Appeal against financial sanction for board member's failure to process shareholder nominations dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare, a solicitat anularea Deciziei nr. 1834/05.08.2015 privind respingerea plângerii prealabile şi a Deciziei nr. 720/16.04.2015 emise de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2 din 20 ianuarie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2, a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Recurenta arată că a fost sancţionată de către intimata ASF în calitatea sa de membru al Consiliului de Administraţie, întrucât a votat "împotrivă" pentru toate punctele de pe ordinea de zi. În cauză, nu poate fi reţinută incidenţa art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

Astfel, cu privire la lista de candidaţi pentru funcţia de administrator, recurenta-reclamantă arată că în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie au fost luate în analiză adresele conţinând propuneri de candidatură, respectiv adresa nr. x/11.07.2014 a acţionarului B. SA, adresa nr. x/07.08.2014 a acţionarului C. şi informarea preşedintelui CA privind opţiunea de a nu mai candida pentru funcţia de administrator.

Arată recurenta că a propus introducerea pe lista de candidaţi a domnului D., cu atât mai mult cu cât propunerea venea de la acţionarul majoritar B. SA. Propunerea sa a fost supusă votului, recurenta votând "pentru", iar preşedintele CA, "împotrivă". În aceste condiţii, s-a respins propunerea de a fi înscris pe listă dl. D., acesta nefiind înscris pe listă.

Or, în circumstanţele concrete arătate, în mod nelegal instanţa de fond a considerat că recurenta-reclamantă nu a depus diligenţele necesare în vederea respectării dispoziţiilor legale şi a dispus sancţionarea acesteia cu amendă de 10.000 RON, conform prevederilor art. 273 alin. (1) lit. b) pct. i) din Legea nr. 297/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 16 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 6 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-pârâtă ASF a invocat în cuprinsul întâmpinării excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, susţinând că cererea de recurs formulată de către reclamanta A. nu arată motivele de drept pe care se întemeiază, nu arată motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu critică în niciun fel sentinţa recurată, iar aşa-zisele motive de recurs reprezintă, în realitate, copia fidelă a cererii de chemare în judecată.

Verificând cererea de recurs din perspectiva excepţiei nulităţii sale, prin raportare la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul neîntemeiat al excepţiei respective, ce va fi, în consecinţă, respinsă, pentru următoarele argumente.

În cererea de recurs din dosarul de faţă a fost indicat motivul de casare ce reprezintă temeiul de drept al căii de atac declarate în cauză, respectiv prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, se reţine că, trecând peste istoricul speţei şi peste chestiunile de identificare a legislaţiei aplicabile, din perspectiva normelor de drept material incidente în soluţionarea litigiului, recurenta-reclamantă a formulat, la pct. 2.4 din cerere, critici punctuale asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, ce pot fi încadrate în temeiul de casare indicat de către titularul căii de atac de faţă.

Prin urmare, nu poate avea un caracter întemeiat excepţia invocată de către intimata-pârâtă ASF, cât timp au fost formulate critici de nelegalitate a sentinţei recurate, iar aceste critici pot fi încadrate în motivul de casare reglementa de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cât priveşte însă concluziile scrise depuse de recurenta-reclamantă la termenul din 6.02.2019, Înalta Curte constată că în cuprinsul lor sunt inserate critici noi, distincte, ce constituie veritabile completări ale motivelor de recurs iniţial formulate, fapt pentru care ele nu vor fi analizate, fiind depuse la dosar cu depăşirea termenului procedural până la care se putea realiza motivarea în fapt şi în drept a căii de atac a recursului [art. 487 alin. (1) C. proc. civ.].

În consecinţă, vor fi verificate doar criticile regăsite la pct. 2.4 din cererea de recurs a recurentei-reclamante A., urmare soluţiei de respingere ca neîntemeiată a excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare, ce a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-pârâtă ASF.

A pretins titulara căii de atac de faţă că a fost greşit sancţionată pentru faptul că, în calitate de membru în consiliul de administraţie al E. SA, a votat "împotrivă" pentru toate punctele de pe ordinea de zi pentru care ASF a reţinut incidenţa prevederilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, iar în cadrul şedinţei CA (nu s-a arătat de la ce dată) recurenta a propus introducerea pe lista de candidaţi pentru funcţia de administrator la E. SA pe numitul D., propunere trimisă de acţionarul majoritar B. SA, însă această propunere a fost respinsă prin votul "împotrivă" exercitat de preşedintele CA al Societăţii E. SA.

În atare condiţii a considerat recurenta-reclamantă că nu a avut nicio culpă pentru felul în care s-a votat în cadrul şedinţei la care a participat, respectându-şi, totodată, obligaţiile ce-i reveneau în calitate de membru al consiliului de administraţie la societatea respectivă.

