Nullity of cassation appeal for failure to specify statutory grounds of illegality and legal provisions violated

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 iunie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, sancţionarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire Decizia nr. 2098 din 04 iunie 2009 şi aplicarea conducătorului autorităţii, Primului-ministru, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Prin încheierea de şedinţă din 17 octombrie 2014, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 138 alin. (6) C. proc. civ. şi art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la termenul din 05 martie 2018.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 955 din 5 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantului pentru autoritate de lucru judecat, reţinând identitate de părţi, obiect şi cauză între prezentul dosar şi Dosarul nr. x/2014.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat recurs, solicitând admiterea recursului.

A susţinut că instanţa a dat sentinţa cu rea-credinţă, transformându-l într-o victimă, în sensul art. 1 Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.

3. Decizia instanţei de recurs

3.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susţinerile sale nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de articolul menţionat.

3.2. Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Astfel, nu se poate considera că susţinerile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

3.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 955 din 5 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT