări precum Malta, Suedia, Estonia, Danemarca sunt adepte la ideologia Cryptomonedelor. Bank of Elveţia a anunţat că va lansa propria monedă în cursul anului 2019.

Cele mai mari burse din Europa încep să îşi deschidă platforme şi pentru schimb cryptomonede. Mult mai recent în Parlamentul din Anglia s-a discutat despre o propunere legislativă de a se găsi o modalitate de a se achita taxele şi impozitele inclusiv prin intermediul cryptomonedelor.

Astfel, analizând învinuirile care i se aduc lui A. despre care se susţine că este un "schimbător de monedă", persoana extrădabilă consideră că este pe deplin îndreptăţită să aibă motive serioase să creadă că, doar datorită faptului că este adeptul tehnologiei BLOCKCHAIN, subiect abordat diferit de către Statele membre din UE fată de restricţiile impuse de către SUA, situaţia sa va fi grav înrăutăţită odată extrădat.

Ca motive opţionale de refuz al extrădării, s-au arătat următoarele:

In prezenta cauză, fără niciun dubiu, este incident motivul existent în cadrul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 respectiv:

(1) Extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România.

Potrivit art. 8 din C. pen., cu privire la principiul teritorialităţii legii penale, conform căruia Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României, organele judiciare din România sunt competente să efectueze urmărirea penală cu privire la presupusele fapte indicate în cererea de extrădare având în vedere următoarele considerente:

1. Dacă s-ar analiza că faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile ar putea întruni elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat- prevăzută de art. 367 din C. pen. şi de spălare a banilor prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002, teoretic înţelegerea numitului A. cu numiţii H., B. şi I. s-ar fi putut realiza doar pe teritoriul României, în condiţiile în care persoana extrădabilă nu s-a aflat pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

2. De asemenea dispoziţia de transfer a contravalorii monedei Bitcoin în monedă fiduciară dispusă de către A. a avut loc de pe teritoriul României.

3. Conturile bancare a numiţilor B. şi I. sunt conturi deschise la unităţi bancare din România

4. Dacă s-ar admite că ar exista o infracţiune de spălare de bani, chiar şi rezultatul acesteia s-a realizat tot pe teritoriul României.

Conform teoriei ubicuităţii, locul săvârşirii infracţiunii este acela unde s-a realizat o parte oricât de redusă din activitatea infracţională ori s-a produs rezultatul chiar parţial al acestei activităţi. In ceea ce priveşte persoana extrădabilă A., dacă acesta a săvârşit o faptă ea s-a săvârşit exclusiv de pe teritoriul României, nu doar în parte ci toate acţiunile sau omisiunile precum şi rezultatul care i se impută.

Persoana extrădabilă a făcut trimitere la principiul teritorialităţii legii penale române, care se fundamentează pe principiul suveranităţii statului în baza căruia statul Român are dreptul suveran de a apăra ordinea de drept prin incriminarea faptelor care aduc atingere ori pun în pericol valorile sociale fundamentale. De asemenea, acest principiu se mai justifică şi prin aceea că în niciun alt loc fapta penală nu poate fi cercetată şi judecată, iar infractorul tras la răspundere mai eficient decât acolo unde s-a săvârşit fapta şi unde legea este cunoscută atât de făptuitor, cât şi de către cei chemaţi să o aplice.

Ca aspect incident relevant, atât din perspectiva motivelor obligatorii de refuz de extrădare, cât şi cel opţional de extrădare datorită specificului activităţilor imputate lui A., s-au arătat următoarele:

A. este cetăţean roman şi european căruia Statul Român trebuie să îi respecte dreptul la un proces echitabil şi toate drepturile prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Întreaga sa activitate de schimb cryptomonede s-a derulat cu respectarea legislaţiei Europene şi Naţionale în domeniu.

In cazul de faţă, prin admiterea cererii de extrădare, având în vedere diferenţele majore de abordare din punct de vedere legislativ a activităţilor legate de cryptomonede dintre UE şi Statele Unite, se încalcă grav dreptul la un proces echitabil nu doar din Convenţia Internaţională din 1966 dar şi cel prevăzut în cadrul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţie ratificată de România prin care şi-a asumat o serie de obligaţii faţă de cetăţenii săi.

Aplicarea directă conferă justiţiabililor dreptul de a invoca dispoziţiile Convenţiei, interpretate în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, direct în faţa instanţelor naţionale române.

Având în vedere situaţia lui A., extrădarea ar reprezenta o ingerinţă nejustificată a dreptului la viaţă privată şi de familie, A. este cetăţean român, s-a născut în România, a trăit în România până la acest moment şi toate relaţiile sale familiale şi sociale sunt în România. In România a înfiinţat firma D., un start-up de succes care a devenit în scurt timp una dintre cele mai de succes platforme de tranzacţionare a monedelor virtuale din ţară. Tot în România şi-a plătit, în mod onorabil şi responsabil, taxele şi impozitele. Aşadar, întreaga sa viaţă se desfăşoară în România, iar extrădarea în Statele Unite ar reprezenta separarea de toate persoanele care sunt importante pentru el.

Prin cererea formulată la data de 19.12.2018, persoana extrădabilă a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, arătând ca este o persoană responsabilă care nu are niciun interes să influenţeze în vreun fel procedurile care se derulează împotriva sa ori să se sustragă de la o eventuală extrădare, este dispus să se prezinte la orice chemare din partea organelor judiciare şi se obligă să pună la dispoziţia acestora orice înscrisuri sau informaţii necesare soluţionării cererii de extrădare, a făcut toate demersurile legale în vederea respectării dispoziţiilor organelor judiciare şi nu s-a opus punerii în executare a măsurilor preventive dispuse până în acest moment.

La dosar au fost ataşate mai multe înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Prin cererea de extrădare ce face obiectul prezentei cauze s-a solicitat extrădarea cetăţeanului român A., faţă de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

S-a reţinut de autorităţile americane că persoana extrădabilă a comis următoarele infracţiuni:

- conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează sub "RICO" - Organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1962 (d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani;

- conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut că numitul A. este cercetat de autorităţile americane pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează în "RICO" - organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18, Secţiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite ale Americii, respectiv conspiraţie la spălare de bani, prevăzută de Titlul 18, Secţiunile 1956 (a)(1) şi 1956 (a)(2) din Codul Statelor Unite ale Americii.

Sub aspectul situaţiei de fapt, autorităţile americane au reţinut că persoana extrădabilă, alţi 14 inculpaţi, în perioada 31.12.2013 şi până în prezent, a participat la o înţelegere privind comiterea de infracţiuni intrând sub incidenţa RICO, prevăzute de Legea pentru controlul crimei organizate din 1970, participând la o schemă de fraudare a unor victime din Statele Unite, prin comiterea de înşelăciuni cu licitaţii online şi operaţiuni de spălare de bani prin reţeaua J.. S-a arătat că scopul conspiraţiei a fost acela de a ademeni victimele aflate în Statele Unite ale Americii să trimită bani pentru achiziţionarea de bunuri de pe Internet, care nu au existat însă în fapt.

S-a reţinut că reţeaua J. s-a folosit de licitaţii online şi site-uri de vânzare cu amănuntul, cum ar fi K. şi L. pentru a da anunţuri false, pentru articole de lux, cum ar fi vehiculele, membrii reţelei convingând victimele să trimită bani pentru bunurile oferite la vânzare şi folosind facturi care conţineau mărci contrafăcute ale licitaţiilor online oficiale, facturi prin care lăsau clienţilor impresia că efectuează tranzacţii sigure. După ce victimele trimiteau banii reţelei J., membrii acesteia începeau o operaţiune complexă a spălării banilor prin implicarea unor complici din Statele Unite care converteau banii retraşi de pe card-urile de debit preplătite, primite de la clienţii victimă, în bitcoin, care erau transferaţi la complicii din ţările est-europene, printre care se afla şi A..

Cu referire la numitul A., s-a arătat că, pe baza unei înţelegeri făcute cu numiţii H., B. şi I., primea la adresa sa de bitcoin, moneda bitcoin trimisă de persoanele anterior menţionate, după care făcea schimbarea acestora în monedă fiduciară naţională şi trimitea banii astfel rezultaţi în conturi bancare, având cunoştinţă că lucra cu monedă bitcoin obţinută în mod fraudulos, care provenea dintr-un şir de activităţi nelegale care includeau fraudă prin carduri, spălare de bani, furt de identitate şi trafic cu mărci comerciale contrafăcute.

S-a menţionat că bitcoin este o monedă digitală care funcţionează ca un sistem de plată de la persoană la persoană, utilizatorii trimiţând şi primind bitcoin folosind un program de portofel aflat pe un calculator personal, dispozitiv mobil sau aplicaţie web. Bitcoin este schimbat între adrese bitcoin şi fiecare tranzacţie bitcoin generează un hash care este stocat pentru totdeauna într-un registru public numit de obicei "bitcoin blockchain".

În acest sens, cu titlu de exemplu, s-a arătat că la data de 25.11.2015 sau în jurul acestei date, numitul H., persoană acuzată în aceeaşi cauză, l-a însărcinat pe A. cu trimiterea de fonduri într-un cont bancar deschis pe numele lui B., iar la data de 26.11.2015, A. a depozitat fondul în contul acestuia din urmă.

S-a mai precizat că lanţul de blocuri de bitcoin este un registru public în care se înregistrează toate tranzacţiile în bitcoin efectuate în decursul timpului ceea ce face posibil ca analiştii să analizeze şi să confirme fluxul acestor tranzacţii.

S-a mai precizat că una dintre adresele la care se trimiteau banii proveniţi din săvârşirea infracţiunilor aparţinea unei companii de schimb de bitcoin, M., iar din evidenţele acesteia rezultă că aceea adresă aparţinea unui cont deschis în numele lui A., care a folosit adresa de e-mail A.@gmail.com ca să înregistreze contul şi a trimis la M. fotografii ale documentelor oficiale române de identificare şi ale paşaportului.

S-a precizat şi că ulterior, A. a înfiinţat propria companie de servicii de schimb de monedă virtuală numită S.C. D. S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, arătând în cuprinsul unor materiale promoţionale că a schimbat monedă virtuală în valoare de peste 400 milioane RON.

În urma examenului de regularitate internaţională, efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana a cărei extrădare se solicită este cetăţean român, că între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 8 mai 2009, că extrădarea este supusă condiţiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 şi art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, că la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română şi că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004.

In prealabil Curtea a reţinut că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate. De asemenea, între Statele Unite ale Americii şi România există un Tratat privind extrădarea, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Conform art. 1 din Tratat, părţile convin să-şi extrădeze reciproc, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare.

De asemenea, la art. 2 alin. (1)-(4) al aceluiaşi Tratat, intitulat "Infracţiuni care dau loc la extrădare", se prevăd următoarele:

(1) O infracţiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. În cazul în care cererea de extrădare are ca obiect executarea de către o persoană condamnată a unei pedepse aplicate pentru o infracţiune care dă loc la extrădare, pedeapsa privativă de libertate rămasă de executat trebuie să fie de cel puţin 4 luni.

(2) De asemenea, pot da loc la extrădare tentativa, asocierea sau participarea la săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile menţionate la alin. (1).

(3) În sensul prezentului articol, o infracţiune dă loc la extrădare:

a) indiferent dacă legea statelor solicitant şi solicitat încadrează sau nu acţiunile ori omisiunile care constituie infracţiunea în aceeaşi categorie de infracţiuni sau descriu infracţiunea prin aceeaşi terminologie;

b) indiferent dacă infracţiunea este sau nu una dintre acelea pentru care legislaţia federală a Statelor Unite ale Americii prevede dovedirea unor aspecte precum folosirea transportului interstatal ori folosirea serviciilor poştale sau a altor facilităţi care afectează comerţul interstatal ori exterior, aceste aspecte fiind doar de natură a stabili competenţa pentru o instanţă federală din Statele Unite ale Americii; şi

c) indiferent dacă, în cauzele penale privitoare la impozite şi taxe, obligaţii vamale, controlul operaţiunilor valutare, importul sau exportul de mărfuri, legislaţia statelor solicitant şi solicitat prevede ori nu acelaşi tip de impozite şi taxe, obligaţii vamale sau controlul operaţiunilor valutare, importul ori exportul aceloraşi tipuri de mărfuri.

(4) Dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru extrădare, în cazul în care legislaţia statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare.

Totodată, în articolele 4-7 din Tratat sunt menţionate situaţiile în care extrădarea solicitată de una dintre părţi poate fi refuzată, precum şi motivele care nu pot justifica respingerea unei cereri de extrădare.

Raportat la articolele menţionate în cuprinsul Tratatului, Curtea a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, prevăzute de art. 4-7. Astfel, faptele de care este acuzat numitul A. nu reprezintă infracţiuni politice sau militare, acesta nu a fost condamnat sau achitat în România pentru aceste fapte, nu a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile respective, iar persoana extrădabilă nu riscă aplicarea pedepsei capitale în caz de admitere a extrădării.

Împrejurarea că persoana extrădabilă ar putea fi judecată în România sub aspectul faptelor de a căror săvârşire este acuzată de autorităţile americane nu poate justifica un refuz al extrădării, în raport, cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Tratat, deoarece acest articol prevede expres că extrădarea nu va fi împiedicată de faptul că autorităţile statului solicitat au decis, fie să nu urmărească penal persoana căutată pentru faptele pentru care se solicită extrădarea, să înceteze orice procedură penală începută împotriva persoanei căutate pentru aceleaşi fapte, ori să cerceteze persoana căutată pentru aceleaşi fapte pentru care se solicită extrădarea.

Susţinerea persoanei extrădabile, în sensul, că nu este vinovată de săvârşirea faptelor de care este acuzată nu poate face obiectul analizei Curţii conform art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată ("Curtea de apel nu este competenta sa se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străina cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării"), neconstituind, astfel, un criteriu, în raport, cu care să fie analizată cererea formulata de statul solicitant.

Curtea a reţinut că sunt îndeplinite şi cerinţele art. 8 alin. (3) lit. c) din Tratat - care se referă la faptul că cererea de extrădare a unei persoane inculpate pentru săvârşirea unei infracţiuni trebuie însoţită, între altele, de orice informaţii de natură să ofere motive rezonabile sa se creadă că persoana căutată a săvârşit infracţiunea pentru care se cere extrădarea -, având în vedere că documentele înaintate de autorităţile judiciare din S.U.A. sunt suficiente în sensul menţionat, la dosarul cauzei fiind depus, alături de alte înscrisuri, tocmai actul de inculpare al persoanei extrădabile (rechizitoriul înregistrat sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky). Potrivit legii penale române, prin emiterea rechizitoriului se pune in mişcare acţiunea penală împotriva unei persoane sub aspectul comiterii unei infracţiuni (dacă nu a fost pusă în mişcare anterior), ceea ce înseamnă că probele administrate sunt suficiente pentru a indica, la modul rezonabil, că persoana în cauză a comis fapta de care este acuzată.

Nu este atributul prezentei instanţe să examineze probele avute în vedere de organele judiciare din S.U.A. la emiterea actului de inculpare (aşa cum au solicitat avocaţii persoanei extrădabile), pentru ca aceasta ar însemna să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi pentru care autoritatea străină cere extrădarea, cu nerespectarea disp.art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată.

Apărarea a mai susţinut că, prin admiterea cererii de extrădare, numitului A. i s-ar încălca dreptul la un proces echitabil dar şi dreptul la apărare, având în vedere că rechizitoriul a fost emis în contextul în care nu i s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi nu a fost informat în legătură cu procedura judiciară care se desfăşoară împotriva sa, totodată există anumite contradicţii între cele menţionate în rechizitoriu şi mandatul de arestare cu privire la încadrarea juridică a faptelor de care este acuzat.

Curtea a reţinut că, în speţă, numitul A. invocă motivul obligatoriu de refuz al extrădării reglementat de dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, care prevede că "extrădarea va fi refuzată dacă nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România".

Acest articol nu este aplicabil în speţa de faţă, atât timp cât între România şi Statele Unite ale Americii a intervenit Tratatul din 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, în cauză impunându-se a fi aplicate prevederile Tratatului (ca lege speciala şi derogatorie), iar nu cele reglementate de Legea nr. 302/2004.

Este adevărat că, prin prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se stipulează că "prezenta lege se aplică în baza şi pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, pe care le completează în situaţiile nereglementate". In cauza se observă, însă că nu poate fi vorba despre o situaţie nereglementată care să impună completarea ei cu prevederile Legii nr. 302/2004, deoarece în cuprinsul Tratatului sunt menţionate expres condiţiile în care extrădarea poate fi acordată, respectiv motivele obligatorii de refuz al extrădării (articolele 4-7), între care nu se regăseşte şi cel la care inculpatul face referire.

Pe de alta parte, la momentul actual nu se pot face aprecieri asupra caracterului echitabil al procedurii (aspect care se va realiza la sfârşitul procesului penal), cu atât mai cu cât, urmare a admiterii cererii de extrădare, numitul A. va avea posibilitatea sa participe la judecarea faptelor pentru care este cercetat şi să îşi facă toate apărările pe care le consideră necesare, context in care predarea acestuia către autorităţile judiciare din S.U.A. apare ca fiind necesară tocmai din perspectiva respectării dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Curtea a mai constatat, că faptele de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, contrar susţinerilor apărării, fiind incriminate de dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat-), art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen. (efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos) şi spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

S-a mai constatat că faptele anterior menţionate sunt sancţionate de legea penală a ambelor părţi cu pedepse mai mari de 1 an închisoare, fiind aşadar îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) din Tratat.

De asemenea, autorităţile americane au ataşat cererii de extrădare documentele şi informaţiile obligatorii prevăzute de art. 8 alin. (2) şi (3) din Tratat.

Aprecierile avocaţilor aleşi ai persoanei extrădabile cu privire la modalitatea de descriere a faptelor care fac obiectul învinuirii, despre care au susţinut ca nu sunt prevăzute de legea penala română nu pot fi primite, putându-se constata ca, prin analiza efectuată, aceştia se referă la substanţa acuzaţiei aduse inculpatului de autorităţile judiciare străine, aspect care, însă nu poate fi examinat de prezenta Curte prin raportare la dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificata. Ca atare, plecând de la descrierea formală a faptelor, se poate lesne observa ca acestea sunt incriminate şi de legea penală română, având corespondent în dispoziţiile legale anterior menţionate.

Faptul că extrădarea ar reprezenta o ingerinţă nejustificată a dreptului la viaţă privată şi de familie al numitului A. nu poate constitui un motiv care să conducă la respingerea cererii formulate de statul solicitant, în lumina prevederilor Tratatului, cu observaţia că o astfel de ingerinţă este una firească atât timp cât extrădarea este necesară pentru judecarea unei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni şi trimisă în judecată prin rechizitoriu.

Condiţiile de detenţie în penitenciarul în care persoana extrădabilă urmează a fi încarcerată nu prezintă relevanţă sub aspectul analizării oportunităţii extrădării, la fel ca şi împrejurarea că respectivele infracţiuni ar fi fost comise pe teritoriul României. Principiul teritorialităţii invocat de apărare nu reprezintă un motiv de refuz al extrădării, întrucât, chiar şi în situaţia în care autorităţile judiciare ar fi efectuat cercetări faţă de numitul A. cu privire la aceleaşi fapte pentru care se solicită extrădarea, aceasta nu ar putea fi refuzată (a se vedea disp.art. 5 alin. (2) din Tratat, arătate mai sus).

Contrar susţinerilor apărării, s-a constatat că informaţiile cuprinse în cererea de extrădare şi în documentele anexe sunt suficiente pentru a se aprecia asupra întrunirii cerinţelor prevăzute de tratat, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei, acestea fiind menţionate în rechizitoriul cu care a fost sesizat Tribunalul de District al Statelor Unite. Referitor la menţionarea Secţiunii 1956 H în mandatul de arestare, Curtea a observat că acest aspect a fost clarificat prin adresa Ambasadei S.U.A. depusă la dosar, precizându-se că a fost vorba despre o eroare materială.

Fată de cele expuse, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare prevăzute de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii şi că motivele de opoziţie invocate de persoana solicitată nu sunt întemeiate, Curtea, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratat, a admis cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii.

A dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile din S.U.A., a numitului A., faţă de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar formulată de numitul A., având în vedere că instanţa a admis cererea formulata de autorităţile din S.U.A. privind extrădarea persoanei solicitate, caz in care se impune menţinerea detenţiei preventive pentru punerea în executare a măsurii dispuse, orice alta măsură alternativă detenţiei fiind ineficientă.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

A constatat că persoana extrădată a fost reţinută pentru 24 de ore, la data de 11.12.2018 şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 18.12.2018 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat contestaţie persoana extrădabilă A., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de judecată de la 3 ianuarie 2019, în concluziile orale, în dezbateri apărătorul ales al contestatorului persoanei extrădabile A. a solicitat admiterea contestaţiei şi desfiinţarea sentinţei penale atacate pentru următoarele motive de nelegalitate.

Astfel, a solicitat să se constate că, în cuprinsul sentinţei penale atacate nu se indică data până la care se menţine măsura arestării provizorii în vederea extrădării, precum şi faptul că măsura arestării provizorii a fost dispusă de către instanţa de fond pe motiv că este singura măsură care asigură buna desfăşurare a procedurii de extrădare.

De asemenea, apărarea solicită să se aibă în vedere faptul că, persoana extrădabilă nu s-a opus procedurii extrădării, nu este cunoscută cu antecedente penale şi nu a avut nicio incidenţă cu legislaţia penală, este administrator în cadrul unei societăţi comerciale şi a participat la diferite întruniri de specialitate, ceea ce reprezintă suficiente argumente din care rezultă că persoana extrădabilă nu are niciun interes să se opună unei asemenea proceduri.

În esenţă, apărarea susţine că i-a fost imposibil să critice în faţa instanţei de fond acele proceduri legale pe care le prevede legislaţia americană cu privire la emiterea mandatului de arestare şi la procedurile care sunt descrise sumar în Tratatul de extrădare dintre România şi SUA, precum şi de procedurile diplomatice pe care le-a adoptat statul american.

Era necesar să se sublinieze în faţa instanţei de fond faptul că aspectul legat de descrierea activităţii infracţionale în cuprinsul actelor de sesizare este oarecum sumară, descrierea referindu-se doar la un incident întâmplat în anul 2015, în care se arată că o persoană de cetăţenie română îi solicită contestatorului să efectueze viramentul unei sume de bani în contul unei alte persoane, iar prin acel comportament s-ar dovedi faptul că persoana extrădabilă cunoştea despre provenienţa acelor sume de bani pe care urma să le transfere.

Această critică reprezenta o chestiune de circumstanţiere, respectiv o prezentare comparativă a activităţii infracţionale pe care statul american o cercetează în prezenta cauză cu cele aproximativ 15 persoane a căror extrădare s-a solicitat, iar scopul, în opinia apărării, a fost atins, întrucât s-a încercat prin actele în circumstanţiere depuse să se arate posibilitatea contestatorului de a se apăra în faţa autorităţilor americane, efectuând chiar un demers în vederea angajării unui apărător ales în statul Kentucky, dovadă care a fost prezentată în faţa instanţei de fond, prin care s-a luat legătura cu procurorul de caz şi prezentarea acelor înscrisuri care dovedeşte intenţia persoanei extrădabile de a colabora cu autorităţile americane.

Or, problema care se ridică în acest dosar vizează legalitatea acestei sentinţe, întrucât s-a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 302/2004 şi din obligaţiile care intervin în relaţia dintre statul solicitant şi solicitat, se impune ca instanţa de judecată, în momentul în care admite o cerere de extrădare să specifice şi data până la care se menţine măsura arestării provizorii care este dispusă faţă de persoana extrădabilă, întrucât este vorba de acele termene imperative prevăzute în legislaţia naţională care subliniază reacţia pe care trebuie să o aibă statul solicitant şi solicitat în situaţia în care se admite o cerere de extrădare.

Mai mult, solicită să se constate că, în urma unei examen amănunţit, a rezultat faptul că sentinţa contestată este singura sentinţă pronunţată în această perioadă în care nu se indică data până la care se menţine această măsură provizorie cu toate că, în cuprinsul sentinţei se specifică că, faţă de contestator s-a dispus măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore la data de 12 decembrie 2018, iar măsura arestării provizorii a fost dispusă în data de 18 decembrie 2018.

În schimb, judecătorul fondului precizează faptul că măsura arestării provizorii trebuie să se menţină până la data predării persoanei extrădabile de către statul solicitat statului solicitant, în condiţiile în care această menţiune nu acoperă legalitatea respectivei sentinţe, fiind obligatoriu să se prevadă data până la care se menţine această măsură preventivă, întrucât se impune din partea statului solicitant să aibă o reacţie prin intermediul relaţiilor internaţionale pentru a desfăşura acele proceduri de predare-primire, având în vedere că toate cheltuielile ocazionate cu desfăşurarea acestei proceduri sunt în sarcina statului solicitant.

În condiţiile în care această sentinţă rămâne definitivă şi nu este prevăzută data până la care se menţine măsura arestării provizorii, atunci, practic, s-ar putea admite că, în situaţia în care, predarea să se facă după un termen mai îndelungat, din motive independente de persoana extrădabilă, spre exemplu, după o perioadă de 60 sau 80 de zile, această măsură să-şi păstreze valabilitatea cu toate că dispoziţiile legale prevăd un termen de maxim 30 de zile.

Cea de-a doua critică vizează netemeinicia sentinţei penale contestate, şi anume dispoziţia de luare a măsurii arestării provizorii faţă de persoana extrădabilă, sens în care solicită să se constate că, instanţa de fond, în câteva rânduri, apreciază că arestul provizoriu este singura măsura care poate efectiv să asigure buna desfăşurare a procedurii de extrădare.

Or, apărarea consideră că, la dosar, există suficiente probe produse de către apărare din care rezultă cu certitudine faptul că este o persoană care nu prezintă un pericol în vederea sustragerii de la extrădare, fiind o persoană care se implică din punct de vedere social în activităţi legale şi este o persoană cunoscută în domeniu.

Pentru aceste motive, apărarea consideră că măsura arestării provizorii este nejustificată, iar hotărârea contestată este nemotivată în ceea ce priveşte necesitatea luării acestei măsuri provizorii care, în opinia instanţei de fond, este singura măsură care asigură buna desfăşurare a acestei proceduri.

Totodată, solicită să se constate că a depus în probaţiune dovada faptului că persoana extrădabilă poate să execute o altă măsură preventivă, respectiv măsura arestului la domiciliu, domiciliul fiind indicat la o adresă din Bucureşti tocmai pentru a asigura un mai bun control din partea autorităţilor române până la data la care se va efectua această predare.

Un alt aspect pe care îl învederează este faptul că, încă din data de 12 decembrie 2018, alte persoane care au fost de acord cu extrădarea, neinvocând în faţa instanţei de fond nicio opoziţie din perspectiva legislaţiei sau a procedurii şi cu toate acestea, la expirarea termenului de 15 zile prevăzut de Tratatul de extrădare dintre România şi SUA, aceste persoane, în continuare, se află pe teritoriul României, nefiind predate autorităţilor americane.

Or, tocmai pentru a evita o asemenea situaţie în cazul persoanei extrădabile care, din perspectiva probelor, este caracterizat ca o persoană corectă, cu un comportament social adecvat, serioasă şi conştientă de toate consecinţele nerespectării unor prevederi legale, apărarea solicită să se aprecieze luarea unei alte măsuri preventive, respectiv măsura arestului la domiciliu, dând posibilitatea autorităţilor americane să desfăşoare procedura în condiţii de normalitate, deoarece contestatorul nu se opune procedurii de extrădare şi doreşte să se prezinte cât mai repede în faţa autorităţilor americane pentru a contesta măsura arestării provizorii, să-şi pregătească apărarea şi să invoce acele aspecte legate de probele administrate şi care vizează fondul cauzei.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra criticilor formulate de contestatorul persoană extrădabilă, în contestaţia declarată de acesta, precum şi poziţia, din ultimul cuvânt, a contestatorului persoană extrădabilă au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând contestaţia declarată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport, cu motivele invocate, Înalta Curte constată contestaţia declarată de contestatorul persoană extrădabilă ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din analiza cauzei, instanţa de control judiciar constată că în mod legal şi temeinic motivat prima instanţă a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării, în ceea ce priveşte persoana extrădabilă A., ca urmare a solicitării de extrădare formulată de autorităţile americane.

Curtea de apel a făcut un riguros examen de regularitate internaţională cu privire la cererea de extrădare formulată de autorităţile americane prin prisma dispoziţiilor legale incidente precizate, atât din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea internaţională judiciară în materie penală, referitoare la extrădare, cât şi a celor din Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 8 mai 2009, constatându-se, că cererea de extrădare are ataşată documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004 republicată, traduse în limba română, nefiind incidente limitele cooperării judiciare, în condiţiile art. 3 din actul normativ menţionat.

Înalta Curte constată că prima instanţă a evidenţiat condiţia impusă de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1)-(4) din tratat.

De asemenea, prima instanţă a examinat motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute la art. 4-7, în raport, cu criticile formulate de apărarea persoanei extrădabile, aşa cum se arată în detaliu, în considerentele sentinţei, acest examen fiind raportat şi la alte prevederi din Tratat sau din actul normativ menţionat, respectiv art. 5 alin. (2) din Tratat, art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, constatând ca fiind îndeplinite cerinţele art. 8 alin. (3) lit. c) din Tratat cu privire la însoţirea cererii de extrădare a unei persoane inculpate şi o oricăror informaţii de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârşit infracţiunea pentru care se cere extrădarea, în raport, cu documentele efective ce însoţesc cererea de extrădare privind pe persoana extrădabilă A., apreciate ca fiind suficiente, nefiind atributul instanţei investite cu o asemenea solicitare să examineze probele avute în vedere de organele judiciare din S.U.A. la emiterea actului de inculpare, pentru ca aceasta ar însemna o pronunţare asupra temeiniciei urmăririi penale pentru care se solicită extrădarea, ceea ce ar încălca dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată, curtea de apel a examinat prin prisma criticii formulate de apărarea persoanei extrădabile, motivul obligatoriu de refuz al extrădării reglementat de dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, care prevede că"extrădarea va fi refuzată dacă nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România", normă care a fost considerată inaplicabilă, în raport, cu Tratatul încheiat între România şi Satele Unite ale Americii, acesta având prevalenţă, ca urmare a caracterului special, derogatoriu, în raport, cu actul normativ menţionat.

Curtea de apel a făcut precizări şi în raport, cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, care se referă la situaţiile nereglementate, or, în condiţiile Tratatului nu se poate susţine că există o asemenea situaţie nereglementată, deoarece în conţinutul Tratatului sunt menţionate expres condiţiile în care extrădarea poate fi acordată, respectiv motivele obligatorii de refuz al extrădării, între care nu se regăseşte şi cel la care s-a făcut referire.

De asemenea, prima instanţă în mod legal a examinat şi corespondentul din legea română ale incriminărilor din rechizitoriul emis de autorităţile americane, privind pe A., în raport cu baza factuală arătată, atât în rechizitoriu, cât şi în cererea de extrădare, astfel incriminările din legea penală română corespondente sunt dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat-, art. 249 din C. pen., fraudă informatică, art. 250 alin. (1) şi (2) din C. pen., efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi spălare de bani prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, infracţiunile reţinute, atât în legea americană, cât şi cea română, prevăzând pedepse mai mari de 1 an închisoare, fiind respectată şi cerinţa art. 2 alin. (1) din Tratat.

Totodată, curtea de apel s-a raportat şi la alte aspecte invocate de apărarea persoanei extrădabile, pe care le-a examinat, respectiv cele referitoare la descrierea faptelor care fac obiectul învinuirii, împrejurarea că extrădarea ar reprezenta o ingerinţă nejustificată a dreptului la viaţă privată şi de familie, condiţiile de detenţie în penitenciarul în care persoana extrădabilă ar urma să fie încarcerată, atât prin prisma Legii nr. 302/2004 republicată, cât şi a Tratatului.