În dezacord cu acest punct de vedere al recurentei A., reţine Înalta Curte că persoana sancţionată prin Decizia nr. 720/16.04.2015, în calitate de membrul al consiliului de administraţie, organism societar căruia îi revenea obligaţia de a convoca adunarea generală ordinară a asociaţilor din cadrul Societăţii E. SA, nu a prezentat în cadrul şedinţelor anterioare datei de convocare a acestei adunări toate propunerile formulate pentru funcţia de administrator la entitatea juridică în cauză, conduită de natură a nesocoti drepturile asociatului majoritar B. SA, ceea ce a determinat incidenţa normei prevăzute de art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, ceea ce a sancţionat ASF şi a menţinut prima instanţă, în cercetarea legalităţii deciziei de sancţionare nr. 720/2015, este tocmai această conduită manifestată de numita A., de ignorare a adresei trimise de către B. către Societatea E. SA, prin care au fost nominalizate persoanele propuse pentru alegerea în calitate de administrator la societate, conform convocatorului aprobat în cadrul şedinţei CA din 25.07.2014.

În fapt, anterior datei pentru care a fost convocată AGOA pentru alegerea noilor membri ai consiliului de administraţie (7/8.09.2014), au avut loc două şedinţe ale consiliului de administraţie, în 25.07.2014 şi în data de 13.08.2014, ocazie cu care nu s-au înregistrat de către membrii consiliului de administraţie decât propunerile formulate cu privire la numitul D. (solicitare B.), fiind ignorate celelalte persoane nominalizate în adresa B. de la dosarul de fond.

În legătură cu această adresă, în cererea de chemare în judecată a susţinut reclamanta A. că respectivul înscris, cu nr. 6070/07.08.2014, a fost înaintat direct Adunării Generale Ordinare a Asociaţilor, fiindu-i adresat acestei adunări, astfel încât, nefiind prezentată consiliului de administraţie, nu s-a putut analiza şi decide asupra ei.

Adresa emisă de B. sub nr. x/07.08.2014 cuprinde lista cu cele cinci persoane nominalizate pentru ocuparea funcţiei de administrator la Societatea E. SA, fiind înaintată persoanei juridice în cauză, cu menţiunea "în atenţia" AGOA, propunerile fiind efectuate în termenul prevăzut de art. 1171 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar aspectul referitor la trimiterea unei astfel de cereri către consiliul de administraţie, regăsit la alin. (2) al art. 1171 din Legea nr. 31/1990 nu poate conduce la ignorarea unei adrese ce a fost înaintată Societăţii E. SA, nefiind un motiv de nulitate greşita arătare a organismului societar care inventariază aceste propuneri, în scopul publicării şi aducerii acestora la cunoştinţa celorlalţi acţionari.

Aceste propuneri urmau a fi luate în discuţie, în vederea stabilirii listei finale de candidaţi pentru funcţia de administrator, fiind în atribuţia membrilor consiliului de administraţie să întocmească formalităţile de publicare şi de aducere la cunoştinţa celorlalţi acţionari a respectivelor propuneri de candidaturi. Lipsa de pe ordinea de zi a conţinutul adresei înaintate de B. SA pentru şedinţa AGOA din 7/8.09.2014 a condus la prejudicierea drepturilor sale de acţionar, fapt ce a atras sancţionarea corespunzătoare a membrilor consiliului de administraţie care au ignorat solicitările formulate în termen pentru nominalizarea persoanelor fizice candidate la funcţia de administrator în cadrul E. SA.

De altfel, recurenta-reclamantă s-a îndepărtat, prin criticile sale, de aceste aspecte reţinute de prima instanţă în sarcina sa, ca parte a conduitei culpabile ce a condus la prejudicierea drepturilor conferite asociatului majoritar, supunând controlului instanţei de recurs doar pretinsa lipsă a culpei în referire la felul în care a votat în cele două şedinţe ale consiliului de administraţie din 25.07.2014 şi din 13.08.2014.

Or, aceste critici sunt străine de considerentele primei instanţe, care a reţinut că reclamanta A. se face vinovată de fapta de a nu lua în considerare propunerile de candidaturi făcute de B. prin adresa nr. x/07.08.2014 (y/7.08.2014, dosarul de fond), nefiind probată existenţa vreunei cauze exoneratoare de răspundere pentru această faptă.

În consecinţă, se reţine caracterul formal al criticilor din recurs uzitate de recurenta-reclamantă în calea de atac declarată în cauză, fapt pentru care va fi respins recursul său, ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2 din 20 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, urmând a fi menţinută această sentinţă, fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2 din 20 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV