Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 817/2019 AI generated

Tax authority's appeal against suspension of fiscal decision execution dismissed for lack of interest after annulment action rejected

Case Number Decizia nr. 817/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the tax authority's appeal for lack of interest, thereby upholding the lower court's order suspending the execution of an administrative decision regarding a guarantee. The dispute concerned a company's request to suspend the enforcement of a fiscal decision pending the outcome of an annulment action against that same act. The appellate court had initially granted the suspension, but the tax authority appealed, arguing the request lacked a legal basis and that the guarantee had been paid. The Supreme Court ruled that the appeal was moot because the underlying annulment action had already been rejected by the first-instance court; under Article 14(1) of Law No. 554/2004, the measure of suspension is legally limited to the period until the first-instance judgment on the annulment action, and since that judgment was rendered (rejecting the challenge), the temporary suspension could no longer produce effects, rendering the tax authority's interest in the appeal obsolete.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 33 din C. proc. civ, art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004; Tax authority's appeal against suspension of fiscal decision execution dismissed for lack of interest after annulment action rejected: The dispute concerned a company's request to suspend the enforcement of a fiscal decision pending the outcome of an annulment action against that same act. The appellate court had initially granted the suspension, but the tax authority appealed, arguing the request lacked a legal basis and that the guarantee had been paid. The Supreme Court ruled that the appeal was moot because the underlying annulment action had already been rejected by the first-instance court; under Article 14(1) of Law No. 554/2004, the measure of suspension is legally limited to the period until the first-instance judgment on the annulment action, and since that judgment was rendered (rejecting the challenge), the temporary suspension could no longer produce effects, rendering the tax authority's interest in the appeal obsolete.

Keywords

AI generated
action for annulment tax authority fiscal law enforcement decision suspension of tax recovery suspension period

Cited Legislation

AI generated
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
65/23.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin.
art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004
(1) şi art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, întrucât instanţa de fond nu a indicat vreun motiv de nelegalitate vădită a actului administrativ.
art. 248 alin. (1) din C. proc. civ
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă Societatea A.
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
09 din 20.02.2017, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
art. 33 din C. proc. civ
În condiţiile respingerii acţiunii în anulare a actului administrativ, interesul pârâtei în susţinerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplineşte cerinţa de a fi actual, în sensul art. 33 din C.
art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004
554/2004, poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin.
art. 496 alin. (1) din C. proc. civ
Procedural basis cited in the dispositive for admitting the exception of lack of interest and dismissing the appeal.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for admitting the exception of lack of interest and dismissing the appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 februarie 2017, reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 09 din 20.02.2017, emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea actului administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 65 din 23 mai 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare şi a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 09 din 20.02.2017, emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 65/23.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

În dezvoltarea recursului, pârâta a criticat soluţia pronunţată cu privire la excepţia lipsei de obiect a cererii, întrucât, la data pronunţării instanţei de fond, exista prezumţia achitării efective a sumei stabilite cu titlu de garanţie, în temeiul obligaţiei legale de plată ce-i incumbă reclamantei. În acest sens, a invocat, cu titlu de jurisprudenţă, Sentinţa civilă nr. 78/25.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, prin care a fost respinsă cererea reclamantei ca rămasă fără obiect, urmare a achitării sumelor stabilite cu titlu de garanţie, hotărâre care a rămas definitivă prin nerecurare.

Recurenta-pârâtă a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu greşita aplicare a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, întrucât instanţa de fond nu a indicat vreun motiv de nelegalitate vădită a actului administrativ.

Hotărârile judecătoreşti invocate de reclamantă în faţa instanţei de fond, în susţinerea cererii de suspendare, nu reprezintă izvor de drept şi vizează garanţii stabilite în temeiul vechiul Codul fiscal, iar Sentinţa civilă nr. 267 din 26 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2016 nu are caracter definitiv şi executoriu, fiind atacată cu recurs. Ca atare, în condiţiile în care noţiunea de "sistem integrat" în materia producţiei de mărfuri accizabile a primit o definiţie completă şi exactă prin dispoziţiile noului Codul fiscal, iar hotărârile invocate de reclamantă au fost pronunţate sub imperiul legii vechi, nu se poate susţine existenţa puterii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurenta-pârâtă a învederat că nu orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, întrucât, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, astfel cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa instanţei supreme.

În cauză, nu s-a probat că decizia de actualizare a creanţei a fost dată cu nerespectarea competenţei organului vamal emitent, fără un temei legal valid sau fără a fi motivată, astfel încât nu există o diminuare ilicită a patrimoniului intimatei-reclamante.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 august 2017, intimata-reclamantă Societatea A. SA a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 februarie 2019, intimata-reclamantă a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în raport de împrejurarea că acţiunea în anulare a actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 132 din 17 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă Societatea A. SA, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Reclamanta Societatea A. SA a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 09 din 20.02.2017, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunţării instanţei de fond asupra acţiunii în anulare a acestui act.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul instanţei de recurs, precum şi informaţiile existente în evidenţa informatizată a instanţei de judecată, Înalta Curte reţine că, prin Sentinţa civilă nr. 132 din 17 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă.

În condiţiile respingerii acţiunii în anulare a actului administrativ, interesul pârâtei în susţinerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplineşte cerinţa de a fi actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind depăşit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să îşi producă efectele. Astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării actului administrativ, solicitată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii în anulare.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 65 din 23 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV