Audiovisual License Cancellation Appeal Dismissed as Inadmissible for Non-Party Appellant

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Primul ciclu procesual

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 31 ianuarie 2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 32 din 13 ianuarie 2014, prin care s-a dispus anularea sa cu amendă în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea art. 40 alin. (1) - (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, şi exonerarea de la plata amenzii.

Prin Sentinţa civilă nr. 1654 din 26 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea reclamantei şi a anulat Decizia nr. 32/2014 emisă de CNA.

1.2. Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 272 din 5 februarie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de CNA, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea instanţei de fond. Al doilea ciclu procesual

În rejudecare după casare cu trimitere, Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 2737 din 26 septembrie 2016, a respins acţiunea reclamantei SC A. SA, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC B. SA, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea Hotărârii nr. 2555 din 12 septembrie 2016 şi, rejudecând pe fond, anularea Deciziei nr. 32 din 13 ianuarie 2014 şi exonerarea de la plata amenzii de 20.000 RON.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală. A arătat că actul ce a făcut controlul de legalitate, Decizia nr. 32/2014, a fost aplicat SC A. SA, reclamantă în dosarul de fond, şi nu SC B. SA.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

5.1. Instanţa de control judiciar constată că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală în cauză.

Conform art. 458 C. proc. civ.,

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.".

Or, în cauză, reclamantă a fost SC A. SA, persoana juridică sancţionată prin Decizia nr. 32/2014 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Hotărârea de fond, ce face obiectul recursului, a fost pronunţată asupra acţiunii formulate de reclamanta SC A. SA.

5.2. Calea de atac ce face obiectul analizei instanţei a fost declarată de SC B. SA, persoană juridică distinctă de reclamanta din prezenta cauză şi care nu a participat la judecata cauzei în faţa primei instanţe, neavând calitate procesuală activă.

Conform art. 494 raportat la art. 478 C. proc. civ., în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.

Prin urmare, în recurs pot avea calitatea de părţi doar persoanele care au avut această calitate şi în faţa instanţei de fond, calea de atac neputând fi promovată de o persoană care nu a avut calitate de parte în litigiul iniţial.

5.3. Înalta Curte nu poate primi susţinerile apărătorului recurentei SC B. SA că ar fi vorba despre o eroare materială cu privire la denumirea părţii.

Astfel, în cererea de recurs, au fost menţionate datele de identificare ale societăţii recurentei, respectiv sediul din Bucureşti, B-dul x, numărul de înregistrare în registrul comerţului J x, CUI x, şi reprezentantul legal director general C. De asemenea, cererea a fost semnată de avocat pentru SC B. SA.

În acţiunea introductivă de instanţă, sediul reclamantei SC A. SA a fost menţionat ca fiind în Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, numărul de înregistrare în registrul comerţului J x, CUI x, şi reprezentantul legal director general D.

De asemenea, pe împuternicirea avocaţială ataşată recursului figurează SC B. SA, în calitate de client, şi nu SC A. SA.

Deci, nu este vorba despre o simplă eroare materială cu privire la denumirea societăţii recurente, pentru că recursul a fost formulat de o societate având date de identificare diferite.

5.4. Prin urmare, recursul fiind formulat de o altă societate decât cea are a introdus acţiunea, calea de atac urmează ca, în temeiul art. 458 C. proc. civ., să fie respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC B. SA împotriva Sentinţei nr. 2737 din 26 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT