Waiver of appellate proceedings and acceptance of renunciation to judgment under party disposition principles

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului şi Ministrul Tineretului şi Sportului - B., a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului la plata de penalităţi de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere, pe perioada cuprinsă între data de 09.04.2016 şi data executării obligaţiei stabilite prin Sentinţa civilă nr. 1557/03.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, precum şi aplicarea pârâtului Ministrul Tineretului şi Sportului - B. la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, pentru aceeaşi perioadă.

În drept, reclamantul a invocat art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 09.11.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului şi ministrul tineretului şi sportului - B., ca rămasă fără obiect, obligând totodată pârâţii la plata către reclamant a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 09.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

S-au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul-reclamant a formulat întâmpinări intimatul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului, prin reprezentantul său legal - Ministrul Tineretului şi Sportului domnul C., întâmpinări ce au consideraţii identice pe fondul cauzei.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant A. a formulat Răspuns la întâmpinările intimatului-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului, în cuprinsul căruia expune situaţia de fapt, solicitând deopotrivă şi suspendarea prezentei cauze, în conformitate cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2016.

Cererea de renunţare la judecata recursului

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03.12.2018, recurentul-reclamant A. a solicitat instanţei a lua act de renunţarea la judecata ce-i vizează pe ambii intimaţi.

Soluţia instanţei de recurs

Cererea de renunţare, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant a fost comunicată intimaţilor-pârâţi Ministerul Tineretului şi Sportului şi fostului ministru al tineretului şi sportului - B., în data de 11.02.2019, cu menţiunea de a-şi exprima poziţia procesuală cu privire la manifestarea de voinţă a recurentului-reclamant; lipsa unui răspuns considerându-se acord tacit la renunţare, conform art. 406 alin. (4) C. proc. civ.

Intimaţii-pârâţi nu au comunicat un punct de vedere cu privire la cererea de renunţare la judecata recursului.

Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

În cauză, Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi în temeiul dispoziţiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.

Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunţare la judecata căii de atac, instanţa de control judiciar va avea în vedere deopotrivă dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd că "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel", precum şi dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, ce reglementează "Dreptul de dispoziţie al părţilor", dispoziţii în conformitate cu care obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea poate renunţa oricând la judecată, sau la însuşi dreptul pretins, inclusiv la exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea reclamantului la judecarea recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 09 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 09 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV