Land fraud via title falsification: Cassation review limited to objective typicity of abuse in office under primary legislation

Deliberând asupra cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 397/A din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 105/F din data de 09 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x

1. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 7 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale);

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen.

- 6 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale);

- 4 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (nouă acte materiale);

- 3 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 1 an, în final, având de executat 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

2. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C. la următoarele pedepse:

- 7 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale);

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,b şi c prima teză C. pen.

- 6 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale);

- 4 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (treizeci şi unu acte materiale);

- 3 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (şaisprezece acte materiale).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 1 an, în final, având de executat 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul D. la următoarele pedepse:

- 7 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale);

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen.

- 6 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014 rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale);

- 4 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (şaptesprezece acte materiale);

- 3 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final, având de executat 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

4. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul E. la următoarele pedepse:

- 6 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu referire la art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen.

- 4 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

5. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul F. la următoarele pedepse:

- 6 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 248 C. pen.

- 4 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (zece acte materiale).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

6. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la următoarele pedepse:

- 6 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

- 5 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014 rap. la art. 248 C. pen. (două acte materiale);

- 3 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită cu 1 an, în final, având de executat 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,b şi c prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

7. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpata G. la următoarele pedepse:

- 7 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

- 6 ani pentru săvârşirea infr. prev. art. 322 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale);

- 4 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale);

- 4 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale);

- 3 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale);

- 3 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014 şi art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final, având de executat 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

8. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata H. la următoarele pedepse:

- 3 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

- 2 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară Legii nr. 187/2012;

- 2 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară Legii nr. 187/2012;

- 2 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară Legii nr. 187/2012, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,b şi c prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 alin. (2) C. pen. din 1969 a suspendat sub supraveghere pedeapsa de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform prevederilor art. 862 C. pen. din 1969.

În baza art. 863 C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 19-20 C. proc. pen. şi art. 84 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. de la 1864, au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile: (I. (succesor al defunctului J.), K. - DECEDAT (succesor al defunctului J.), J. (moştenitor al defunctei K.), L. (moştenitor al defunctei K.), I. (moştenitor al defunctei K.), M., N. (moştenitor al defunctului O.), P. (moştenitor al defunctului O.), O. (moştenitor al defunctului O.), Q. (moştenitor al defunctului O.), R. - (moştenitor al defunctei S.), T. (moştenitor al defunctului T.) U. - (moştenitor al defunctului V.), W. - (moştenitor al defunctului V.), X. - (moştenitor al defunctului V.), Y. - (moştenitor al defunctului V.), I.IAN - (moştenitor al defunctului V.), L. - (moştenitor al defunctei AA.), BB. - (moştenitor al defunctei AA.), CC. - (moştenitor al defunctei AA.), DD. - (moştenitor al defunctei AA.), EE. - (moştenitor al defunctei FF.), GG. - (moştenitor al defunctei FF.), HH. (soţ moştenitor al defunctei II.), JJ. - (fiică-moştenitor al defunctei II.), KK. - (fiu-moştenitor al defunctei II.), HH. - (fiu-moştenitor al defunctei II.), LL., MM. -(moştenitor al defunctului NN.), OO. -(moştenitor al defunctului NN.), PP. - (moştenitor al defunctului NN.), QQ. - (moştenitor al defunctului NN.), NN. (DECEDAT)- moştenitor defunct NN., RR. - (soţ - moştenitor al defunctului NN.), SS., (moştenitor al defunctului NN.), TT. (moştenitor al defunctului UU.), VV.) şi s-a dispus repararea în natură a prejudiciului prin restabilirea situaţiei anterioare.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiate, cererile privind despăgubirile materiale şi morale formulate de părţile civile T., WW., LL., TT., MM., Q., VV., RR., PP., SS..

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 19,20 şi art. 84 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. de la 1864 a admis acţiunea civilă formulată de S.C. XX. S.R.L. Roşiori, comuna Buneşti - Avereşti, judeţul Vaslui şi U.A.T. Dumeşti, jud. Iaşi.

A obligat pe inculpaţii A., C., D., B., F. şi E. la plata c/val. în RON la data rămânerii definitive a hotărârii - curs de referinţă B.N.R. a sumei de 707.190 euro despăgubiri civile, către partea civilă S.C. XX. S.R.L.

A obligat pe inculpaţii A., C., D., B., G. şi F. la plata sumei de 79.294,82 RON despăgubiri civile (pe inculpatul F. în limita sumei de 74.452,32 RON), către partea civilă U.A.T. Dumeşti, jud. Iaşi.

În baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 249 şi art. 250 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele nr. 136/P/2012 din 19.04.2012 şi 07.05.2012.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 397 alin. (3) C. proc. pen. a dispus desfiinţarea totală sau parţială a următoarelor înscrisuri (din anexa 1 rechizitoriu), după cum urmează:

1. Titlul de proprietate nr. x eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Judeţului Iaşi pe numele YY., în ceea ce priveşte următoarele:

- menţiunea referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 1,01 ha situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua nr. x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - DCL 373, est - ZZ.., sud - H. Leţcani, vest -AAA.;

- radierea menţiunii referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 2500 m.p situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - BBB., est - DC, sud - CCC., vest -DC;

- radierea menţiunii referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 5100 m.p situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - DDD., est - DC, sud - EEE., vest -DC;

- radierea menţiunii referitoare la terenul din categoria fâneţe în suprafaţă 2500 m.p situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - BBB., est - DC, sud - CCC., vest - DC;

- menţiunea olografa,,s-a vândut sup. de 1 ha 100 mp din tar 19, parcela x;

2. Cererea olografa întocmită pe numele YY. înregistrată în evidenţele Primăriei Dumeşti sub nr. x/2005;

3. Procesul-verbal al Comisiei Comunale de Fond Funciar Dumeşti, datat 08.06.2005, înregistrat în evidenţele Primăriei Dumeşti sub nr. x/2005, exemplar original;

4. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între YY. şi E. autentificat sub nr. x/2005 de BNP G. exemplar original;

5. Adeverinţa de rol agricol înregistrată în evidenţa Primăriei Dumeşti sub nr. x datată 09.08.2005, eliberată pe numele YY.;

6. Certificat fiscal nr. 3647 datat 09.08.2005 emis de Primăria Dumeşti pe numele YY.;

7. Reprezentare grafică "Schiţă pentru notariat conform titlului de proprietate nr. x proprietar YY.. "

8. Plan parcelar întocmit şi semnat de inc. C., în care a consemnat că YY. este proprietarul terenului, în suprafaţă de 1,01 ha, situat în extravilanul com. Dumeşti, tarlaua x, parcela x;

9. Cerere tipizată pe numele FFF. înregistrată sub nr. x la Biroul Notarului Public G., în ceea ce priveşte următoarele menţiuni:

"186+3-1888; 7x1,6/983511,2; 7x6/20048.42; 0,15; 7; 1; pt. GGG., HHH., III., JJJ., YY., copii acte proprietate în dosarele de vânzare - cumpărare"

10. Menţiunea olografa "1888" şi atestarea ei prin semnătură de inc. G., pe o copie simplă a titlului de proprietate nr. x;

11. Încheierea de legalizare de copie nr. 1888 datată 09.08.2005 a titlului de proprietate nr. x emis pe numele YY.;

12. Menţiunile olografe "1888" efectuate în registrul general notarial al B.N.P. G., la fila 103 - rubrica "nr. de înregistrare" sub numărul de înregistrare 1882 alocat datei de 09.08.2005 şi a cifrei 7 în rubrica "legalizări copii" de la aceiaşi poziţie;

13. Încheierea de legalizare de copie a titlului de proprietate nr. x pe numele KKK., efectuată de B.N.P. G., în ceea ce priveşte modificarea numărului iniţial al încheierii din 1888/10.08.2005 în 1180/10.08.2005;

14. Adresa nr. x datată 28.07.2005 emisă de Primăria comunei Dumeşti către O. C. pen..I. Iaşi, având ca obiect cererea de modificare a titlului de proprietate al martorului YY.;

15. Fişa suprafeţelor primite în proprietate emisă pe numele YY. pentru terenul situat în tarlaua nr. x, parcela x, întocmită şi semnată de inc. C. în calitate de "delegat măsurători terestre"

16. Fişa suprafeţelor primite în proprietate aferentă titlului de proprietate nr. x transmisă de Primăria Dumeşti cu adresa nr. x/2005 la O. C. pen..I. Iaşi, în care martorul YY. figurează ca având în posesie un teren de 1,01 ha, în situat în tarlaua nr. x, parcela x exemplar original;

17. Plan parcelar întocmit şi semnat de inc. C., în care a consemnat că YY. a fost pus în posesie cu terenul, în suprafaţă de 1,01 ha, situat în extravilanul com. Dumeşti, tarlaua x, parcela x;

18. Certificatul de sarcini nr. x din 07.08.2006, eliberat pe numele YY. de O. C. pen..I. Iaşi - Serviciul de publicitate imobiliară;

19. Documentaţia cadastrală întocmită de martorul LLL. pentru proprietar E., recepţionată de O. C. pen..I. Iaşi sub nr. x/2006 (memoriu tehnic, plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, fişa corpului de proprietate, schiţă de punere în posesie - tarlaua x, plan parcelar, schiţă de amplasament);

20. Încheierea nr. 34754/04.08.2006 a O. C. pen..I. Iaşi Serviciul de Publicitate Imobiliară, prin care s-a efectuat înscrierea în cartea funciară nr. x, a com. Dumeşti, jud. Iaşi, a terenului dobândit de inc. E.,;

21. Contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/2006 de BNP G., având ca obiect achiziţionarea terenului în cauză de către MMM. de la E.;

22. Titlul de proprietate nr. x eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Judeţului Iaşi pe numele NNN., în ceea ce priveşte următoarele:

- menţiunea referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 4000 m.p. situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua nr. x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - DCL 373, est - OOO.., sud- H. Leţcani, vest NNN.;

- menţiunea referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 8900 m.p. situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua nr. x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - PPP.., est - DE 122, sud - QQQ., vest - DE;

- menţiunea referitoare la terenul din categoria păşuni în suprafaţă de 6000 m.p., situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua nr. x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - DCL 373, est - RRR., sud - CFR, vest - SSS.;

- radierea menţiunii referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 4000 m.p situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - TTT., est - DC, sud - UUU., vest DC;

- radierea menţiunii referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 8900 m.p situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - VVV., est - DC, sud - WWW., vest - DC;

- radierea menţiunii referitoare la terenul din categoria fâneţe în suprafaţă de 6000 m.p situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - TTT., est - DC, sud - UUU., vest - DC;

- menţiunea olografă,,s-a vândut sup. de 1 ha şi 8900, t. x, p x 7, x şi t x, p x 26. 08. 2005"

23. Cererea olografă întocmită pe numele VV., înregistrată în evidenţele Primăriei Dumeşti sub nr. x;

24. Adresa nr. x/2005 emisă de Primăria Dumeşti către O. C. pen..I. Iaşi, prin care s-a solicitat "rectificarea" titlului de proprietate nr. x;

25. Referatul Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar Dumeşti aferent titlului de proprietate nr. x aparţinând numitului NNN.;

26. Fişa suprafeţelor primite în proprietate de numitul NNN. pentru titlul de proprietate nr. x înaintată la O. C. pen..I. cu adresa nr. x/2005;

27. Plan parcelar întocmit de inc. C. în care a consemnat că NNN. a fost pus în posesie cu un teren în suprafaţă totală de 0,44 ha, în tarlaua x la poziţia x;

28. Titlul de proprietate nr. x eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Judeţului Iaşi pe numele NNN., în ceea ce priveşte următoarele:

- menţiunea referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 1 ha. situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua nr. x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - DCL 373, est - NNN., sud - H. Leţcani, vest - XXX.;

- radierea menţiunii referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 1 ha. situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - DE 52, est - YYY., sud - H. Leţcani, vest -Hotar L;

29. Adresa nr. x/2005 emisă de Primăria Dumeşti către O. C. pen..I. Iaşi, prin care s-a solicitat rectificarea titlului de proprietate nr. x;

30. Referatul Comisiei Comunale de Fond Funciar Dumeşti aferent titlului de proprietate nr. x;

31. Fişa suprafeţelor primite în proprietate de numitul NNN. pentru titlul de proprietate nr. x;

32. Plan parcelar întocmit de inc. C. în care a consemnat că NNN. a fost pus în posesie cu un teren în suprafaţă totală de 1ha. în tarlaua x la poziţia 4/1;

33. Certificat de moştenitor nr. 100 din 26.08.2005 emis de B.N.P. G., pe numele martorelor VV. şi ZZZ.;

34. Cererea de deschidere a succesiunii defunctului NNN. înregistrată în evidenţele Primăriei Dumeşti sub nr. x datată 25.08.2005;

35. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. G. prin încheierea nr. 1046/26.08.2005 având ca părţi pe ZZZ., VV. şi AAAA.;

36. Certificat fiscal nr. 4157 datat 24.08.2008 emis de Primăria Dumeşti pe numele "x"

37. Adeverinţa de rol agricol nr. 4156/24.08.2005 emisă de Primăria Dumeşti pe numele VV.;

38. Reprezentare grafică intitulată "Schiţă extravilan conform TP x"

39. Documentaţia cadastrală întocmită de martorul LLL. pentru proprietar AAAA. şi BBBB., recepţionată la O. C. pen..I. Iaşi sub nr. x/2006, compusă din următoarele documente: memoriu tehnic, plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, fişa corpului de proprietate, schiţă de punere în posesie - tarlaua x, schiţă de amplasament, schiţe de reperaj, schiţa vizelor, inventar de coordonate;

40. Reprezentare grafică intitulată "SCHIŢĂ DE PUNERE ÎN POSESIE TARLAUA 19" în care AAAA. figurează cu un teren în suprafaţă totală de 1,4 ha;

41. Încheierea nr. 31764/19.07.2006 a O. C. pen..I. Iaşi - Serviciul de Publicitate Imobiliară, prin care s-a efectuat înscrierea în cartea funciară nr. x, a com. Dumeşti, jud. Iaşi, a terenului dobândit de AAAA. şi BBBB..

42. Titlul de proprietate nr. x eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Judeţului Iaşi pe numele XXX., în ceea ce priveşte următoarele:

- menţiunea referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 8800 M.P. situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua nr. x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - DCL 373, est - CCCC. V., sud - H. Leţcani, vest -DDDD.;

- radierea menţiunii referitoare la terenul arabil în suprafaţă de 8800 m.p situat în extravilanul com. Dumeşti, jud. Iaşi, tarlaua x, parcela x, având următoarele vecinătăţi: nord - EEEE., est - D.E., sud - FFFF., vest - D.E.;

- menţiunea olografă,,s-a vândut supr. de 8800 mp din tarl. 19, parcela x 5.08.2005"

43. Cererea olografă întocmită pe numele XXX., înregistrată în evidenţele Primăriei Dumeşti sub nr. x/2005;

44. Adresa nr. x/2005 emisă de Primăria Dumeşti către O. C. pen..I. Iaşi, prin care s-a solicitat "rectificarea" titlului de proprietate din 13.12.1993 al martorei XXX.;

45. Referat tipizat, având antetul "Primăria comunei Dumeşti, judeţul Iaşi Comisia comunală de fond funciar" aferent T.P. x/13.12.1993;

46. Fişa suprafeţelor primite în proprietate aferentă titlului de proprietate nr. x, transmisă de Primăria Dumeşti la data de 17.05.2005 la O. C. pen..I. Iaşi, în care martora XXX. figurează, printre altele, ca, având în posesie un teren de 8800 m.p.. în situat în tarlaua nr. x, parcela x;

47. Plan parcelar al tarlalei nr. 19, întocmit de inc. C. în care a evidenţiat grafic un teren în suprafaţă de 8800 m.p. în parcela x, asupra căruia ar fi fost pusă în posesie martora XXX. (exemplar original - vol. 2, fila 215);

48. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. G. prin încheierea nr. 916 din 05.08.2005, având ca părţi pe martora XXX. şi pe F.;

49. Adeverinţa de rol agricol nr. 1881/04.08.2005, emisă de Primăria Dumeşti pe numele XXX.;

50. Reprezentare grafică intitulată "Schiţă pentru notariat conform titlului de proprietate nr. x din 13.12.1993 - proprietar XXX." în care terenul acesteia a fost evidenţiat în tarlaua nr. x, parcela x;

51. Documentaţia cadastrală întocmită de martorul LLL. pentru beneficiar F. recepţionată de O. C. pen..I. Iaşi sub nr. x/2005 compusă din următoarele documente: memoriu tehnic, inventar de coordonate, fişa corpului de proprietate, plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, şi schiţa vizelor F. şi GGGG.", "schiţe de reperaj", schiţa de punere în posesie;

52. Reprezentare grafică intitulată "Schiţă teren" întocmită de inc. C., ataşată de martorul LLL. la documentaţia cadastrală nr. 102707/09.12.2005;

53. Reprezentare grafică intitulată "SCHIŢĂ DE PUNERE ÎN POSESIE TRLAUA 19" întocmită de inc. C.;

54. Titlul de proprietate nr. x întocmit pe numele OOO.;

55. Fişa suprafeţelor primite în proprietate emisă pe numele OOO. pentru titlul de proprietate nr. x (copie - vol. 2, filele 257, 262);

56. Adresa nr. x/2005 emisă de Primăria Dumeşti către O. C. pen..I. Iaşi (copie - vol. 6, fila 278).

În baza art. 398 C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii A., C., D., E., H., F., B. şi G. la cheltuieli judiciare statului, după cum urmează:

- inculpatul A. 12.000 RON cheltuieli judiciare statului;

- inculpatul C. 12.000 RON cheltuieli judiciare statului;

- inculpatul D. 11.700 RON cheltuieli judiciare statului;

- inculpatul E. 12.000 RON cheltuieli judiciare statului;

- inculpata H. 11.700 RON cheltuieli judiciare statului;

- inculpatul F. 12.900 RON cheltuieli judiciare statului;

- inculpatul B. 11.700 RON cheltuieli judiciare statului;

- inculpata G. 12.000 RON cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 276 C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii A., C., D., E., F., B. la câte 796,5 RON cheltuieli de judecată către partea civilă T., în total 4779 RON.

A respins, ca neîntemeiate, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de părţile civile WW., LL. şi SS..

Împotriva sentinţei penale nr. 105/F din data de 09 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii G., A., C., D., E., H., F. şi B., partea civilă T. - moştenitor al defunctului T. şi persoana vătămată HHHH..

Prin decizia penală nr. 397/A din 15 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x, s-au dispus următoarele:

S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatele G. şi H. împotriva sentinţei penale nr. 105/F din data de 09 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x.

I.a În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) teza III-a C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpata G. pentru infracţiunile prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale); art. 322 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale); art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale); art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale); art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale); art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, ca urmare a intervenirii decesului inculpatei.

b. A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată numai în ceea ce o priveşte pe apelanta inculpată H. şi a trimis cauza spre rejudecare numai cu privire la această inculpată, aceleiaşi instanţe, respectiv, instanţa de fond de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

A înlăturat obligarea inculpatei G. în solidar cu inculpaţii A., C., D., B. şi F. la plata sumei de 79.294,82 RON despăgubiri civile către partea civilă U.A.T. Dumeşti, jud. Iaşi.

A lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei privind pe inculpata G..

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

II. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., C., D., E., F. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

III. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă T. - moştenitor al defunctului T. şi de persoana vătămată HHHH. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de apelantele inculpate G. şi H., au rămas în sarcina statului.

A obligat apelanţii inculpaţi A., C., D., E., F. şi B. la plata sumei de câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A obligat apelanţii inculpaţi A., C., D., E., F. şi B. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S.C. XX. S.R.L.,reprezentând onorariu apărător ales, redus prin apreciere.

A obligat apelantele parte civilă şi persoană vătămată la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi C., E. şi D., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 390 RON, au rămas în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi G., în sumă de câte 260 RON, au rămas în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi B. şi F., în cuantum de câte 260 RON, au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată H., în cuantum de 520 RON, a rămas în sarcina statului.

Onorariul în sumă de 1000 RON cuvenit curatorului desemnat pentru Unitatea Administrativ - Teritorială Dumeşti, a rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 397/A din 15 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x, au declarat recursuri în casaţie inculpaţii A. şi B..

Astfel, în ambele cereri de recurs în casaţie inculpaţii au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Invocarea acestui caz de recurs în casaţie a fost fundamentată, în opinia inculpatului A., în sensul că infracţiunea de abuz în serviciu era dezincriminată la data pronunţării hotărârii definitive de condamnare. A mai susţinut inculpatul că lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual reţinută în sarcina sa.

Inculpatul B., în motivarea cazului de casare invocat, în principal, a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 din vechiul C. pen., respectiv art. 2481 din vechiul C. pen., cu aplic.disp.art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

A mai solicitat achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) din vechiul C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În măsura în care instanţa de recurs va considera că nu este oportună achitarea, inculpatul a solicitat să se constate că nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 având în vedere că, din probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti, nu reiese întrunirea condiţiei ca inculpatul să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, perspectivă din care apreciază că se impune inclusiv înlăturarea incidenţei dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 78/2000, câtă vreme lipseşte situaţia premisă, respectiv ca infracţiunea de fals să fi fost săvârşită în vederea realizării scopului infracţiunii reglementate de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În motivarea cererii de recurs în casaţie inculpatul a mai arătat, în esenţă, că faptele pentru care s-a pronunţat condamnarea nu sunt tipice, respectiv nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi de asemenea lipseşte şi latura subiectivă a normei de incriminare.

Prin încheierea din 25 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a dispus admiterea în principiu a recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 397/A din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursurilor în casaţie.

Examinând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Preliminar examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

În acelaşi sens, se constată că fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aceste consideraţii sunt aplicabile şi cazului de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Conceptul de faptă care nu este prevăzută de legea penală este explicitat prin coroborarea dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. cu cele ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., rezultând că, în concepţia legiuitorului, pentru a constitui un caz de casare, trebuie să fie vorba doar despre critici care privesc latura obiectivă a infracţiunii, pe când cele ce ţin de latura subiectivă nu pot fi examinate în recurs în casaţie.

În plus, având în vedere atât prevederile art. 15 alin. (1) C. pen. - "infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o", cât şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. - "fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege", Înalta Curte reţine că în noul C. pen. şi noul C. proc. pen. nu se mai face deosebire între lipsa de prevedere în legea penală şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În concordanţă cu aceste dispoziţii, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Prin urmare, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speţa de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aspectele invocate de apărare în sensul că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B. nu sunt prevăzute de legea penală sunt nefondate.

Prioritar, instanţa va analiza efectele deciziei nr. 392/06.06.2017 a Curţii Constituţionale a României invocate de apărare în susţinerea cazului de casaţie invocat.

Cu privire la aceasta, apărătorul ales al inculpatului A. a susţinut că prin decizia anterior menţionată, Curtea Constituţională a instituit expres obligaţia legiuitorului de a stabili un prag valoric la infracţiunea de abuz în serviciu prin paragraful 56 al deciziei, iar în lipsa unei intervenţii din partea legiuitorului după expirarea termenului de 45 de zile de la data la care Decizia nr. 392 a fost publicată în Monitorul Oficial (M. Of. nr. 504/30 iunie 2017), aceste dispoziţii şi-au încetat efectele juridice, întrucât nu au fost puse în acord cu dispoziţiile Curţii Constituţionale.

Prin Decizia nr. 392/2017, Curtea Constituţională a hotărât că:

"1. (…) dispoziţiile art. 248 din C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din C. pen. (…).

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate (…) şi constată că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 (…) sunt constituţionale în raport de criticile formulate".

De asemenea, prin Decizia nr. 405/2016, Curtea Constituţională a statuat că:

"dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie:

"Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Iar conform art. 31 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992:

"(1) Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.

(2) În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare.

(3) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

În paragraful 56 al Deciziei 392/06.06.2017:

"Curtea subliniază că legiuitorul are obligaţia de a reglementa pragul valoric al pagubei şi intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii."

În concret, prin decizia în cauză, Curtea Constituţională a constatat că excepţia ridicată în privinţa art. 297 alin. (1) din C. pen. este inadmisibilă, întrucât, în esenţă, criticile formulate, în sensul lipsei unei circumstanţieri cu privire la determinarea unui anumit cuantum al pagubei ori a unei anumite gravităţi a vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, relevă o "omisiune legislativă" care nu poate fi complinită de Curte, ci de legiuitorul primar sau delegat.

Astfel, se stabileşte o delimitare clară de competenţă între instanţa constituţională şi legiuitor şi care susţine soluţia de inadmisibilitate pronunţată prin dispozitivul deciziei.

Însă, Curtea a mai reţinut şi alte considerente şi care, în esenţă, contrazic dispozitivul deciziei, întrucât stabilesc o obligaţie de reglementare pentru legiuitor, obligaţie fără suport în dispozitivul deciziei şi, prin urmare, fără suport constituţional. Aceste considerente nu ar fi trebuit să se regăsească în cuprinsul deciziei.

Se reţine în opinia concurentă că decizia de inadmisibilitate pronunţată de Curte trebuia să cuprindă doar considerentele care explică soluţia de inadmisibilitate, respectiv lipsa de competenţă a Curţii Constituţionale, care nu se poate substitui legiuitorului primar sau delegat. Considerentele suplimentare determină o interferenţă nepermisă (chiar de către Curte prin soluţia pronunţată), în competenţele altor autorităţi publice, întrucât stabilesc o conduită a autorităţilor care s-ar fi susţinut printr-un alt dispozitiv decât cel pronunţat. Câtă vreme Curtea constată că nu este competentă să "corecteze" norma criticată, considerentele sale trebuiau să fie circumscrise acestei concluzii, fără a stabili o obligaţie pentru legiuitor de a reglementa într-un anume sens infracţiunea de abuz în serviciu. O asemenea interferenţă este interzisă prin soluţia pronunţată, astfel că nu se poate reţine vreo obligativitate a considerentelor care o consacră. Cum aceste considerente nu susţin dispozitivul de inadmisibilitate, nu sunt obligatorii.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că excedând dispozitivului, considerentele suplimentare depăşesc atribuţiile (competenţa) Curţii Constituţionale şi, deşi aceasta le consideră obligatorii, ele rămân simple recomandări pentru legiuitor şi organele judiciare.

Având în vedere cele anterior enunţate, instanţa constată că susţinerile apărării referitoare la ieşirea din vigoare a normei care incrimina abuzul în serviciu sunt nefondate.

Cu privire la critica subsumată aceluiaşi caz de casare prev. de art. 434 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. privind efectele Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale prin raportare la legislaţia încălcată de către inculpat prin exercitarea atribuţiilor de serviciu, Înalta Curte constată că şi aceasta este nefondată, instanţa de apel indicând în cuprinsul hotărârii legislaţia primară încălcată de către inculpat.

Instanţa reaminteşte că prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Curtea Constituţională a statuat că principiul legalităţii incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancţiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă). Aşa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului.

În esenţă, instanţa de control constituţional a reţinut că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislaţia primară, legi şi ordonanţe simple sau de urgenţă.

Raportat la considerentele reţinute de instanţa de control constituţional prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Înalta Curte constată că neîndeplinirea acestei exigenţe a conduitei inculpatului scoate această conduită din sfera ilicitului penal. Ca urmare, pentru situaţiile în care acuzaţia de abuz în serviciu nu a vizat încălcarea unor norme cu putere de lege, Decizia Curţii Constituţionale echivalează cu o lege de dezincrimnare.

Consecinţa dezincriminării faptei o constituie lipsa prevederii actuale în legea penală.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reţinută prin raportare la menţiuni sau obligaţii regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc, în esenţă, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prin Decizia Curţii Constituţionale anterior evocată s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, sfera de incidenţă fiind restrânsă, sens în care consideră că această decizie constituie o veritabilă lege de dezincriminare cu consecinţele ce decurg din reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 4 C. pen.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speţa de faţă, Înalta Curte constată că aspectele invocate de apărare nu sunt incidente în cauză, inculpaţii fiind condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma încălcării legislaţiei primare.

Astfel, hotărârea de condamnare a instanţei de apel prevede dispoziţiile încălcate de inculpatul A., respectiv art. 58 din Legea nr. 18/1991.

Art. 58 din Legea nr. 18/1991 prevede că "Instanta solutioneaza cauza potrivit regulilor prevazute in C. proc. civ. şi in Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. Pe baza hotararii judecatoresti definitive, comisia judeteana, care a emis titlul de proprietate, il va modifica, il va inlocui sau il va desfiinta."

În ceea ce priveşte încălcarea art. 12 din Legea nr. 18/1991, Înalta Curte reţine că acesta nu a fost reţinut de către instanţa de apel ca făcând parte din legislaţia primară încălcată, fiind invocat de către reprezentantul Ministerului Public, pentru prima dată în calea de atac a recursului în casaţie.

Prin hotărârea de condamnare s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial, în formă calificată şi continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, rap. la art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen. cu aplic. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale), pentru aceea că în perioada mai 2005 - decembrie 2006, de conivenţă cu inculpaţii C., D., B., F. şi E., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi-a încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu specifice funcţiilor deţinute, respectiv Primar al comunei Dumeşti, jud. Iaşi şi Preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legii fondului funciar, prin participarea la întocmirea de:

- documentaţii false pe numele martorei XXX. şi a defunctului NNN. având ca obiect schimbarea amplasamentelor unor terenuri din titlurile de propri etate ale acestora, folosite ulterior de inc. B. la falsificarea aceloraşi titluri;

- înscrisuri oficiale pe numele martorului YY. care îl indicau ca proprietar al unui teren ce nu îi aparţinea, participând la producerea unei pagube totale în cuantum de 1.102.051,68 RON - 308.180 euro în patrimoniile părţilor civile T. (712.017,36 RON), S.C. XX. S.R.L. (99.663,12 RON), TT., NN. şi IIII. (50.135,52 RON), LL., V., J., JJJJ., II., AA., FF. şi M. (240.235,68 RON) corelativ cu dobândirea în mod ilegal, cu contribuţia inc. G. a unor foloase în acelaşi cuantum de către inc. F. (240.235,68 RON) şi martora AAAA. (500.640 RON) prin achiziţionarea terenurilor introduse ilegal în titlurile de proprietate ale martorei XXX. şi defunctului NNN. sau achiziţionarea în cazul inc. E. (361.176 RON) tot cu contribuţia inc. G. a unui teren ce nu se regăsea în titlul de proprietate al vânzătorului.

De asemenea, s-a reţinut că faptele inculpatului A., care în perioada mai 2005 - decembrie 2006 de conivenţă cu inculpaţii C., D., B., F. şi E., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi-a încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu specifice funcţiilor deţinute, respectiv Primar al comunei Dumeşti, jud. Iaşi şi Preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar, prin participarea la întocmirea de documentaţii false pe numele martorei XXX. şi a defunctului NNN., având ca obiect schimbarea amplasamentelor unor terenuri din titlurile de proprietate ale acestora, folosite ulterior de înv. B. la falsificarea aceloraşi titluri, contribuind la producerea în patrimoniul comunei Dumeşti a unei pagube totale în cuantum de 79.294,82 RON, 22.175,90 euro, corelativ cu dobândirea în mod ilegal cu contribuţia inc. G. a unor foloase în acelaşi cuantum de către inculpatul F. (74.452,32 RON) şi martora AAAA.(4.837,40 RON) prin achiziţionarea terenurilor introduse ilegal în litlurile de proprietate ale martorei XXX. şi defunctului NNN., realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

Art. 12 din Legea fondului funciar prevede că în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor indreptatiti şi eliberarii titlurilor de proprietate, in fiecare comuna, oras sau municipiul, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusa de primar.

Astfel, deşi instanţele nu au făcut referire la art. 12 din Legea nr. 18/1991, situaţia de fapt este corespunzătoare atribuţiilor pe care inculpatul le avea, în calitate de membru al Comisiei de fond funciar Dumeşti, calitate în care, având atribuţii în domeniul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituire sau constituire, de atribuire efectivă a terenurilor către persoanele îndreptăţite, de eliberare a titlurilor de proprietate, (atribuţii prevăzute în mod expres de Legea fondului funciar la art. 12), încălcându-şi obligaţia de a atribui terenurile celor îndreptăţiţi, a făcut demersuri pentru înlocuirea fizică şi scriptică a terenurilor menţionate în titlurile de proprietate cu alte terenuri mai valoroase în lipsa unei hotărâri judecătoreşti prin care să se fi stabilit modificarea titlurilor respective.

În consecinţă, în mod corect s-a reţinut că dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 18/1991, prevăd că, atât modificarea, cât şi înlocuirea şi desfiinţarea titlurilor de proprietate emise de Comisia de fond funciar, se poate face numai în urma unei hotărâri judecătoreşti.

Astfel, în cauza concretă dedusă judecăţii, prevederile legale reţinute ca nefiind respectate de inculpaţi aparţin legislaţiei primare.

Înalta Curte reaminteşte că, pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, nu poate cenzura situaţia de fapt.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpatul A. şi B. au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În decizia recurată, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului A., pe lângă infracţiunile de abuz în serviciu anterior menţionate, şi o infracţiune unică continuată de fals intelectual în legătură cu fapte de corupţie prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) constând în faptele inculpatului A., care în perioada 17.05.2005 - ianuarie 2006 în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a întocmit sau participat la tocmirea cu date nereale a unui număr de 9 înscrisuri oficiale (viza de pe cererea olografă nr. 1780/07.06.2005 întocmită în fals de inc. C. pe numele martorului YY.; reprezentare grafică intitulată,,schiţă pentru notariat conform titlului de proprietate nr. x proprietar YY..," întocmită în luna august 2005 împreună cu inc. D.; certificat fiscal nr. 3647/09.08.2005 emis de Primăria Dumeşti pe numele YY.; adeverinţa de rol agricol nr. 1874 din 09.08.2005 emisa de Primăria Dumeşti pe numele YY.; adresa nr. x/2005 emisă de Primăria comunei Dumeşti către O. C. pen..I. Iaşi; fişa suprafeţelor primite în proprietate pentru martorul YY. întocmită în luna ianuarie 2006; adresa nr. x/2005 emisă de Primăria Dumeşti către O. C. pen..I. Iaşi; viza de pe cererea olografă întocmită în fals de inc. C. în numele martorei VV., înregistrată sub nr. x/17.05.2005; procesul-verbal al Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar Dumeşti datat 08.06.2005 şi înregistrat în evidenţele Primăriei Dumeşti sub nr. xl4.07.2005) şi o infracţiune de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în legătură cu fapte de corupţie prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare constând în fapta de a-l sprijini pe inc. B. să falsifice titlul de proprietate nr. x din 06.04.1993 al martorului YY., prin punerea la dispoziţie a documentaţiei necesare(adresa nr. x/2005 şi fişa suprafeţelor primite în proprietate).

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la infracţiunea de fals intelectual şi la lipsa elementelor constitutive ale acesteia, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare se face o apreciere clară a elementului material al infracţiunii, iar o nouă analiză pe fond nu ar putea fi efectuată.

Astfel, se reţine în hotărârea instanţei de apel că activitatea infracţională a inculpatului A., nu poate fi privită decât în strânsă legătură cu cele comise de restul persoanelor trimise în judecată. Mai mult inculpatul era primarul localităţii şi preşedintele Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar.

În aceste condiţii, se constată faptul că s-a stabilit în mod corect că inculpatul A., în perioada mai 2005 - decembrie 2006, de conivenţă cu inculpaţii C., D., B., F. şi E., a întocmit sau participat la întocmirea cu date nereale a unui număr de 9 înscrisuri oficiale (viza de pe cererea olografă nr. x/07.06.2005 întocmită în fals de inc. C. pe numele martorului YY.; reprezentare grafică intitulată,,schiţă pentru notariat conform titlului de proprietate nr. x proprietar YY..," întocmită în luna august 2005 împreună cu inc. D.; certificat fiscal nr. x/09.08.2005 emis de Primăria Dumeşti pe numele YY.; adeverinţa de rol agricol nr. x din 09.08.2005 emisa de Primăria Dumeşti pe numele YY.; adresa nr. x/2005 emisă de Primăria comunei Dumeşti către O. C. pen..I. Iaşi; fişa suprafeţelor primite în proprietate pentru martorul YY. întocmită în luna ianuarie 2006; adresa nr. x/2005 emisă de Primăria Dumeşti către O. C. pen..I. Iaşi; viza de pe cererea olografă întocmită în fals de inc. C. în numele martorei VV., înregistrată sub nr. x,1529/17.05.2005; procesul-verbal al Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar Dumeşti datat 08.06.2005 şi înregistrat în evidenţele Primăriei Dumeşti sub nr. xl4.07.2005) şi l-a sprijinit pe inc. B. să falsifice titlul de proprietate nr. x din 06.04.1993 al martorului YY., prin punerea la dispoziţie a documentaţiei necesare(adresa nr. x/2005 şi fişa suprafeţelor primite în proprietate).

Înalta Curte constată, în raport de argumentele invocate ce susţin recursul în casaţie că, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor din perspectiva încadrării juridice a faptei, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. Or, potrivit C. proc. pen. în vigoare, această prerogativă este atributul exclusiv al instanţelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt şi în drept, respectiv, instanţa de fond şi instanţa de apel.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influenţe asupra situaţiilor faptice constatate şi reţinute de cele două instanţe inferioare, constituie o analiză ce excede verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casaţie.

Referitor la recursul în casaţie declarat de inculpatul B., în ceea ce priveşte încadrarea juridică şi reţinerea variantei calificate a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 criticată de recurent întrucât din probatoriul administrat nu reiese întrunirea condiţiei ca inculpatul să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, Înalta Curte reţine că aceste aspecte nu pot fi criticate în cadrul recursului în casaţie, unde se analizează strict problemele de drept şi nu încadrarea juridică a faptelor, după caz.

De asemenea, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, prin criticile aduce deciziei atacate, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Or, Înalta Curte apreciază că starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor şi vinovăţia inculpatului nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 397/A din data de 15 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 65 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 397/A din data de 15 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 65 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2018.