Criminal cassation: scope of review limited to legal errors, excluding re-evaluation of factual elements and legal classification of unauthorized non-lethal weapon importation

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 210 din data de 17.04.2018 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, în baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 1 an.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe 2 ani termen de supraveghere, sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 85 C. pen. s-a pus în vedere inculpatului:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti şi ulterior la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil orice schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a pus în vedere inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 zile la o unitate ce va fi stabilită de Serviciul de Probaţiune Bucureşti, urmând ca activitatea să fie stabilită funcţie de necesar, la data punerii în executare a hotărârii de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 88 C. pen. şi art. 582 C. proc. pen.

A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva sentinţei penale nr. 210 din data de 17.04.2018 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti, a formulat apel inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 928/A din 27.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul A.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 210/17.04.2018 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti şi, rejudecând:

A înlăturat menţiunea privind condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A stabilit faţă de inculpatul A. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A înlăturat menţiunile vizând aplicarea pedepselor complementare şi accesorii.

A înlăturat obligaţia aplicată în baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen. faţă de inculpatul A., respectiv aceea de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

Împotriva acestei decizii, la data de 15 octombrie 2018, a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 30 august 2018, când s-a stabilit termen la data de 07 decembrie 2018, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Cu privire la îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în ceea ce priveşte recursul formulat rezultă din faptul indicării în cuprinsul cererii a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

A arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului, întrucât fapta reţinută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală; legislaţia actuală prevede obligaţia de obţinere a unei autorizaţii pentru introducerea în ţară în cazul cetăţenilor străini, doar pentru arme letale, nu şi pentru arme neletale, astfel cum este cazul în prezenta speţă.

De asemenea, a susţinut că soluţia de amânare a pedepsei aplicate este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 83 alin. (2) C. pen., potrivit cărora nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este de 7 ani sau mai mare.

Prin încheierea pronunţată la data de 07 decembrie 2018 în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 928/A din data de 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Având în vedere specificul acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a prevăzut condiţii stricte cu privire la hotărârile ce pot fi atacate, termenul de declarare, cuprinsul şi motivarea cererii de recurs în casaţie, cazurile pentru care se poate formula această cale de atac şi titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori şi discipline procesuale şi al evitării introducerii, în mod abuziv, a recursurilor care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen. motivele de recurs în casaţie sunt limitate la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente (pct. 1); condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (pct. 7); încetarea, mod greşit, a procesului penal (pct. 8); lipsa constatării graţierii sau constatarea în mod greşit că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată (pct. 11); aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (pct. 12).

Deşi recursul în casaţie presupune o judecată a cauzei, aceasta este însă limitată la persoana care a declarat şi la care se referă declaraţia de recurs, calitatea recurentului şi, nu în ultimul rând, numai la motivele de casare prevăzute la art. 438 C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casaţie şi pentru care s-a admis în principiu această cale de atac.

Or, limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.

Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate de inculpat a fost invocată incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În considerarea aspectelor teoretice relevate anterior, se constată că, în cauză, inculpatul a formulat critici subsumate, în esenţă, greşitei încadrări juridice a faptelor reţinute în sarcina sa şi neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, din perspectiva elementului material.

Astfel, prin motivele invocate, inculpatul a arătat că instanţele inferioare au reţinut o încadrare juridică greşită a faptei reţinute în sarcina sa, aceasta nefiind prevăzută de legea penală; legislaţia actuală prevede obligaţia de obţinere a unei autorizaţii pentru introducerea în ţară în cazul cetăţenilor străini, doar pentru arme letale, nu şi pentru arme neletale, astfel cum este cazul în prezenta speţă.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpat, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Or, Înalta Curte apreciază că starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor şi vinovăţia inculpatului nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate cenzura situaţia de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Prin urmare, critica inculpatului excede analizei instanţei de recurs în casaţie, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităţilor comise de instanţele de fond.

Din analiza deciziei penale atacate şi din actele dosarului, rezultă că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt prevăzute în legea specială care reglementează regimul armelor şi muniţiilor, respectiv Legea nr. 86/2006 constatându-se că ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat că fapta există şi a fost corect încadrată juridic, că a fost săvârşite de inculpat cu forma de vinovăţie cerută de lege, iar din această perspectivă criticile acestuia sunt neîntemeiate.

În acest context argumentativ, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei nr. 928/A din data de 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei nr. 928/A din data de 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 65 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2019.