Salary recalculation claim moot as salary orders issued and arrears paid
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Litigation Section) allowed the Ministry of Justice's appeal, overturned the lower court's partial ruling in favor of the claimant judges, and, upon retrial, dismissed the action as moot. The claimants, judges at a tribunal, had sued the Ministry, challenging its refusal to issue new salary orders recalculating their base indemnities from 9 April 2015 under art. 1 para. (5¹) and art. 5 paras. (11)-(12) of Government Emergency Ordinance No. 83/2014, as amended by Law No. 71/2015, which mandates pay equalization at the maximum level for personnel (including judicial staff) with similar functions and conditions. The High Court found that, after the first-instance judgment, the Ministry had already issued the requested salary orders and paid the related salary differences, thereby satisfying the concrete object of the claim. Applying art. 496 of the Civil Procedure Code and art. 20 para. (3) of Administrative Litigation Law No. 554/2004, it held the action without object and dismissed it, leaving the initial merits of the substantive pay-equalization issue unresolved.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 84/2014, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 201 din C. proc. civ; Salary recalculation claim moot as salary orders issued and arrears paid: The claimants, judges at a tribunal, had sued the Ministry, challenging its refusal to issue new salary orders recalculating their base indemnities from 9 April 2015 under art. 1 para. (5¹) and art. 5 paras. (11)-(12) of Government Emergency Ordinance No. 83/2014, as amended by Law No. 71/2015, which mandates pay equalization at the maximum level for personnel (including judicial staff) with similar functions and conditions. The High Court found that, after the first-instance judgment, the Ministry had already issued the requested salary orders and paid the related salary differences, thereby satisfying the concrete object of the claim. Applying art. 496 of the Civil Procedure Code and art. 20 para. (3) of Administrative Litigation Law No. 554/2004, it held the action without object and dismissed it, leaving the initial merits of the substantive pay-equalization issue unresolved.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal and cassation of the challenged decision.
Applied in the dispositive to dismiss the action as having become devoid of object.
Full text
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.01.2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei, şi au înţeles să formuleze plângere împotriva refuzului pârâtului de a soluţiona cererea lor privind emiterea pentru fiecare reclamant în parte, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei şi pe cale de consecinţă, au solicitat, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei de a emite pentru fiecare reclamant în parte, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei precum şi acordarea diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într-o nouă transă de vechime în muncă/în funcţie ulterior date de 01.01.2011. De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtului ca la emiterea ordinelor de salarizare să ţină cont, în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor de procentele eferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare burtă lunară de la data de 31.12.2009 chiar dacă respectiva vechime în muncă a fost îndeplinită ulterior acestei date.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, iar pe fondul cauzei respingerea cererii.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin Sentinţa civilă nr. 1644 din data de 17.05.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei. A obligat pârâtul să emită un ordin de încadrare salarială pentru fiecare reclamant în parte, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015. A obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, şi a dobânzii legale aferente până la momentul achitării sumei. A respins cererea de obligare a pârâtului ca la emiterea ordinelor de salarizare să ţină cont, în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor de procentele eferente vechimii în muncă şi în funcţie avute la data promovării, ca inadmisibilă.
3. Cererea de recurs.
Împotriva Sentinţei civile nr. 1644 din data de 17.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale deoarece, în mod greşit a reţinut că dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 84/2014 se aplică şi judecătorilor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, în condiţiile în care această normă este o normă de excepţie ce vizează expres şi limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul justiţiei, categoria funcţionarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la acelaşi nivel cu personalul din Parlament.
Prin Legea nr. 71/2015, la art. 1 al O.U.G. nr. 83/2014, după alin. (5) s-a introdus un nou alin. (51) cu următorul cuprins:
"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."
Având în vedere aceste prevederi legale, consideră că dispoziţiile sus-citate respectiv art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, respectiv, în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, precum şi cea a personalului contractual, acestea fiind salarizate la acelaşi nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului.
Totodată, a învederat faptul că Direcţia Financiar-Contabilă din cadrul Ministerului Justiţiei are drept atribuţii efectuarea calculului şi acordarea drepturilor salariale exclusiv pentru salariaţii aparatului propriu al ministerului, precum şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale pentru aparatul propriu şi centralizarea situaţiilor financiare la nivelul ministerului.
În aceste condiţii, plata drepturilor salariale către intimaţi-reclamanţi se face de către instanţa angajatoare, Ministerul Justiţiei neavând obligaţii legale în acest sens.
4. Apărările formulate în cauză.
Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.
6. Aspecte procesuale
Prin cererea înregistrată la data de 05 februarie 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, învederând că şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa atacată, respectiv a emis în favoarea reclamanţilor ordinele de salarizare în vederea acordării drepturilor salariale, cu nr. 2066/C/24.02.2018, nr. 3075/C/2018 şi nr. 85/C/2019, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinţei civile nr. 1644/17.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi respingerea acţiunii ca lipsită de obiect.
7. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Reclamanţii A., B., C., D., E., F., judecători în cadrul Tribunalului Olt, au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unor noi ordine de salarizare prin care să se recalculeze indemnizaţia de încadrare ce li se cuvin, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (1) - (11) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015.
Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (51) în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:
"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."
De asemenea, conform art. 5 alin. (11) şi (12) din acelaşi act normativ:
"(11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.
(12) Prevederile alin. (11) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."
Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis şi Ordinul nr. 2066/C/24.02.2018, prin care s-a statuat la art. 1, că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON [alin. (1)], în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON [alin. (2)], iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se calculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON [alin. (3)]. De asemenea, la art. 3 s-a stipulat că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.
Totodată, în favoarea judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Craiova a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3075/C/07.08.2018, în care intimaţii-reclamanţi figurează după cum urmează: A. - Anexa nr. 99 a acestui ordin, C. - Anexa nr. 418 a acestui ordin, E. - Anexa nr. 413 la acest ordin, F., B. D. prin care s-au stabilit indemnizaţii de încadrare lunare brute corespunzătoare, în acord cu dispoziţiile legale în vigoare.
Înalta Curte constată că intimaţii-reclamanţi, legal citat, nu au contestat existenţa ordinelor emise de către pârât şi nici faptul că nu le-ar fi fost achitate de către angajator diferenţele salariale rezultate din aplicarea acestor ordine.
Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamanţilor şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare ce li se cuvin, precum şi a diferenţelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.
8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, împotriva Sentinţei nr. 1644 din 17 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., E., D., B., F. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV