Material jurisdiction for fiscal solid liability actions: value-based criteria under Law 554/2004 prevailing over administrative rank

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi:

- anularea Deciziei nr. CTC DEC 10513/19.07.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi;

- anularea Deciziei nr. 113 emisă de ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi la data de 05.10.2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 141/CA din data de 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut Curtea de Apel Constanţa că actele administrativ fiscale a căror legalitate este contestată în cauză au ca obiect atragerea răspunderii solidare în conformitate cu art. 25 - 26 Legea 207/2015 şi nu se referă la taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, constatând că, în cauza dedusă judecăţii, nu se analizează legalitatea creanţei fiscale reţinute în sarcina SC B. SRL ci întrunirea cumulativă a condiţiilor pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului, respectiv cele patru elemente specifice răspunderii patrimoniale: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia persoanei fizice în discuţie.

A apreciat astfel Curtea de Apel Constanţa că, în cazul contestării altor acte administrative fiscal decât cele ce privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora sunt aplicabile normele generale de competenţă material care reglementează raporturile de procesuale în orice litigiu de contencios administrativ şi fiscal şi, cum în cauză nu se contestă existenţa sau cuantumul debitului fiscal pentru care a fost angajată răspunderea solidară cu debitorul SC B. SRL, devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2004 care prevăd competenţa de soluţionare a litigiilor în raport cu rangul de competenţă funcţională a autorităţii care a emis actul.

A concluzionat Curtea de Apel Constanţa că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de a se pronunţa în primă instanţă asupra legalităţii deciziei de atragere a răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil, întocmită de organul fiscal teritorial aparţine tribunalului iar din această perspectivă excepţia necompetenţei materiale este întemeiată.

2.2. Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 1711/CA din 14 noiembrie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamant şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că în speţa de faţă contestatorul solicită în temeiul art. 281 din Legea nr. 554/2004 anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, emise în condiţiile anterior menţionate, competenta materiala a instanţei de contencios administrativ fiind data de valoarea obiectului actului administrativ fiscal contestat.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând cererea de chemare în judecată, se constată că prezenta cauză are ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale, anume Decizia nr. CT DEC 10513/19.07.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi, Serviciul Executare Silită, de angajare a răspunderii solidare a reclamantului în vederea realizării în tot a creanţelor fiscal în limita sumei de 2.857.042 RON şi Decizia nr. 113 emisă de ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi la data de 05.10.2017.

Aşa cum reiese din chiar conţinutul actelor atacate, acestea sunt emise în temeiul C. proc. fisc., fiind supuse, în ceea ce priveşte contestarea, procedurii prevăzute de art. 205 şi urm. C. proc. fisc.

În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală din C. proc. fisc., în ceea ce priveşte stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale, acţiunea reclamantului este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii alternative de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:

1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;

2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte strict în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 1.000.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

Aşa cum a reţinut şi Tribunalul Constanţa, contestatorul a solicitat, în temeiul art. 281 din C. proc. fisc., anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, emise în condiţiile mai sus menţionate, competenţa materială a instanţei de contencios administrative fiind dată de valoarea obiectului actului administrative fiscal contestat.

Înalta Curte are în vedere şi soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 februarie 2016, conform căreia instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect anularea actelor administrative fiscale de atragere a răspunderii solidare se determină în funcţie de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat priveşte o creanţă fiscală.

În consecinţă, având în vedere ca obiectul litigiului priveşte o creanţă fiscală în sumă totala de 2.857.042 RON, peste pragul valoric prevăzut la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel.

Astfel, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţă iniţial învestită de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Galaţi în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV