Timeliness of motivation for appeal against suspension of administrative act execution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 decembrie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Prim-ministru, a solicitat suspendarea executării H.G. nr. 741/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice şi sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea şi reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum şi criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare şi nivelul fondului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1478 din 25 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

(i) a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei procedurii prealabile, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare;

(ii) a respins cererea precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Prim-ministru, ca neîntemeiată;

(iii) a admis cererea de intervenţie, formulată de intervenientul accesoriu Ministerul Sănătăţii;

(iv) a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor H.G. nr. 741/2016, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 1478 din 25.04.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării actului administrativ. Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8, reclamantul solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 iulie 2017, intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 iulie 2017, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepţia nulităţii recursului, din perspectiva neachitării taxei judiciare de timbru şi a nemotivării căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. (...)", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Totodată, art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că: "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Analizând recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta a fost declarat în termen, fiind depus atât prin intermediul poştei electronice, cât şi prin fax, la data de 25 aprilie 2017 .

În ceea ce priveşte motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a precizat, prin cererea de recurs, că va expune criticile sale de nelegalitate după comunicarea hotărârii atacate, demers procedural permis de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurentul-reclamant beneficiind de un termen de 5 zile, calculat de la data comunicării hotărârii, pentru a formula şi depune motivele recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare către părţi a Deciziei nr. 1487/25.04.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurentului-reclamant A. i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 13 iunie 2017, astfel încât termenul de motivare a recursului începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 19 iunie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 182 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac a recursului la data de 19 iunie 2017, la ora 23:31, prin poşta electronică (e-mail), astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul instanţei de recurs.

Potrivit art. 182 alin. (2) C. proc. civ.: "Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile."

Prin Decizia nr. 34/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen."

Pe cale de consecinţă, având în vedere că recurentul-reclamant a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac în ultima zi a termenului prevăzut de lege, respectiv la data de 19 iunie 2017, prin e-mail, însă după ora la care activitatea încetează în instanţă, Înalta Curte constată că nu sunt respectate dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. proc. civ., iar recursul este motivat cu nerespectarea termenului legal prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte nu va reţine concluziile orale formulate de reprezentantul convenţional al recurentului-reclamant la ultimul termen de judecată, în sensul respectării termenului prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac, având în vedere că acesta s-a raportat la termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru depunerea şi motivarea recursului declarat împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor H.G. nr. 741/2016, soluţie care nu face obiectul prezentului recurs. Calea de atac declarată în cauză vizează soluţia pronunţată asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ, iar excepţia nulităţii recursului priveşte termenul de motivare a căii de atac, analizat în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este tardiv motivat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1478 din 25 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV