Mootness of salary reclassification action due to prior issuance of administrative orders satisfying specific performance

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.01.2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, obligarea la acordarea începând cu 09.04.2015 a diferenţei salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011, obligarea pârâtului ca la emiterea ordinului de salarizare să ţină cont în cazul promovării în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării/numirii în funcţia de conducere, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, iar pe fondul cauzei respingerea cererii.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 1190 din data de 08.04.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ, invocată prin întâmpinare. A admis cererea de chemare în judecată cererii formulată de reclamantul A., împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei. A obligat pârâtul să emită pentru reclamant ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum şi să efectueze demersurile necesare în vederea plăţii către reclamant a eventualelor diferenţe salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015 la zi. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1190 din data de 08.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale deoarece, în mod greşit a reţinut că dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 84/2014 se aplică şi judecătorilor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, în condiţiile în care această normă este o normă de excepţie ce vizează expres şi limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul justiţiei, categoria funcţionarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la acelaşi nivel cu personalul din Parlament.

Prin Legea nr. 71/2015, la art. 1 al O.U.G. nr. 83/2014, după alin. (5) s-a introdus un nou alin. (51), cu următorul cuprins:

"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Aşadar, singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, respectiv, în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, precum şi cea a personalului contractual, acestea fiind salarizate la acelaşi nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

6. Aspecte procesuale

Prin cererea înregistrată la data de 04 februarie 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, învederând că şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa atacată, respectiv a emis în favoarea reclamantului un nou ordin de salarizare în vederea acordării sporului de doctor în drept, cu nr. 2066/C/24.02.2018, nr. 3080/C/2018 şi nr. 88/C/2019, iar Tribunalul Buzău a adus la îndeplinire prevederile acestora, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinţei civile nr. 1190/08.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi respingerea acţiunii ca lipsită de obiect.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul A., judecător în cadrul Judecătoriei Pogoanele, judeţul Buzău, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să-i recalculeze indemnizaţia de încadrare ce i se cuvine, începând cu data de 09.04.2015, ţinând cont şi de titlul de doctor în drept al acestuia, conform art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (1) - (11) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (51) în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

De asemenea, conform art. 5 alin. (11) şi (12) din acelaşi act normativ:

"(11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(12) Prevederile alin. (11) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis şi Ordinul nr. 2066/C/24.02.2018, prin care s-a statuat la art. 1, că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON [alin. (1)], în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON [alin. (2)], iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se calculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON [alin. (3)]. De asemenea, la art. 3 s-a stipulat că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Totodată, a fost emis în favoarea intimatului-reclamant Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3080/C/07.08.2018, în care acesta figurează în Anexa nr. 228 a acestui ordin, prin care s-a stabilit o indemnizaţie de încadrare brută lunară corespunzătoare, în acord cu dispoziţiile legale în vigoare.

Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, legal citat, nu a contestat existenţa ordinelor emise de către pârât şi nici faptul că nu i-ar fi fost achitate de către angajator diferenţele salariale rezultate din aplicarea acestor ordine.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantului şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare ce i se cuvine, precum şi a diferenţei salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, împotriva Sentinţei nr. 1190 din 08 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV