Mining exploitation permit denial based on pre-existing exclusive license notwithstanding land lease rights

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.05.2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea paratei sa îi emită permis de exploatare calcar în perimetrul Păroasa Uricani judeţul Hunedoara şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a solicitat anularea adresei nr. x/06.10.2014 emisă de intimată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3238 din 07 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3238 din 07 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate rejudecând cauza să se admită acţiune aşa cum a fost formulată.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat.

În susţinerea cererii de recurs, a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea, făcând o apreciere greşită a normelor de drept material incidente în cauză.

Recurenta reia situaţia de fapt, arătând că a adresat intimatei o cerere pentru acordarea unui permis de exploatare a calcarului în perimetrul Păroasa Uricani, jud. Hunedoara la care a anexat dovada deţinerii terenului şi avizele emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara şi Administraţia Naţională "Apele Române".

Învederează că, în cuprinsul suprafeţei totale a terenului înscris în CF x Uricani, nu este notat un alt dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra vreunei porţiuni de teren aparţinând unei terţe persoane, cu excepţia suprafeţei de 20.000 mp în favoarea societăţii recurente.

Astfel, în opinia recurentei, refuzul pârâtei de a acorda permisul de exploatare pentru un teren deţinut legal nu se bazează pe vreun argument legal sau de natură tehnică, având caracter abuziv.

Mai mult, ANRM a recunoscut prin adresa nr. x, că licenţa acordată societăţii B. nu a fost aprobată până la data respectivă prin Hotărâre de Guvern, conform art. 21 din Legea nr. 83/2003.

Anexează înscrisuri.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 mai 2016, intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

Pe cale de excepţie, intimata-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului, considerând că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare invocate.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Referitor la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele expuse în continuare:

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. dar se circumscriu în mod formal motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

II.2. Înalta Curte constată că, deşi recurenta a invocat cazul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin motivele formulate acesta nu a fost dezvoltat.

Argumentele invocate de recurentă, vizând interpretarea normelor legale incidente, deduc controlului judiciar al instanţei de recurs legalitatea soluţiei instanţei de fond prin prisma dreptului substanţial, analiză pe care Înalta Curte o va dezvolta cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, acest motiv de nelegalitate al hotărârii recurate nu va fi reţinut ca întemeiat.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privitor la aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin adresa nr. x/06.10.2014, intimata Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a respins solicitarea recurentei-reclamante pentru obţinerea unui permis de exploatare în perimetrul Păroasa Uricani jud. Hunedoara, substanţa calcar industrie şi construcţie, motivând că solicitarea, în vederea efectuării unei activităţi miniere, este inclusă în perimetrul aferent licenţei de exploatare 17056/05.03.2014 Câmpu lui Neag, titular B. Hunedoara, substanţa calcar industrie şi construcţie.

Prin urmare, nu s-a putut da curs solicitării pentru obţinerea unui permis de exploatare în acest perimetru.

Contrar susţinerilor recurentei, refuzul intimatei nu are caracter nejustificat sau abuziv, în înţelesul dat de art. 2 lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.

Practic, solicitarea recurentei-reclamante are la bază împrejurarea potrivit căreia deţine dreptul de exploatare pe o suprafaţă de teren de 20.000 mp în zona carierei Păroasa Uricani, înscris în CF nr. x nr. topo x, potrivit contractului de închiriere nr. 22/25 din 20.08.2014 încheiat cu Primăria Oraşului Uricani.

Chiar şi în situaţia în care recurenta are în posesie suprafaţa de teren respectivă, intimata nu poate fi obligată de plano să îi aprobe solicitarea în vederea obţinerea unui permis de exploatare în perimetrul Păroasa Uricani jud. Hunedoara, pentru substanţa calcar industrie şi construcţie, întrucât deja acordase către SC B. SRL licenţa de concesiune pentru exploatare nr. 17056/05.03.2014 pentru substanţa calcar industrial şi de construcţie, în baza dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 85/2003, anterior încheierii contractului de concesiune.

Potrivit art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2003, licenţa este "actul juridic prin care se acordă concesionarea/darea în administrare a activităţilor miniere de explorare/exploatare".

Dispoziţiile art. 17 din aceeaşi lege prevăd că "(1) La solicitarea titularului licenţei de explorare, acesta are dreptul să obţină direct licenţa de exploatare pentru oricare dintre resursele minerale descoperite, în condiţiile art. 18 alin. (2) lit. a) şi ale art. 20.

(2) Titularul licenţei de explorare are dreptul să continue, până la data intrării în vigoare a licenţei de exploatare acordate în condiţiile art. 18 alin. (2) lit. a) şi ale art. 20, executarea activităţilor miniere de exploatare experimentală, de conservare şi întreţinere a lucrărilor miniere executate în perimetrul de explorare instituit".

Art. 18 alin. (1) dispune în sensul că "Exploatarea minieră se realizează în baza unei licenţe exclusive, care se acordă în condiţiile prezentei legi" iar, potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, "Licenţa de exploatare se acordă: a) direct titularului licenţei de explorare, la solicitarea acestuia, pentru oricare dintre resursele minerale descoperite (...)".

Conform art. 25 din acelaşi act normativ, se poate acorda, în limitele unui perimetru de explorare/exploatare, un drept de explorare sau exploatare altei persoane juridice decât titularul licenţei, numai pentru alte resurse minerale şi numai cu acordul titularului, situaţie ce nu este incidentă în prezenta cauză.

Nu se reţin, ca fiind întemeiate, susţinerile recurentei întrucât, potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 85/2003, "Dreptul de proprietate asupra terenului nu conferă dreptul de preemţiune asupra concesionării/dării în administrare a activităţilor miniere" iar recurenta nu deţine un drept de proprietate asupra terenului ci doar un drept de folosinţă.

În consecinţă, faptul că recurenta-reclamantă deţine un drept de exploatare acordat printr-un contract de concesiune încheiat cu Primăria Oraşului Uricani nu îi conferă un drept automat de obţinere a permisului de exploatare emis de către autoritatea competentă şi nu înlătură obligaţia intimatei de a verifica îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 85/2003, ci îi conferă o simplă vocaţie, astfel că apare lipsit de relevanţă,în contextul de faţă, aspectul potrivit căruia nu se publicase în Monitorul Oficial al României licenţa pentru exploatare obţinută de SC B. SRL şi nu era înscris în cartea funciară dreptul de exploatare al respectivei societăţi (în condiţiile în care nu se înscrie în cartea funciară concesiunea activităţilor miniere).

De altfel, recurenta nu a combătut cu argumente concrete considerentele reţinute de prima instanţă astfel că refuzul intimatei are caracter justificat, fiind susţinut de prevederile legale mai-sus menţionate.

Recurenta are calitatea de terţ în ceea ce priveşte actul juridic reprezentat de licenţa acordată operatorului economic SC B. SRL astfel că intimatei nu îi incumbă obligaţia de a comunica acesteia la care instituţii s-a afla documentaţia tehnică a licenţei şi care ar fi termenul rezonabil de soluţionare, aceste aspecte privind exclusiv raporturile dintre operatorul economic titular al licenţei şi instituţia intimată.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimată.

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 3238 din 7 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV