Judges' salary classification under O.U.G. 83/2014 and mootness of action due to subsequent administrative compliance

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 aprilie 2016, reclamantele A. şi B. au formulat plângere împotriva refuzului pârâtului Ministerul Justiţiei de a soluţiona contestaţia împotriva Ordinelor nr. 610/C/2016 şi nr. 635/C/2016, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de salarizare privind reîncadrarea reclamantelor cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite şi la plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 01 ianuarie 2011.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 3243 din 26 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat Ordinele nr. 610/C/2016 şi, respectiv, nr. 635/C/2016, a obligat pârâtul să emită pentru fiecare în parte ordine de încadrare salarială conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi să achite plata diferenţelor salariale aferentă începând cu data de 01 ianuarie 2016 şi până la executarea acestei obligaţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut recurentul că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 deoarece textul indicat nu se aplică judecătorilor, pentru că este o normă de excepţie ce vizează expres şi limitativ categoriile menţionate, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici şi personalul contractual fiind singurele categorii salarizate la acelaşi nivel cu personalul din Parlament.

În cazul în care intenţia legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (51) să fie aplicabile întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) şi (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În acelaşi timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituţii: aparatul de lucru al Parlamentului.

În realitate, instanţa de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categoriile de personal cărora nu şi se adresează. Or, instanţa de fond are atribuţii în ce priveşte aplicarea legii şi nu atribuţia de a completa norma legală prin interpretarea intenţiei legiuitorului în ce priveşte înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziţii legale.

Aşadar, singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, respectiv în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, precum şi cea a personalului contractual.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatele-reclamante au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, acţiunea reclamantelor urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

5.1. Intimatele-reclamante, judecători la Judecătoria Oradea, au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unor ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, şi obligarea pârâtului la acordarea diferenţei salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 01.01.2011.

Înalta Curte constată că, la data de 21 decembrie 2016, a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9 aprilie 2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimatelor-reclamante, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09 aprilie 2015.

5.2. Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 21 decembrie 2016, recurentul-pârât a răspuns pretenţiilor recurentelor şi a procedat la emiterea Ordinului nr. 4680/C/2016, prin care judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari li s-au acordat drepturile salariale (solicitate prin cererea dedusă judecăţii), Înalta Curte constată că acţiunea reclamantelor a rămas fără obiect.

5.3. Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea reclamantelor, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei nr. 3243 din 26 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând în fond, respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT