Suspension of execution of administrative financial penalty based on well-justified case and imminent harm under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 aprilie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, suspendarea executării procesului-verbal nr. x din 20 martie 2017, prin care s-au constatat neregulile şi s-au stabilit creanţele bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a actului administrativ.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 2833 din 4 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare formulată de reclamant, ca nefondată, apreciind, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

A arătat că nu a solicitat instanţei să se pronunţe asupra fondului, ci doar să pipăie fondul, astfel încât să observe dacă s-au respectat dispoziţiile legale la emiterea actului atacat.

Referitor la cazul bine justificat, a susţinut recurentul-reclamant, în esenţă, că instanţa şi-a motivat sentinţa cu aplicarea greşită a normelor de drept material, apreciind eronat că nici măcar aspectele procedurale, care ţin de emiterea actului administrativ nu merită a fi analizate, respectiv art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 875/2011, principiul proporţionalităţii, principiul constituţional al neretroactivităţii, încălcarea dreptului la apărare, încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, a susţinut recurentul-reclamant că executarea sumei stabilite prin procesul-verbal asupra bugetului său ar echivala cu o deturnare în proporţie de 542% a sumelor alocate liniei bugetare Bunuri şi servicii, adică de aproximativ 5 ori bugetul alocat pentru utilităţile A. pentru întregul trimestru II al anului 2017, fapt care ar conduce la sistarea activităţii.

3. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, apreciind că susţinerile recurentului nu se pot încadra în motivele de casare în limita cărora se poate exercita calea de atac a recursului.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Preliminar, instanţa de control judiciar apreciază că este neîntemeiată excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât (denumită eronat ca excepţie de inadmisibilitate), susţinerile recurentului-reclamant putându-se încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.2. Reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital uman, suspendarea executării procesului-verbal nr. x din 20 martie 2017.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată că, în Dosarul nr. x/2017, prin Sentinţa nr. 5060 din 19 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a anulat Procesul-verbal nr. x din 20 martie 2017 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă şi Decizia nr. x din 12 mai 2017 privind soluţionarea contestaţiei, emise de OIPOCU-MEN, proces-verbal ce face obiectul prezentei cereri de suspendare.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de admitere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă un indiciu de nelegalitate aparentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4.3. De asemenea, având în vedere faptul că punerea în executare a acestui proces-verbal, aparent nelegal, ar putea prejudicia recurentul, prin perturbarea funcţionării acestuia, Înalta Curte apreciază că şi cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită.

4.4. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, va admite cererea, cu consecinţa suspendării executării actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale prin Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman.

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 2833 din 4 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, admite acţiunea.

Suspendă executarea Procesului-verbal nr. x din 20 martie 2017 până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT