Passive procedural standing of associates and judicial liquidator in action for order in lieu of authentic deed after insolvency closure and company dissolution

Asupra recursului de faţă constată următoarele:

Obiectul acţiunii:

Prin acţiunea formulată la data de 05.05.2014, S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu B. - lichidator judiciar al S.C. C. S.R.L., cu S.C. C. S.R.L., cu D. şi E., asociaţi, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul adjudecat la licitaţie publică în cadrul procedurii de insolvenţa a S.C. C. S.R.L., la data de 11.03.2013, imobil situat in comuna Afumaţi, judeţul Ilfov, reprezentând teren intravilan în suprafaţă de 7.870 m.p. (7.865,24 m.p. din măsurători), având număr cadastral x, înscris în cartea funciară x Afumaţi, pentru preţul de 266.050 euro plus TVA, respectiv 329.902 euro inclusiv TVA.

Hotărârea instanţei de fond:

Prin Decizia nr. 1464/2015 din 19 mai 2015, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, a decis următoarele: admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D., E. şi S.C. B.; admite excepţia lipsei capacitaţii procesuale de folosinţă a S.C. C. S.R.L.. Respinge acţiunea formulata de S.C. A. S.A. în contradictoriu cu D., E. şi S.C. B. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Hotărârea instanţei de apel:

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 1103 A pronunţată în şedinţa publică de la 15 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VI A civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1464/19.05.2015, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x, în contradictoriu cu intimatele S.C. C. S.R.L. cu sediul în Bucureşti, prin lichidator judiciar B. Bucureşti, D. şi E. cu domiciliul în Ciudad Real, Spania.

Recursul:

Împotriva deciziei civile nr. 1103 A din 15 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VI A civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. criticând-o ca nelegală.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului, recurenta reclamantă susţine că cererea sa este evaluabilă in bani, cu valoare peste pragul prevăzut de art. , 483 alin. (2) C. proc. civ., valoarea fiind stabilită prin raportul de evaluare a bunului la suma 266.050 euro, respectiv 1.442.157 ron, conversie efectuată la cursul BNR din data de 03.01.2017.

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., recurenta reclamantă susţine că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au analizat prezenta acţiune în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâţilor D., E. şi a lichidatorului judiciar S.C. B. prin prisma calificării acţiunii ca având caracterul unei acţiuni reale. Astfel, instanţele au reţinut faptul că pentru pronunţarea unei asemenea hotărâri reclamanta trebuia să se judece în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate iar în urma radierii debitoarei bunurile din patrimoniul acesteia nu au trecut în patrimoniul asociaţilor.

Susţine că acţiunea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic nu are caracterul unei acţiuni reale pentru a se putea justifica, prin calitatea de proprietar, legitimarea procesuală pasivă, ci caracterul unei acţiuni personale, în care se valorifică un drept de creanţă, născut în baza procesului-verbal de licitaţie. Prin urmare, legitimarea pasivă nu poate fi dată decât de calitatea de persoană obligată în cadrul raportului juridic derulat pe baza procesului-verbal de licitaţie, şi nu pe calitatea de proprietar al bunului astfel cum în mod greşit au reţinut instanţele de fond şi de apel. Or, raportul juridic dedus judecăţii are ca obiect complinirea lipsei semnăturii din contractul ce urma a fi perfectat de notarul public pe baza procesului-verbal de licitaţie.

Recurenta mai invocă faptul că, în mod greşit şi prin interpretarea eronată a legii, prima instanţă a adăugat drept condiţie necesară ca pârâţul să mai fie, la momentul pronunţării hotărârii, proprietarul imobilului în litigiu. Acest aspect, calitatea de proprietar al pârâtului la momentul pronunţării hotărârii, faţă de caracterul acţiunii, reprezintă doar un element ce priveşte fondul pretenţiilor deduse judecăţii.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a lichidatorului judiciar al S.C. C. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ. şi art. 120 alin. (2) din Legea insolvenţei, potrivit cărora "când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitaţie", fără a se stabili un termen în care adjudecatarul să fie ţinut de îndeplinirea acestei formalităţi, susţine că lichidatorul judiciar nu este chemat în prezent la notarul public pentru perfectarea contractului din considerentul că acesta nu mai are nicio obligaţie ca urmare a descărcării de atribuţii prin închiderea procedurii dar, dreptul creditorului de a obţine executarea în natură a obligaţiei, consacrat în mod expres de art. 1527 alin. (1) C. civ., precum şi de dispoziţiile art. 1669 alin. (1) din C. civ. determină că pârâta B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, are calitate procesuală pasivă în sensul art. 36 C. proc. civ., aceasta fiind şi subiect al raportului juridic litigios.

Invocând dispoziţiile art. 1669 alin. (1) C. civ., care arată că, atunci, "Când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare [or, în speţă, procesul-verbal de licitaţie a imobilului emis în procedura insolvenţei are o astfel de valoare, de vreme ce nu este apt să transmită proprietatea, dar constată obligaţia fermă a vânzătorului de a înstrăina bunul licitat precum şi opţiunea fermă de a-l dobândi] refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite".

Faţă de aceste considerente, solicită schimbarea în tot a hotărâii şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei primei instanţe spre rejudecare.

S-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost comunicat părţilor.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 26 septembrie 2018, instanţa, în Complet de filtru, a admis în principiu recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. A. S.A. şi a stabilit termen în şedinţă publică la data de 21 noiembrie 2018, cu citarea părţilor.

La 09.11.2018, B. a depus concluzii scrise prin care declară că îşi menţine poziţia exprimată prin întâmpinările depuse la dosar în gradele de jurisdicţie anterioare, aceea de admitere a acţiunii.

Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

Cu titlu preliminar, este de menţionat că nu este criticată soluţia de respingere a acţiunii faţă de pârâta S.C. C. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă, ca urmare a radierii societăţii debitoare din registrul comerţului, după închiderea procedurii de faliment.

Referitor la critica privitoare la caracterul acţiunii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a calificat expres acţiunea ca o acţiune reală, ci a statuat doar că reclmanţii ar fi trebuit să se judece în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate, adică cu persoana din patrimoniul căreia s-a adjudecat bunul dar, acestă persoană juridică nu mai există ca subiect de drept, fiind radiată din registrul comerţului, iar asociaţii acesteia nu au devenit proprietari ai imobilului în urma radierii debitoarei.

Într-adevăr, actiunea prin care se solicită pronuntarea unei hotarari judecatoresti care să ţină loc de act autentic de vanzare a unui imobil are caracterul unei actiuni personale imobiliare, conform statuărilor obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - completul competent să judece recursul în interesul legii - decizia nr. 8 din 10 iunie 2013, publicată în MO nr. 581/2013.

Instanţa învestită cu recursul în interesul legii a reţinut că antecontractele de vanzare-cumparare privitor la un imobil dau naştere unui raport juridic obligaţional, în conţinutul căruia intră un drept de creanţă "jus ad personam" căruia îi corespunde o obligatie de a face "aut facere". Actiunea civilă prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, în materia obligaţiilor de a face izvorâte din antecontract, are caracter personal, deoarece prin ea reclamantul îşi valorifică un drept de creanţă, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului, corelativ obligaţiei pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii acestuia. Atunci când dreptul de creanţă are ca obiect un imobil, acţiunea este imobiliară, fară însă ca, prin aceasta, să se schimbe felul acţiunii, dedus din natura dreptului care se valorifică.

Aceasta presupune că părţi în raportul juridic litigios sunt promitentul vânzător şi promitentul cumpărător. Reclamantul în speţă este promitentul cumpărător, adjudecatar al bunului, ceea ce presupune că legitimare procesuală pasivă ar trebui să aibe, ca principiu, promitentul vânzător, debitorul aflat în insolvenţă, din patrimoniul căruia s-a lichidat bunul şi urma să se transfere dreptul de proprietate, reprezentat prin lichidatorul judiciar, cel care a avut administrarea averii debitorului şi care a vândul bunul la licitaţie în procedura colectivă de lichidare a averii acestuia, în calitate de organ care aplică procedura.

Cum însă societatea debitoare a fost radiată din registrul comerţului mai înainte de promovarea acţiunii de faţă, ca urmare a dispoziţiei judecătorului-sindic dată prin hotărârea prin care s-a închis procedura de insolvenţă, sentinţa nr. 7352/20.09.2013, aceasta nu mai poate sta în judecată, aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel, neavând capacitate procesuală de folosinţă, condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, potrivit art. 56 noul C. proc. civ., soluţie necriticată aşa cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce priveste pe lichidatorul judiciar, Înalta Curte constată că nici acesta nu poate sta în judecată în acţiunea de faţă, fiind descărcat de atribuţii, deşi lichidatorul a fost reprezentantul debitorului, ca organ al procedurii, care a scos bunul la licitaţie şi l-a adjudecat, acestuia revenindu-i obligaţia de a se prezenta la notarul public pentru semnarea contractului de vânzare în forma autentică, în numele debitorului din patrimoniul căruia opera transferul dreptului de proprietate, potrivit dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 85/2006, dar numai până la închiderea procedurii, moment până la care îşi poate exercita atribuţiile.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, la momentul promovării acţiunii de faţă lichidatorul judiciar nu mai putea sta în judecată, acesta fiind descărcat la data rămânerii definitive a sentinţei nr. 7352 din 20 septembrie 2015 prin care s-a dispus închiderea procedurii de insolvenţă, de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi, potrivit dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006.

Faţă de aceste considerente, instanţa de apel a reţinut legal, ca dealtfel şi prima instanţă, lipsa de calitate procesuală pasivă a lichidatorului judiciar, chiar dacă în această acţiune se tinde la suplinirea voinţei lui de către instanţă, în condiţiile art. 1669 C. civ.

În condiţiile acestei situaţii atipice, legitimare procesuală pasivă are cel care ar putea invoca un drept în raport cu bunul respectiv şi care a reprezentat voinţa societară. Astfel, critica referitoare la reţinerea lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D. şi E. este fondată.

Instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece textul se referă la cazurile de dizolvare a societăţii şi de radiere a acesteia din registrul comerţului în situaţiile expres prevăzute de acest text de lege, la lit. a)-d), printre acestea neregăsindu-se şi situaţia de dizolvare şi radiere a societăţii ca urmare a falimentului acesteia. A mai reţinut că, în mod legal, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D. şi E., în condiţiile în care, în urma falimentului, bunurile din patrimoniul debitoarei nu au trecut în patrimoniul asociaţilor săi.

Într-adevăr, dispoziţiile 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990 republicată, invocate de reclamanţi, potrivit cărora "Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului, în condiţiile alin. (8)-(10), le revin acţionarilor/asociaţilor" nu sunt aplicabile speţei, aşa cum a reţinut instanţa de apel. Ele sunt aplicabile numai ipotezei în care societatea se radiază fără lichidare în condiţiile alin. (8)-(10) din art. 237.

Însă, din interpretarea dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 85/2006, act normativ care a guvernat procedura de insolvenţă a debitoarei C. S.R.L., reiese că după închiderea procedurii de insolvenţă bunurile rămase în averea debitorului, nelichidate ca urmare a acoperirii integrale a pasivului şi a cheltuielilor de procedură, la cererea tuturor asociaţilor, trec în proprietatea indiviză a asociaţilor/acţionarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social sau sumele reziduale ultimei distribuiri după lichidarea completă a activului vor fi depuse într-un cont la dispoziţia asociaţilor.

Textul este o aplicaţie particulară a dispoziţiile dreptului societar, situate în secţiunea care reglementează lichidarea societăţilor: art. 260 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit cărora " ...În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerţului cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului, pe baza raportului final de lichidare şi a situaţiilor financiare de lichidare prin care se prezintă situaţia patrimoniului, a creanţelor şi repartizarea activelor rămase,..." art. 260 alin. (11) din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit cărora " Bunurile rămase din patrimoniul societăţii radiate din registrul comerţului, în condiţiile prezentului articol, revin acţionarilor/asociaţilor, în condiţiile legii."/respectiv art. 268 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată ("... După terminarea lichidării, lichidatorii întocmesc situaţia financiară finală, arătând partea ce se cuvine fiecărei acţiuni din repartizarea activului societăţii, .." şi 270 din Legea nr. 31/1990 republicată ("... Sumele cuvenite acţionarilor, neîncasate în termen de două luni de la publicarea situaţiei financiare, vor fi depuse la o bancă sau la una dintre unităţile acesteia, cu arătarea numelui şi prenumelui acţionarului, dacă acţiunile sunt nominative, sau a numerelor acţiunilor, dacă ele sunt la purtător. Plata se va face persoanei arătate sau posesorului acţiunilor, reţinându-se titlul".

Legea nouă a insolvenţei, deşi neaplicabilă speţei, preia fidel dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 85/2006 şi reglementează în plus că în situaţia în care după acoprirea tuturor creanţelor, închiderea procedurii şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, au fost identificate bunuri în patrimoniu care nu au fost cunoscute în cursul procedurii de insolvenţă, acestea vor intra de drept în patrimoniul asociaţilor.

Cu alte cuvinte, în toate cazurile, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase din averea societăţii debitoroare (indiferent că au fost cunoscute sau necunoscute lichidatorului în timpul procedurii), după radierea din registrul comerţului, în urma închiderii procedurii de insolvenţă, vocaţie au asociaţii/acţionarii debitorului.

În speţă, la data închiderii procedurii de insolvenţă bunul imobil asupra căruia poartă litigiul de faţă era în patrimoniul debitorului, acesta deţinându-l cu titlu de drept de proprietate. Prin adjudecare la licitaţia publică organizată de lichidator nu a operat transmiterea dreptului de proprietate către adjudecatar, iar încheierea actului în forma autentică nu a mai avut loc pentru a opera legal transmiterea dreptului. În aceste condiţii, prin radierea societăţii din registrul comerţului după închiderea procedurii de insolvenţă vocaţie pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase, prin efectul legii, o au asociaţii debitorului.

Cum promitentul cumpărător solicită pronunţarea hotărârii care să ţină loc de act autentic, adică suplinirea acordului de voinţă al lichidatorului judiciar în calitate de reprezentant al societăţii debitoare (ulterior radiate), Înalta Curte apreciază că acţiunea trebuie să se judece în contradictoriu cu persoanele care ar putea invoca legal un drept faţă de bunul respectiv, adică cu asociaţii societăţii radiate, respectiv D. şi E., cei care au reprezentat şi voinţa socială pe parcursul funcţionării societăţii, până la preluarea dreptului de administrare de către practicianul în insolvenţă.

Faţă de aceste considerente şi de dispoziţiile art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., Curtea, cu majoritate, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1103 A din 15 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea la aceeaşi instanţă de apel. Deşi recurenţii au solicitat trimiterea cauzei la prima instanţă pentru evocarea fondului, se va dispune trimiterea la instanţa de apel întrucât sunt aplicabile dispoziţiile art. 480 alin. (3) noul C. proc. civ., prin cererea de apel, apelanta solicitând ca instanţa de apel sa dea soluţia pe fond.

Celelelte critici vizează fondul judecăţii, urmând a fi avute în vedere de instanţa de apel cu ocazia rejudecării.

În rejudecare, în contradictoriu cu asociaţii societăţii radiate, respectiv D. şi E., instanţa va verifica toate aspectele invocate referitoare la îndeplinirea condiţiilor pentru pronunţarea hotărârii care să ţină loc de act autentic de vânzare, tinând cont şi de specificul vânzării în procedura de insolvenţă şi cu respectarea Deciziei nr. 23/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară:

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1103 A din 15 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.

Opinie separată

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, constat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care recurenta A. S.A.. a înţeles să critice soluţia instanţei de apel sub aspectul greşitei aprecieri a acesteia în sensul că pârâtul lichidator judiciar F. nu ar avea în cauză calitate procesuală pasivă, se observă cu întâietate că susţinerile recurentei vizează temeinicia cererii sale de chemare în judecată, că în niciun moment partea nu a indicat în cuprinsul memoriului de recurs care ar fi regula de procedură a cărei nerespectare de către instanţa judecătorească a atras nulitatea deciziei atacate, indiferent după cum această nulitate este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări, şi că prin invocarea dispoziţiilor art. 1527 alin. (1), art. 1669 alin. (1) şi art. 1650 din C. civ., recurenta extinde motivul de casare amintit, la încălcarea legii de drept substanţial.

De altfel, pentru a critica decizia recurată sub aspectul reţinerii eronate a faptului că pârâţii D. şi E. nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, recurenta se prevalează de această dată de motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au nesocotit norme de drept material, norme pe care nu le indică.

Încercând o sintetizare a criticilor exprimate sub aspectul greşitei reţineri de către instanţa de apel a lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor, constat că recurenta identifică legitimarea procesuală pasivă a fostului lichidator judiciar al debitoarei SC. C. S.R.L.. şi a foştilor asociaţi ai debitoarei (radiată din Registrul comerţului, după ce s-a dispus mai întâi închiderea procedurii falimentului şi descărcarea lichidatorului judiciar de orice atribuţiuni sau responsabilităţi, cum reiese din sentinţa civilă nr. 7352/20.09.2013, devenită irevocabilă prin neapelare, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul nr. x) cu identitatea de persoană obligată în cadrul raportului juridic derulat pe baza procesului-verbal de adjudecare încheiat la 12 aprilie 2013.

Acest aspect este evidenţiat de recurentă în cuprinsul motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţine recurenta că,,raportul juridic" dedus judecăţii are ca obiect complinirea lipsei semnăturii din contractul ce urma a se perfecta de notarul public pe baza procesului-verbal de licitaţie şi că, din această perspectivă, instanţa judecătorească nu avea a analiza dacă pârâţii, persoane fizice, mai aveau calitatea de proprietari ai imobilului adjudecat prin licitaţie publică. De asemenea, recurenta afirmă că fostul lichidator judiciar este şi în continuare subiect al raportului juridic litigios.

În fapt şi în drept, pentru verificarea existenţei calităţii procesuale pasive a pârâţilor este necesară în speţă o corectă abordare a viziunii legiuitorului, deoarece prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, însăşi legea a stabilit cine are calitate procesuală pasivă in situaţia când activele debitorului se vând prin licitaţie publică.

Potrivit art. 120 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare la momentul declanşării procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC.C. S.R.L.., dacă vânzarea activelor se va face prin licitaţie publică, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate. Când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitaţie.

Prin urmare, în ipoteza vânzării la licitaţie, nu se încheie un contract de vânzare-cumpărare iar procesul-verbal de adjudecare se va semna de către lichidatorul judiciar, în numele debitoarei a cărei avere o lichidează în temeiul legii, urmând ca actul de transfer să se perfecteze de către notar, pentru asigurarea legalităţii transferului de proprietate.

În mod corect şi legal, instanţa de apel nu s-a aplecat asupra temeiniciei susţinerilor reclamantei referitoare la dreptul de creanţă al acesteia care ar izvorî din procesul-verbal de adjudecare, apreciind că aceste chestiuni privesc soluţionarea pe fond a litigiului, aşa încât ceea ce trebuia examinat era dacă între persoanele chemate în judecată şi subiectele pasive din raportul juridic dedus judecăţii exista identitate.

Aşa cum am arătat mai sus, în cazul prezentării părţilor la notar, în lumina art. 120 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, însăşi legiuitorul a stabilit cine are calitate procesuală pasivă, şi anume lichidatorul judiciar care a propus vânzarea imobilului prin licitaţie publică, care a primit apoi votul adunării creditorilor sub aspectul propunerii de vânzare şi care a şi procedat la vânzarea activului, în condiţiile art. 120 alin. (2) din legea privind insolvenţa.

În speţă, faţă de debitoarea al cărui activ s-a vândut la licitaţie publică, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului şi descărcarea de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură a pârâtului, lichidator judiciar, cu consecinţa radierii persoanei juridice debitoare. Astfel fiind, în mod legal instanţa de apel a ţinut seama de faptul că, prin închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu mai are nicio responsabilitate în legătură cu operaţiunile decurgând din procedura insolvenţei, orice altă apreciere în afara cadrului normativ evocat lipsind de temei legal demersul reclamantei în justiţie.

Apoi, în măsura în care debitoarea a fost radiată din Registrul comerţului, cu consecinţa încetării personalităţii sale juridice, în mod temeinic şi legal instanţa judecătorească a apreciat că nici foştii asociaţi ai debitoarei nu justifică în dosar calitatea procesuală pasivă, în raport cu obiectul acţiunii reclamantei, câtă vreme prin dispariţia societăţii nu se mai poate discuta despre eventualele interese, intenţii sau despre vreo voinţă comună a foştilor asociaţi, care acum se găsesc în situaţia anterioară momentului în care au decis să înfiinţeze împreună o societate.

Desigur că interesul şi calitatea procesuală pasivă în prezenta speţă sunt două condiţii distincte pentru exerciţiul dreptului reclamantei la acţiune, aşa că, din perspectiva evocată, susţinerile recurentei cum că, în calitatea sa de creditor, se află în imposibilitate de a-şi valorifica în concret drepturile decurgând din procesul-verbal de adjudecare, se înscriu, în opinia mea, în sfera art. 33 din C. proc. civ. care reglementează interesul, ca una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, fără a justifica totodată calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.