Pre-trial detention upheld for drug trafficking defendant pending appeal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower court's decision to maintain the defendant's pre-trial detention. The defendant, charged with high-risk drug trafficking under Art. 2(2) of Law No. 143/2000 and already sentenced at first instance to 5 years' imprisonment, had challenged the detention order from 30 July 2004. The court held that, under Art. 300² and Art. 160¹(3) of the Criminal Procedure Code, detention remains justified when the original grounds persist, especially given the offense carries a penalty exceeding 4 years and there is evidence that release would pose a concrete social danger to public order; the non-final nature of the sentencing judgment does not alter this. The defendant was ordered to pay judicial costs to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 76 C. pen, art. 1601 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, Art. 192 alin. (2) din același cod; Pre-trial detention upheld for drug trafficking defendant pending appeal: The defendant, charged with high-risk drug trafficking under Art. 2(2) of Law No. 143/2000 and already sentenced at first instance to 5 years' imprisonment, had challenged the detention order from 30 July 2004. The court held that, under Art. 300² and Art. 160¹(3) of the Criminal Procedure Code, detention remains justified when the original grounds persist, especially given the offense carries a penalty exceeding 4 years and there is evidence that release would pose a concrete social danger to public order; the non-final nature of the sentencing judgment does not alter this. The defendant was ordered to pay judicial costs to the state.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 iulie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2565/2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului S.F.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, impunându-se, în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs care a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Așa cum rezultă din actele aflate în dosar, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind reținut pe timp de 24 de ore în baza ordonanței din 2 decembrie 2003 și arestat preventiv pe o durată de 29 de zile în baza mandatului nr. 215 din 3 decembrie 2003 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de o instanță competentă, respectiv prin sentința penală nr. 812 din 15 iunie 2004, sentință prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Potrivit art. 3002, raportat la art. 1601 alin. (3) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verificând legalitatea arestării când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate, dispune menținerea stării de arest.
Instanța s-a pronunțat conform textelor de lege mai sus arătate și chiar dacă sentința penală prin care inculpatul a fost condamnat nu a rămas definitivă, menținerea arestării preventive este justificată întrucât pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
În consecință recursul formulat nu este fondat și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii pronunțată la 30 iulie 2004 de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2565/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2004.