Bar brawl defendants lose appeal; suspended sentences and €7,820 damages upheld

Deliberând asupra apelurilor declarate de inculpaţii A. şi B., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 54 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a condamnat pe inculpata B., fără antecedente penale, inspector vamal la Biroul Vamal Albiţa, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. şi ped. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 4 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatei B. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatei obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat- în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Cantinei de Ajutor Social Paşcani sau Bibliotecii Municipale Paşcani.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a condamnat pe inculpatul A., cu antecedente penale, fără ocupaţie, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev şi ped de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 8 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligaţiile de a urma un curs de calificare profesională şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat- în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Iaşi ori Consiliului Local Iaşi, S.C. Servicii Publice S.A..

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a condamnat pe inculpatul C., fără antecedente penale, fără ocupaţie, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev şi ped de art. 253,alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev şi ped de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 8 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligaţiile de a urma un curs de calificare profesională şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat- în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Paşcani ori Consiliului Local Paşcani.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 1357 C. civ. a obligat inculpaţii, în solidar, să plătească suma de 7820 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Întreprinderea Individuală D., reprezentată legal prin D., cu domiciliul în Paşcani, str. x, jud. Iaşi

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, emis în dosarul nr. x, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B. fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. şi ped. de art. 371 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. A., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. şi ped. de art. 371 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi C., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. şi ped. de art. 371 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 8/9.11.2013 inculpaţii B., A. şi C. au provocat scandal şi au distrus bunuri în barul Întreprinderii Individuale D., cauzând un prejudiciu în valoare de 13.924,5 RON.

În susţinerea acuzaţiilor au fost administrate, în cursul urmăririi penale, următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile numitului D., proces-verbal de constatare încheiat de organele de poliţie la data de 09.11.2013, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto, proces-verbal privind vizionarea la data de 11.11.2013 a imaginilor înregistrate pe camerele de supraveghere din interiorul şi exteriorul Întreprinderii Individuale D., înscrisuri vizând inventarierea bunurilor distruse şi valoarea acestora, declaraţii de martori, declaraţii ale inculpaţilor şi decizia nr. 19/10.01.2011 a Consiliului Baroului Iaşi privind înscrierea inculpatei B. pe tabloul avocaţilor definitivi din cadrul Baroului Iaşi.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 08.02.2016, rămasă definitivă la data de 15.03.2016, prin respingerea contestaţiei formulată de inculpatul A., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor precum şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

În cursul judecăţii, inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi, inculpaţii A. şi C., uzând de dreptul la tăcere, inculpata B. fiind audiată la data de 18.05.2016.

Totodată, cu respectarea principiului nemijlocirii, au fost reaudiaţi martorii E., F., G., H., I. şi a fost vizionat cd-ul conţinând înregistrarea de pe camerele de supraveghere din interiorul şi exteriorul Întreprinderii Individuale D., de la data incidentului.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, dar şi nemijlocit, în cursul judecăţii, instanţa a reţinut că la data de 8/9.11.2013, în jurul orei 24, inculpaţii B., A. şi C. s-au deplasat către barul Întreprinderii Individuale D., situat în municipiul Paşcani, pe str. x, nr. 11, jud. Iaşi.

Întrucât uşa barului era încuiată, dar în interior se aflau persoane, inculpaţii au insistat prin bătăi repetate în uşă să fie lăsaţi în interior. Deşi martorul G.,barman la acea dată în locaţie, le-a explicat că este închis iar în interior are loc o petrecere privată, inculpaţii au insistat şi au pătruns în interiorul barului. Pentru a evita un conflict, martorul G. a permis inculpaţilor să rămână, aceştia aşezându-se la o masă.

Anterior, în cursul aceleiaşi seri, inculpatul C. a avut în bar o dispută verbală cu unul dintre invitaţii la petrecere, numitul J., acesta din urmă aplicându-i o lovitură cu pumnul, aşa cum au declarat atât inculpatul C. cât şi martorii oculari E., F., G., H. şi I..

În acest context, la vederea celor trei, numitul J. a manifestat (aşa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere) o nelinişte generată de temerea că ar putea reizbucni conflictul iniţiat anterior.

La un moment dat, inculpatul C., aflat în stare de ebrietate şi încurajat de prezenţa celorlalţi doi inculpaţi, a început să se adreseze numitului J., purtând discuţii contradictorii cu acesta, discuţii în cadrul cărora a intervenit şi inculpatul A..

După ce barmanul le-a adus celor trei inculpaţi comanda s-a deplasat către uşă pentru a o închide cu cheia, fapt ce l-a deranjat pe numitul J. care se simţea ameninţat, având în vedere discuţiile cu cei doi inculpaţi şi atitudinea acestora.

La scurt timp, aşa cum reiese din înregistrări, inculpatul A. s-a deplasat la masa celor care participau la petrecere şi s-a adresat numitului J. după care a încearcat să-l prindă de mână, fiind împiedicat de inculpata B. care l-a tras către ea. Imediat, potrivit aceloraşi înregistrări, a apărut şi inculpatul C. care s-a deplasat către J. pe care intenţiona să-l lovească cu un obiect luat de pe masă, context în care numitul J. a luat o sticlă de pe masă şi aruncat-o peste masă în scopul de a se apăra şi a opri atacul declanşat de inculpatul C.. Acesta a continuat însă încercarea de a-l agresa fizic pe J. care a reuşit însă să-l pună jos pe inculpatul C..

Martorul G. a intervenit pentru aplanarea conflictului însă inculpatul A. s-a îndreptat către J., acesta fugind pentru a se adăposti după tejgheaua barului.

Deşi martorul G. a încercat să îi oprească pe inculpaţii C. şi A. să se deplaseze către J., nu a reuşit, aceştia aruncând cu sticle luate de pe masă către J., inculpata B. alăturându-se şi ea celor doi inculpaţi şi aruncând şi ea cu o sticlă către bar, după care a apucat un scaun pe care l-a aruncat înspre J.. Pentru a se apără J. a ripostat aruncând şi el cu sticle, unele lovind şi spărgând geamurile de la uşa de acces în local.

La rândul său, inculpatul C. a luat un scaun pe care l-a ridicat cu intenţia să îl lovească pe J. însă acesta s-a apărat aruncând espressorul de cafea ce se afla pe tejghea.

Ca urmare a zgomotelor şi ţipetelor din local, o patrulă a organelor de poliţie din cadrul Biroului Poliţie Urbană a Poliţiei Municipiului Paşcani a sosit la faţa locului, punând capăt scandalului.

Situaţia de fapt anterior expusă a rezultat din analiza coroborată a înregistrărilor de pe camerele de supraveghere din interiorul şi exteriorul Întreprinderii Individuale D. de la data incidentului cu declaraţiile martorilor oculari E., F., G., H. şi I., dar şi cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto anexate. În ceea ce priveşte declaraţiile inculpaţilor acestea au fost parţial reţinute, doar în măsura în care s-au coroborat cu probele anterior menţionate.

Nu au fost reţinute susţinerile inculpaţilor C. şi B. în sensul că au acţionat în contextul cauzei justificative reprezentată de legitima apărare. De esenţa legitimei apărări este existenţa unui atac material care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes general şi care creează necesitatea unei acţiuni de apărare imediată. Ori în cauză nu a existat un atac material din partea numitului J.. Dimpotrivă inculpaţii sunt cei care au insistat să pătrundă în locaţie, deşi li s-a spus că era închis şi se desfăşura o petrecere privată, inculpaţii C. şi A. fiind cei care au declanşat conflictul, iniţial verbal şi apoi fizic, deplasându-se către numitul J..

S-a precizat că din înregistrări reiese în mod clar că numitul J. nu s-a deplasat către inculpaţi, nu i-a abordat în nici un fel, dimpotrivă având o atitudine de nelinişte raportat la conduita manifestată de cei doi inculpaţi.

Mai mult, din aceleaşi înregistrări rezultă că disputa fizică a fost iniţiată de inculpatul A. care s-a deplasat la masa la care se afla J..

S-a mai arătat că J. este cel care a încercat să fugă, ascunzându-se după tejghea în timp ce, toţi cei trei inculpaţi aruncau cu sticle şi scaune către el, determinându-l să se apere. Deşi martorul G. a intervenit de două ori pentru a-i opri pe inculpaţii C. şi A. aceştia au continuat conflictul, fiind cei care au susţinut un atac material direct, imediat şi injust faţă de numitul J..

Deşi iniţial inculpata B. a încercat să-l oprească pe inculpatul A. să declanşeze conflictul fizic, odată începută altercaţia, a susţinut-o activ, aruncând la rândul ei cu sticle şi chiar cu un scaun către numitul J., atitudinea sa fiind nejustificată, de vreun atac material, direct, imediat şi injust din partea numitului J..

În consecinţă, instanţa a constatat că faptele săvârşite de către inculpaţi, aşa cum au fost reţinute mai sus, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de distrugere prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. şi ped. de art. 371 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracţiuni.

S-a susţinut că în ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, sub aspectul laturii obiective, acţiunile desfăşurate de inculpaţi au avut ca urmare distrugerea, degradarea şi aducerea în stare de neîntrebuinţare a mai multor bunuri aparţinând Întreprinderii Individuale D., aceştia acţionând, sub aspectul laturii subiective, cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzând, prin conduita adoptată, distrugerea degradarea şi aducerea în stare de neîntrebuinţare a mai multor bunuri şi urmărind producerea acestor urmări.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, sub aspectul laturii obiective, s-a realizat prin conduita violentă adoptată de către inculpaţi împotriva persoanelor şi a bunurilor, într-un local în care se aflau mai multe persoane, conduită care a determinat tulburarea ordinii şi liniştii publice, având în vedere faptul că unii participanţi au fost nevoiţi să se ascundă, de teamă, în baia locaţiei iar zgomotele şi ţipetele au determinat intervenţia, din oficiu, a organelor de poliţie aflate în zonă.

Sub aspectul laturii subiective, prin modalitatea în care au înţeles să acţioneze inculpaţii, într-un bar, în care se aflau mai multe persoane, este vădit faptul că au prevăzut tulburarea ordinii şi liniştii publice, rezultat pe care l-au şi urmărit, săvârşind faptele cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.

Curtea de Apel Iaşi nu a reţinut susţinerile inculpatului C. în sensul că faptele nu ar fi fost săvârşite în public câtă vreme barul era rezervat şi toţi participanţii erau vecini sau prieteni.

Potrivit art. 184 lit. d) C. pen. fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care au caracter de famile datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante.

Ori excepţia nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă câtă vreme inculpaţii nu fuseseră invitaţi la acea petrecere, iar relaţiile dintre aceştia şi invitaţi nu erau de prietenie astfel încât să fie asimilate celor de famile. De altfel chiar unii dintre martorii oculari au arătat că îi cunosc "din vedere" pe inculpaţi, neexistând relaţii de natură să facă aplicabilă în cauză excepţia prevăzută de art. 184 lit. d) C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere, pentru fiecare infracţiune în parte dar şi pentru fiecare inculpat criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.

În acest sens instanţa a avut în vedere modalitatea concretă în care au fost săvârşite faptele, contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi la săvârşirea faptelor (inculpaţii A. şi C. fiind cei care au iniţiat conflictul, fiind sprijiniţi ulterior şi de inculpata B.), starea de pericol creată pentru restul persoanelor aflate în incinta barului ca urmare a conduitei adoptată de cei trei inculpaţi, prejudiciul creat părţii civile Întreprinderea Individuală D., neacoperit nici măcar parţial de către niciunul dintre inculpaţi, atitudinea indiferentă în raport de faptele săvârşite, lipsa de asumare şi încercarea de minimizare a gravităţii faptelor rezultate din conduita adoptată pe parcursul procesului (în special în privinţa inculpatei B., persoană cu pregătire juridică, avocat în cadrul Baroului Iaşi la data faptelor).

Totodată instanţa a reţinut lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaţilor B. şi C., dar şi faptul că inculpatul A. s-a mai aflat în atenţia autorităţilor, suferind condamnări inclusiv în afara ţării, situaţia familială a inculpaţilor (inculpata B. are un copil minor în îngrijire, un părinte suferind de o boală incurabilă), situaţia socială (în special faptul că inculpaţii C. şi B. au un loc de muncă). Toate aceste criterii, analizate în mod coroborat, au orientat instanţa spre aplicarea, pentru fiecare inculpat şi pentru fiecare faptă, a unei pedepse spre limita minimă prevăzută de lege, urmând a da eficienţă şi dispoziţiilor privind sancţionarea concursului de infracţiuni.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanţa a constatat, raportat la persoana inculpaţilor, la faptul că nu au fost anterior condamnaţi la pedepse mai mari de un an închisoare, la posibilităţile concrete de îndreptare, că aplicarea pedepsei este suficientă, riscul reiterării comportamentului infracţional fiind înlăturat în contextul supravegherii conduitei acestora, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen., impunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art. 91 şi urm. C. pen.

Totodată instanţa a apreciat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 91 alin. (1), lit. c) C. pen. respectiv manifestarea de voinţă de a presta o muncă neremunerată în favoarea comunităţii.

Instanţa a apreciat ca nefondată solicitarea formulată de către inculpata B. de a se dispune în cauză renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, în condiţiile în care inculpata, deşi este o persoană care, prin prisma activităţii profesionale desfăşurate, cunoaştea consecinţele conduitei adoptate, a acţionat cu bună ştiinţă, în sensul încălcării unor norme menite a asigura ordinea şi siguranţa derulării relaţiilor de convieţuire socială. Mai mult, inculpata nu a depus nici un efort pentru a înlătura sau diminua consecinţele faptelor săvârşite.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că partea civilă, Întreprinderea Individuală D., reprezentată legal prin D. s-a constituit, în termenul legal, parte civilă cu suma de 13924,5 RON reprezentând contravaloarea distrugerii mijloacelor fixe şi a produselor destinate vânzării.

În susţinerea pretenţiilor formulate, partea civilă a solicitat, fiind încuviinţată, proba cu înscrisuri privind contravaloarea mijloacelor fixe şi a produselor destinate vânzării.

Potrivit art. 1357 C. civ. "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare".

Ţinând seama de situaţia de fapt reţinută de către instanţă este indubitabil faptul că inculpaţii, urmare a faptei de distrugere pe care au săvârşit-o cu vinovăţie au cauzat părţii civile un prejudiciu constând în distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare mijloacelor fixe constând în vitraliu bar, sticlă termoizolaţii geamuri, espressor K., ceşti cafea, pahare votcă, pahare cognac, scrumiere precum şi a unor produse destinate vânzării.

Dacă la stabilirea cuantumului daunelor morale, procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial nu este expresia unei realităţi materiale, acest principiu nu este aplicabil însă în ceea ce priveşte daunele materiale, sarcina probei revenind persoanei vătămate care trebuie să demonstreze atât existenţa prejudiciului cât şi cuantumul acestuia.

În acest sens, instanţa a constatat că din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, înregistrarea video şi înscrisurile (facturi fiscale) aflate la dosar, rezultă în mod cert distrugerea mijloacelor fixe mai sus indicate precum şi valoarea de 7820 RON a acestora.

În ceea ce priveşte produsele destinate vânzării, din aceleaşi mijloace de probă mai sus menţionate rezultă că a fost creat un prejudiciu părţii civile însă cuantumul acestui prejudiciu nu a fost dovedit. Notele de recepţie şi constatare întocmite la date anterioare incidentului sunt înscrisuri sub semnătură privată care emană de la partea civilă şi care nu atestă plata efectivă a acestor produse, nefiind depuse la dosar facturi sau chitanţe care să demonstreze că sumele solicitate au fost efectiv plătite de către partea civilă, prejudiciul neavând, în privinţa acestor bunuri, caracter cert.

În consecinţă, în baza art. 25,alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 397,alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 1357 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească suma de 7820 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

Nu au fost primite susţinerile inculpaţilor în sensul că nu sunt responsabili de prejudiciul cauzat în integralitatea sa. Chiar dacă numitul J. a distrus espressorul K. sau a aruncat, la rândul său cu sticle, în contextul în care conduita sa a fost determinată de atacul iniţiat de inculpaţi, fapta de distrugere fiind săvârşită în condiţiile legitimei apărări, deci fără vinovăţie, acoperirea integrală a prejudiciului rămâne în sarcina inculpaţilor.

Împotriva sentinţei penale nr. 54 din 24 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori au formulat apel inculpaţii A. şi B..

Inculpata B. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei nr. 54/24.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.

În susţinerea apelului a precizat că s-a permis intrarea în localul respectiv de către barman, numitul L.. A considerat că în mod eronat instanţa de fond a primit susţinerile acestuia din urma, cum că ar fi permis intrarea acestora pentru a evita un conflict, atât timp cât cea mai sigură metodă ar fi fost să nu descuie uşa localului. Este clar că nu a existat acea temere despre care se vorbeşte, mai ales în ceea ce-l priveste pe numitul J., care în momentul în care inculpaţii au intrat a manifestat o stare de agitaţie, el fiind cel care a început să adreseze cuvinte jignitoare. Mai mult, a susţinut că el este cel care a aruncat primul cu o sticlă, acela fiind şi momentul izbucnirii conflictului. A apreciat că din acel moment a existat un atac material, direct, imediat şi injust din partea numitului J..

A arătat că instanţa de fond a reţinut că numitul G. ar fi încercat sa aplaneze conflictul, dar în inregistrarea video se observă cum acesta nu face decât să încuie uşa de acces şi să umble la laptopul care se afla pe o tejghea. A precizat că nu s-a dat însemnătate încercării sale de a aplana conflictul. Din inregistrarea video se poate observa că a fost singura care a intervenit în mod activ, încercând să nu amplifice conflictul pornit de J. şi în care s-au angrenat A. şi C.. Practic instanţa de fond nu a făcut o individualizare corectă a contribuţiei pe care a avut-o fiecare.

A precizat că este adevărat că a aruncat cu o sticlă şi un scaun spre bar, dar nu a avut intenţia de a-l lovi pe numitul J., fapt care nici nu s-a produs. Intenţia sa a fost aceea de a-i distrage atenţia de la numiţii A. şi C., înspre care el arunca cu sticle pline, acestia din urmă neavând unde să se refugieze. A apreciat că nu se poate susţine că J. era în legitimă apărare, atât timp cât el este cel care a declanşat conflictul, el este cel care s-a dus după bar şi a început să arunce cu sticle, punând în pericol pe toţi cei aflaţi în local.

A considerat că reacţia sa este justificată şi a acţionat în stare de legitimă apărare. Nu a depăşit limitele apărării, aceasta fiind proporţionă cu atacul. Nu a negat săvârşirea faptelor, nici nu a încercat să minimizeze gravitatea acestora, cum în mod eronat a susţinut instanţa de fond.

În concluzie, a solicitat instanţei de apel admiterea apelului, rejudecarea cauzei sub toate aspectele, achitarea acesteia considerând că a fost în legitimă apărare, iar în subsidiar, aplicarea prevederilor referitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea aspră.

Inculpatul A. nu a înţeles să motiveze în scris apelul formulat, însă prin adresele transmise la dosar a solicitat să fie audiat de instanţa de apel şi a menţionat că este nevinovat, fapta fiind săvârşită ca urmare a provocării de către J..

În raport cu solicitările inculpatului A., Înalta Curte i-a dat posibilitatea să îşi organizeze eficient apărarea, prin avocatul său (desemnat din oficiu) ce a fost prezent în sala de şedinţă la toate termenele de judecată, a formulat cereri de probe, a pus concluzii orale şi a depus cereri şi concluzii scrise, dar şi în persoană proprie, la cererea inculpatului instanţa identificând maniera în care acesta, cu celeritatea solicitată de procedura pendinte, se putea exprima personal. Astfel, în faza apelului instanţa a depus eforturi în vederea audierii inculpatului A. (deţinut la data dezbaterilor în altă cauză într-un penitenciar din Suedia), în final acesta precizând că înţelege să dea declaraţie doar în condiţiile prezenţei sale fizice în sala de şedinţă, iar nu prin intermediul mijloacelor tehnice, prin audierea la distanţă.

Instanţa de control judiciar reţine atitudinea inculpatului A. care iniţial a solicitat audierea în faţa instanţei de apel, Înalta Curte depunând eforturi pentru a genera cadrul util audierii sale, în condiţiile în care era deţinut în străinătate. În acest sens, iniţial s-a dispus emiterea unui ordin de anchetă, pentru ca ulterior să se dispună realizarea unei comisii rogatorii, iar în final, ca urmare a transferului inculpatului din Elveţia în Suedia, realizarea unei video-conferinţe. La ultimul termen de judecată, datorită unor motive tehnice nu s-a putut realiza decât o audioconferinţă, din penitenciar, prin intermediul telefoniei mobile, inculpatul solicitând însă prezenţa sa fizică în sala de judecată. Această poziţie a inculpatului în cadrul audierii a fost consemnată în încheierea de dezbateri.

În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene:

1. 06 septembrie 2017, când s-a admis cererea de amânare a cauzei în vederea angajării apărătorilor aleşi şi pentru pregătirea apărării;

2. 18 octombrie 2017, când s-a dispus amânarea cauzei datorită lipsei de procedură cu inculpatul A. şi intimatul C.;

3. 29 noiembrie 2017, când s-au încuviinţat probele solicitate de inculpaţi şi s-a dispus citarea martorului G.;

4. 31 ianuarie 2018, când s-a dispus emiterea unui Ordin european de anchetă ce a fost înaintat prin Ministerului de Justiţie în vederea organizării videoconferinţei, la locul de deţinere, pentru audierea apelantului inculpat A. şi citarea martorului G., cu mandat de aducere;

5. 28 februarie 2018, când s-a procedat la vizionarea în şedinţă publică a înregistrărilor aflate la dosarul cauzei, s-a constatat imposibilitatea audierii martorului G. şi s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii;

6. 11 aprilie 2018, când în raport de întrebările depuse de apărătorul inculpatului A. s-a revenit asupra efectuării comisiei rogatorii şi s-a constatat încetată cercetarea judecătorească;

7. 09 mai 2018, când raportat la cererile personale ale inculpaţilor de a fi audiaţi în faţa instanţei de apel, s-a dispus reluarea cercetării judecătoreşti, efectuarea comisiei rogatorii şi audierea inculpatei B.;

8. 20 iunie 2018, când a fost audiată inculpata B.;

9. 19 septembrie 2018, când faţă de transferul inculpatului A. într-un penitenciar din Suedia şi cererea acestuia de a fi audiat prin videoconferinţă s-a dispus amânarea cauzei în vederea audierii inculpatului;

10. 26 septembrie 2018, când s-a dispus amânarea cauzei pentru continuarea demersurilor necesare audierii inculpatului A. prin videoconferinţă;

11. 24 octombrie 2015, când, cu ocazia audierii prin audioconferiţă a inculpatului A. acesta a precizat că înţelege să dea declaraţie doar în condiţiile prezenţei sale fizice în sala de şedinţă şi, când au avut loc dezbaterile.

Aşa cum rezultă de mai sus, instanţa de apel a procedat la audierea inculpatei B. şi la vizionarea înregistrărilor de pe camerele de supraveghere din interiorul şi exteriorul Î.I. D., constatând imposibilitatea audierii martorului G., pentru care s-a comunicat că este plecat din ţară, fără a se cunoaşte domiciliul actual .

În declaraţia din data de 20 iunie 2018, inculpata B. a menţionat următoarele:

"Doresc să menţionez că îmi menţin declaraţiile date anterior şi scopul pentru care am venit este de a-mi susţine punctul de vedere pe care l-am avut şi în prima instanţă, referitor la starea de legitimă apărare în care cred că m-am aflat. Prima instanţă consider că în mod incorect a reţinut că am participat împreună cu ceilalţi 2 inculpaţi la săvârşirea infracţiunii de distrugere şi de tulburare a ordinii şi liniştii publice, menţionând că nu a existat, în ceea ce mă priveşte un atac material, adică nu sunt îndeplinite condiţiile unei legitime apărări.

Strict în ceea ce mă priveşte consider că a existat un atac material injust, direct, asupra mea, săvârşit de către J.. După cum s-a putut vedea şi de pe filmarea video am încercat să aplanez, am încercat să intervin încă din momentul declanşării conflictului. Nu am ştiut că situaţia va degenera şi că se va ajunge la ce s-a ajuns.

În privinţa infracţiunii de distrugere am considerat încă de la început că prejudiciul este supraevaluat, chiar şi prima instanţă reducând daunele materiale de la suma de 14.000 RON cred că era, la suma de 7.800 RON.

Mai mult decât am precizat şi în prima instanţă nu am ce preciza, doar că sunt de acord cu achitarea prejudiciului. Repet, nu am fost de rea credinţă în nici un moment şi în ceea ce priveşte infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice consider că nu sunt îndeplinite elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi ale celei obiective.

La interpelarea instanţei, arăt că instanţa de fond a fost de rea credinţă, că am încercat să minimizez consecinţele faptelor şi că nu am încercat să înlătur rezultatul faptelor, ceea ce nu este adevărat. Chiar am luat legătura cu partea civilă, dar nu am reuşit să ajung la o înţelegere, aceasta dorind o sumă mult prea mare, doar de la mine, exact asta a fost precizarea, în jur de 14.000 de RON. Fiind singura care am venituri stabile, înţeleg de ce.

Răspunsuri la întrebările reprezentantului Ministerului Public:

Î.: De ce aţi dorit să pătrundeţi în acel bar deşi avusese loc un conflict între unul dintre membrii grupului din care făceaţi parte şi unul dintre cei prezenţi în bar;

R: Nu am ştiut de existenţa conflictului anterior, am precizat acest lucru şi în declaraţiile mele.

Î: De ce aţi aruncat cu sticle în direcţia barului, deşi în clipa aceea, aşa cum se observă din imaginile video, martorul J. nu avea o atitudine agresivă în ceea ce vă priveşte

R: Probabil din cauza temerii am reacţionat în acest fel. Atacul din partea numitului J. a existat. El este cel care a declanşat conflictul. Consider că nu am făcut decât să mă apăr şi să îi apăr pe cei cu care eram. Asta a fost reacţia mea, poate nu dintre cele mai bune, dar asta a fost.

Î: Aveaţi posibilitatea în momentul desfăşurării conflictului să vă retrageţi în separeul în care aţi fost anterior;

R: Practic nu era un separeu, nu era delimitat de nici o uşă, era aceeaşi încăpere, nu aveam unde să mă duc. La toaletă nu puteam să merg să mă ascund ca ceilalţi pentru că ar fi trebuit să trec pe lângă barul lui J., iar uşa de acces era încuiată.

Î: Exista posibilitatea retragerii din "zona de conflict", respectiv în zona în care se aruncau obiecte contondente între cei doi bărbaţi;

R: Aceasta a fost reacţia pe care am avut-o la momentul respectiv.

Î: Aţi fost lovită în acel conflict cu vreun obiect contondent;

R: Nu, cred că nimeni nu a fost lovit cu vreun obiect contondent. S-a aruncat în direcţia mea, aşa îmi aduc aminte.

Întrebări puse de apărătorul inculpatei B.:

Î: Cu ce s-a aruncat în direcţia dvs., ce aţi văzut;

R: Cu sticle. Ulterior am aflat că erau pline cu băuturi alcoolice.

Î: Ceilalţi doi inculpaţi erau lângă dvs;

R: Da, erau aproximativ lângă mine.