Înalta Curte consideră, la rândul său, verificând sentinţa atacată, în urma propriului proces de examinare a incidenţei dispoziţiilor legale, dar şi ale Tratatului, menţionate, consideră că sunt respectate toate condiţiile extrădării solicitate de autorităţile judiciare americane, aşa că în mod legal s-a făcut aplicarea art. 52 alin. (1) lit. c), art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 privind extrădarea persoanei extrădabile A..

Instanţa de control judiciar constată că în mod legal, prima instanţă a dispus că extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialităţii prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2018, precum şi a art. 13 din acelaşi Tratat, referitor la informarea statului solicitant cu privire la sentinţa pronunţată.

De asemenea, prima instanţă s-a pronunţat şi cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulată de persoana extrădabilă, pe care a respins-o, ca urmare a admiterii cererii de extrădare, caz în care a apreciat că se impune menţinerea detenţiei preventive pentru punerea în executare a măsurii dispuse, precum şi că orice altă măsură alternativă a detenţiei nu este eficientă.

Totodată, în condiţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a menţinut măsura arestării provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, constatând reţinerea de 24 de ore, arestarea provizorie în vederea extrădării de la 18.12.2018 la zi.

Înalta Curte nu poate reţine apărarea de legalitate invocată de către contestatorul persoană extrădabilă, în contestaţie legată de data până la care aceasta poate fi arestată, întrucât, prima instanţă, pe de-o parte, a făcut referire la temeiurile legale incidente, care au aplicabilitate ope legis, iar, pe de altă parte, a menţionat şi perioada de reţinere şi de arestare provizorie, ceea ce nu constituie o nelegalitate.

Legiuitorul, potrivit art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că"În cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57."

Dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 302/2004 republicată referitoare la termene pentru predarea extrădatului stipulează că "(1) Ministerul Justiţiei va face cunoscută de urgenţă autorităţii competente a statului solicitant soluţia adoptată asupra extrădării, comunicându-i totodată un extras de pe hotărârea definitivă. (2) Orice soluţie de respingere totală sau parţială va fi motivată. (3) În caz de acordare a extrădării, statul solicitant va fi informat despre locul şi data predării, precum şi asupra duratei arestului în vederea extrădării, executant de persoana extrădabilă. (4) Locul predării va fi un punct de frontieră al României, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române asigură, prin Biroul Naţional Interpol, predarea şi informează despre aceasta Ministerul Justiţiei şi curtea de apel competentă. Persoana extrădată este predată şi preluată sub escortă. (5) Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile. (6) În caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispoziţiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile."

Potrivit art. 56 alin. (3) din actul normativ menţionat se prevede că" Data predării va fi comunicată Ministrului Justiţiei şi curţii de apel competente în termen de 15 zile de la data transmiterii hotărârii judecătoreşti prevăzute la alin. (1). În cazul în care data predării nu a fost fixată în intervalul de 15 zile, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române informează asupra demersurilor luate şi motivelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acest interval."

Alin. 1 al art. 56 din Legea nr. 302/2004 republicată statuează că "Este considerat bază legală necesară şi suficientă pentru predarea extrădatului un extras al hotărârii judecătoreşti rămase definitive, prin care se dispune extrădarea."

De asemenea, nu poate fi reţinută nici cea de-a doua critică cu privire la temeinicia măsurii arestării provizorii şi înlocuirea ei cu măsura arestării la domiciliu, pe de-o parte, că textul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată al cărui conţinut a fost expus, prevede cu caracter imperativ că atunci când se hotărăşte admiterea cererii de extrădare se menţine, totodată, starea de arest provizoriu până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din acelaşi act normativ, iar pe de altă parte, o altă măsură preventivă, respectiv arestul la domiciliu, nu şi-ar putea atinge scopul, în raport, cu pretinsele fapte imputate, dar şi situaţia persoanei extrădabile, circumstanţele personale pozitive la care a făcut referire apărarea, nu au un caracter prevalent, ci ele sunt evaluate şi faţă de multitudinea şi gravitatea acuzaţiilor, chiar dacă numai sub aspect al condiţiilor impuse de instituţia extrădării în condiţiile legii şi Tratatului, dar şi a scopului realizării predării a cărei efectivă îndeplinire se poate realiza în condiţii de celeritate cu persoana extrădabilă în stare de arest provizoriu, aşa cum prevăd normele mai sus enunţate.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată să sentinţa pronunţată de curtea de apel, ca primă instanţă, asupra extrădării persoanei extrădabile A. către autorităţile americane este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 290/F din data de 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 de RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 290/F din data de 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 de RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 ianuarie 2019.