La interpelarea instanţei arăt că, după părerea mea, J. este cel care a declanşat conflictul, este primul care a aruncat. Hotărârea de a merge la acel bar a fost luată de toţi trei, pentru că era cel mai apropiat loc faţă de unde locuiam atunci şi era deschis, se vedeau oameni înăuntru. Uşa era încuiată, noi am bătut şi ni s-a deschis, am fost acceptaţi, am fost primiţi de către barmanul G.. Ulterior acesta a încuiat uşa cu cheia şi a băgat cheia în buzunar.

Cu cei doi din grupul cu care am fost în bar aveam o relaţie de concubinaj cu A., iar pe C. îl ştiam pentru că îl avusesem client şi urma să am un nou dosar.

C. se afla anterior în conflict cu J..

Vizionarea înregistrării din incinta barului a condus la constatarea aspectelor menţionate în actul de sesizare şi în procesul-verbal datat 21.08.2015, în succesiunea prezentată. În procesul-verbal datat 21.08.2015, procurorul a consemnat următoarele: În înregistrarea video se vede cum inculpaţii B., A. şi C. intră în bar la minutul 2:49 din înregistrare şi că prezenţa lor îi cauzează o stare de tensiune inculpatului J..

Se observă că între inculpaţii B., A. şi C. şi o parte dintre persoanele aflate în bar au loc discuţii contradictorii şi că în cele din urmă sus-numiţii se duc într-un separeu al localului.

La minutul 9:19 din înregistrare barmanul încuie uşa de acces în bar. La minutul 10:00 din înregistrare se constată că inculpatul A. îi reproşează ceva inculpatului J. şi încearcă să îl prindă de mână. Din spate, inculpata B. încearcă să-1 împiedice, trăgându-1 cu ambele mâini înspre ea. Datorită intervenţiei inculpatei B., inculpatul A. reuşeşte să îl apuce doar de mânecă pe inculpatul J..

Din spatele lor vine inculpatul C., care începe să caute cu mâna pe masă un anumit obiect cu scopul vădit de a-1 lovi cu el pe inculpatul J..

După ce a fost prins de mânecă de către inculpatul A., inculpatul J. s-a ridicat în picioare şi a luat o sticlă de pe masă. Când a văzut că inculpatul C. se pregăteşte să îl lovească, a aruncat sticla peste masă.

Inculpatul C. a luat un obiect de pe masă şi a sărit cu el la bătaie la inculpatul J., acesta aplicându-i la rândul lui lovituri.

Inculpatul J. reuşeşte să-l pună jos pe inculpatul C.. Cei doi sunt despărţiţi de către martorul G..

Până în acel moment inculpatul A. a fost ţinut cu ambele mâini de inculpata B., care încerca să îl împiedice să participe şi el la bătaie. Atunci inculpatul A. a îmbrâncit-o pe inculpata B. şi s-a îndreptat spre inculpatul J., care s-a dus după tejgheaua barului.

Inculpatul C. s-a ridicat şi el de jos şi s-a îndreptat spre inculpatul J..

Martorul G. s-a aşezat în faţa inculpaţilor A. şi C., pentru a-i împiedica să ajungă la inculpatul J..

Inculpaţii A. şi C. au luat sticle de pe masă şi au aruncat cu ele înspre inculpatul J..

Atunci inculpata B. se duce şi ia o sticlă de pe tejghea şi aruncă cu ea, de la mică distanţă, înspre inculpatul J.. Văzând că nu a reuşit să-1 lovească cu sticla, inculpata B. a luat un scaun şi l-a aruncat înspre inculpatul J., care stătea tot după tejgheaua barului. După aceasta a aruncat cu o sticlă.

Inculpatul J. a aruncat şi el cu sticle, pe care le-a luat de pe tejgheaua barului.

Inculpatul C. a încercat să arunce şi el cu un scaun, dar a fost împiedicat de martorul G..

După aceasta inculpatul C. a luat un alt scaun şi s-a îndreptat, să îl lovească cu el, pe inculpatul J..

Pentru a se apăra, inculpatul J., a împins expresorul de cafea care se afla pe tejgheaua barului, înspre inculpatul C.. Expresorul de cafea a căzut.

Imediat, inculpatul A. a aruncat cu un alt scaun înspre inculpatul J..

În jurul orelor 105, patrula organelor de poliţie a ajuns la uşa barului.

În acel moment, inculpatul C. luase masa la care au stat martora I. şi invitaţii ei şi încerca să îl lovească cu ea pe inculpatul J..

Când au văzut că lucrătorii de poliţie au intrat în bar, inculpaţii au încetat să mai arunce cu obiecte unii înspre alţii.

Fişierul x are 1:57 şi din înregistrarea video se vede cum inculpaţii B., A. şi C. ajung la uşa barului, cum bat în uşa de acces şi cum aşteaptă să li se deschidă.

Datorită faptului că înregistrările de pe CD sunt făcute cu telefonul mobil şi nu sunt pe suportul original, iar la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nu există imprimantă color, nu au fost făcute planşe foto cu imagini de pe aceste înregistrări. (imprimările alb-negru nefiind suficient de clare).

În procesul-verbal de constatare, datat 9 noiembrie 2013 s-au consemnat următoarele: ...în jurul orei 00:45, aflându-ne în exercitarea atribuţiilor serviciului de patrulare pe raza mun. Paşcani, respectiv strada x, ne-am sesizat din oficiu despre faptul că în incinta unui bar situat la aproximativ 50 (cincizeci) metri faţă de locul unde ne aflam se auzeau zgomote produse de sticlă spartă, obiecte contondente aruncate, precum şi ţipete şi strigăte.

La faţa locului am stabilit că acel local are denumirea Întreprinderea individuală D. administrat de numitul D., domiciliat în municipiul Paşcani, jud. Iaşi şi este situat pe strada x din Min. Paşcani, jud. Iaşi.

Am stabilit identitatea următoarelor persoane prezente în local: G., J., A., C., M., E., F., B., I.,N.

Am observat că în interiorul barului se aflau trei mese cu formă rotundă, răsturnate şi, de asemenea, erau răsturnate cinci scaune. Pe pardoseala placată cu gresie erau aproximativ 15 (cincisprezece) sticle, având formă şi volum diferite, sparte, în care fuseseră băuturi alcoolice, având mărci diferite. Pe suprafaţa tejghelei placată cu material lemnos se aflau 3-4 sticle cu băuturi alcoolice sparte, iar vitraliul acesteia, din sticlă, era spart.

Pe raftul din spatele tejghelei se aflau de asemenea 7-8 sticle cu băuturi alcoolice, sparte.

În faţa tejghelei, pe pardoseala din gresie se afla un expresor pentru prepararea cafelei, marca K., de culoare gri, ale cărui componente erau dezasamblate şi împrăştiate.

Geamul uşii tip termopan, principala de acces în bar era spart; dimensiunile acestuia sunt de cca. 220x80 cm.

De asemenea geamul unei ferestre tip termopan era spart; dimensiunile fiind de aproximativ 220x120 cm.

Din declaraţiile verbale ale persoanelor mai sus menţionate a rezultat faptul că în data de 09.11.2013, în jurul orei 00:30, au intrat în incinta barului numiţii A., C. şi B., sus menţionaţi în prezentul proces-verbal. Aceştia au comandat câte o bere şi în timp ce o consumau aşezaţi la o masă, au avut o discuţie contradictorie cu numitul J., de asemenea menţionat în prezentul proces-verbal, şi apoi s-au manifestat violent prin aceea că au răsturnat mesele, scaunele şi au spart sticlele despre care s-a făcut referire anterior.

Persoanele au mai declarat verbal că sunt indignate din cauza comportamentului numiţilor A., C. şi B., menţionând faptul că la acea oră se sărbătorea o zi onomastică în local şi astfel le-a fost tulburată liniştea ca urmare a faptelor de scandal şi distrugere. .

Înalta Curte constată că aceste probatorii (proces-verbal de constatare şi procesul-verbal cu privire la aspectele înregistrate video) nu au fost contestate sau chiar au fost invocate în apărare, cum este cazul înregistrării video, motiv pentru care urmează a le avea în vedere în prezenta cale de atac.

Examinând apelurile formulate de inculpaţii A. şi B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Acuzaţiile formulate în prezenta cauză se circumscriu infracţiunilor de distrugere şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Potrivit art. 253 alin. (1) C. pen., distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 371 C. pen., fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri aduse grave demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 184 C. pen., fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă:

a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;

b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane;

c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 184 lit. c), fapta fiind săvârşită într-un loc neaccesibil publicului (uşa barului era încuiată), însă cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane. Fapta a fost săvârştită într-un bar în care se desfăşura o petrecere privată, deci în prezenţa unui număr relativ larg de persoane, care de altfel au devenit martori în prezenta cauză, fiind audiate de prima instanţă. În plus, din cauza zgomotelor şi ţipetelor din local, o patrulă a organelor de poliţie din cadrul Biroului Poliţie Urbană a Poliţiei Municipiului Paşcani s-a deplasat la faţa locului, punând capăt scandalului.

Pe fondul unui conflict preexistent (din aceeaşi zi) şi însoţit de apelanţii din prezenta cauză, B. şi A., inculpatul C. a reluat disputa şi atitudinea agresivă împotriva numitului J. ce a escaladat în violenţe, distrugeri de bunuri, coinculpaţii apelanţi angrenându-se benevol. În urma altercaţiei s-a produs distrugerea unor bunuri din bar, potrivit sentinţei primei instanţe, în valoare de 7.820 RON. Este de subliniat şi insistenţa inculpaţilor de a pătrunde în spaţiul ce la acel moment nu era accesibil, uşa barului fiind încuiată, în condiţiile în care în interior se afla persoana vizată de inculpatul C., ce participa la o petrecere. În plus, acesta a revenit însoţit de prieteni pe care, chiar dacă nu i-a solicitat evident, au acţionat benevol în favoarea sa şi împotriva participantului la petrecerea privată, şi în care cei trei s-au insinuat.

Întreg probatoriul administrat în apel, la solicitarea apelanţilor inculpaţi, nu are aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale, ci adaugă argumente soluţiei pronunţate. În plus, situaţia de fapt a fost corect evaluată şi reţinută în sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

În acest context, Înalta Curte evocă înregistrările de pe camerele de supraveghere din interiorul şi exteriorul Întreprinderii Individuale D. de la data incidentului, ce dovedesc, dincolo de orice dubiu, săvârşirea faptelor de către inculpaţii B. şi A., în maniera expusă în actul de sesizare şi reţinută, ulterior, de către prima instanţă.

În calea de atac a apelului, inculpata B. a invocat faptul că a acţionat în legitimă apărare împotriva numitului J. ce a iniţiat conflictul, în timp ce inculpatul A. a invocat faptul că a acţionat în stare de provocare faţă de acţiunile aceleiaşi părţi.

Înalta Curte constată că probatoriile administrate nu au aptitudinea de a dovedi teza apărării. Instanţa de apel aminteşte că, potrivit art. 19 C. pen., este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului. Potrivit art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă legală săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.

Înalta Curte constată, din evaluarea probatoriului, cu accent pe declaraţia inculpatei B. şi înregistrările video, că inculpaţii sunt cei care au iniţiat şi amplificat conflictul, continuând cu acţiuni violente, direcţionate către J.: au insistat să pătrundă în local, deşi martorul G. le-a adus la cunoştinţă că barul este închis şi în interior se desfăşoară o petrecere privată; au devenit violenţi în limbaj şi atitudine faţă de numitul J., ce se afla aşezat la o masă, participant fiind la petrecerea ce se desfăşura la acel moment. Înregistrările de pe camerele de supraveghere dovedesc că J. nu s-a deplasat către inculpaţi, ci disputa verbală a fost iniţiată de inculpatul A. care s-a apropiat de masa numitului J. şi a fost continuată de C. cu violenţe fizice îndreptate împotriva persoanei vătămate. Apelanţii au intervenit benevol, de partea numitului C. şi impotriva persoanei vătămate J., iar acţiunile lor au fost progresive, de la violenţa în limbaj ajungându-se la acţiuni violente faţă de persoană şi bunuri, loviri şi distrugere. De altfel, numitul J. nu avea motiv sau interes în reluarea unei noi altercaţii, în condiţiile în care în cadrul conflictului anterior, din cursul aceleiaşi seri, fusese cel care îl încheiase prin aplicarea unei lovituri cu pumnul numitului C..

În acest context, instanţa de control judiciar constată că inculpatul C. a generat condiţiile reluării disputei, dar în situaţie de superioritate numerică, beneficiind şi mizând pe prezenţa şi cointeresarea coinculpaţilor apelanţi. În contextul în care cei implicaţi în dispută au fost numai inculpaţii şi J., în mod judicios s-a stabilit că, în realitate, acesta din urmă, J., s-a aflat în legitimă apărare, încercând să înlăture atacul inculpaţilor.

Ca urmare, nici ipteza provocării din partea persoanei vătămate J. nu este susţinută probator, conflictul anterior dintre J. şi C. era stins, iar cel ulterior a fost iniţiat sau declanşat de inculpaţi (A. şi C.).

Înalta Curte reţine că susţinerile inculpatei B. conform cărora a încercat să aplaneze conflictul, deşi adevărate pentru debutul confruntării, nu mai subzistă după declanşarea acesteia când inculpata s-a angrenat personal şi voluntar de partea inculpatului A. şi C., aruncând la rândul ei cu sticle şi chiar cu un scaun către numitul J.. Acţiunile inculpatei B. nu au fost generate de încercarea de a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust din partea numitului J. împotriva sa sau a coinculpaţilor, ci au fost îndreptate împotriva acestuia în contextul unei evidente superiorităţi numerice şi în lipsa unei acţiuni anterioare a persoanei vătămate J., apte a genera o ripostă.

Ca urmare, în mod justificat s-a reţinut că fapta nu a fost comisă în legitimă apărare sau în stare de provocare, nefiind realizate exigenţele art. 19 alin. (2) sau art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a stabilit, în baza probatoriului administrat, situaţia de fapt şi caracterizarea în drept a faptelor deduse judecăţii.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de tulburarea a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.. cu aplicarea art. 5 C. pen.. Probatoriile administrate în apel nu sunt apte a susţine tezele apărării, în continuare fiind întrunite şi dovedite exigenţele angajării răspunderii penale, faptele există, au fost săvârşite de inculpaţi, cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi modalităţii de executare, instanţa de fond a analizat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., reţinând pericolul social al faptei comise, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, contribuţia inculpaţilor, prejudiciul creat şi conduita inculpaţilor, atitudinea procesuală adoptată după săvârşirea faptei şi pe parcursul procesului, lipsa de asumare şi încercarea de minimizare a gravităţii faptelor, aplicând pedepse orientate spre minimul special.

În ceea ce priveşte situaţia inculpatei B., aceasta era la data săvârşirii faptelor avocat în cadrul Baroului Iaşi, calitate ce dovedeşte posibilitatea de a conştientiza clar şi cert caracterul şi consecinţele faptelor sale, aspecte ce nu au constituit însă factori de inhibiţie. În plus, conduita acesteia pe durata procesului penal (lipsa de asumare a faptelor şi încercarea de a minimiza gravitatea acestora prin susţinerea legitimei apărări) nu justifică un tratament sancţionator mai uşor (renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei). În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii executării, prima instanţă a evaluat utilitatea instituţiei suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 91 C. pen.

Contribuţiile infracţionale au fost criterii de determinare a cuantumului pedepselor principale, pentru inculpatul A. adăugându-se perseverenţa infracţională dedusă din antecedenţa penală.

Apelanta B., în declaraţia dată în faţa instanţei de apel a susţinut carcterul exagerat al nivelului despăgubirilor stabilite în sarcina sa. În baza art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 1357 C. civ., prima instanţă a obligat inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 7.820 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă. Instanţa de control aminteşte că în urma altercaţiei s-a produs distrugerea unor bunuri din bar, mobilier, aparatură (espressor), au fost sparte sticle conţinând băuturi alcoolice, toate acestea având o valoare considerată just evaluată de prima instanţă şi care a determinat nivelul obligaţiei de desdăunare în sarcina inculpaţilor.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 54 din 24 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi disp. art. 275 alin. (2) şi alin. (6) C. proc. civ..pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 54 din 24 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul A. la plata sumei de 1200 RON şi apelanta B. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru ambii apelanţi, în sumă de câte 360 RON fiecare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în cuantum de 360 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit translatorului autorizat se suportă din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2018.