Conflict between administrative confirmation of judicial execution and civil judgment establishing formal reinstament: invalidity of enforcement measures for delayed execution of court-ordered reinstatement

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 6 iunie 2016 pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - DGAF Bacău - AJFP Bacău, anularea formelor de executare a procesului-verbal nr. x din 24 mai 2016 şi a somaţiei de executare din dosarul de executare nr. x, prin care s-a stabilit creanţă, în temeiul art. 227 alin. (8) din Legea nr. 207/2015, în sumă de 60600 RON, precum şi suspendarea executării.

Cauza a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Cluj, unde a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin contestaţia înregistrată la data de 8 iunie 2016, sub nr. x/2016, la Judecătoria Bacău, aceeaşi reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - DGRFP-AJFP Bacău, anularea tuturor formelor de executare (titlu executoriu, proces-verbal nr. x din 24 mai 2016, somaţie) şi suspendarea executării.

Şi această cauză a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Cluj, unde a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia litispendenţei, reunind cele două dosare sub nr. unic x/2016

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 267 din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţiile şi cererile de suspendare formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bacău-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, având ca obiect contestaţie la executare Procesul-verbal nr. x din 24 mai 2016 din dosarul nr. x.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A.

Cu prioritate, recurenta reclamantă a arătat că, având în vedere specificul acestei căi de atac în materia contenciosului administrativ, în care hotărârea primei instanţe nu poate fi atacată cu apel, urmează ca instanţa de control judiciar să analizeze cauza sub toate aspectele.

Ca motiv de casare, a invocat recurenta reclamantă aplicarea greşita a legii de către instanţa de fond (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

În esenţă, a susţinut că la dosar au fost depuse înscrisuri oficiale ale ANST, care sub semnătura consilierului juridic şi Direcţiei Juridice a ANST, confirmă faptul că prin Ordinul nr. 2456 din 28 decembrie 2010 emis de A. în calitate de preşedinte, "A.N.S.T şi-a îndeplinit obligaţiile referitoare la executarea hotărârii judecătoreşti. Nu se poate pune în executare de doua ori aceeaşi sentinţă."

Acest înscris a fost comunicat şi depus la dosar odată cu contestaţia, fiind obţinut în urma solicitărilor adresate serviciului juridic şi contencios administrativ al Ministerului Tineretului şi Sportului care este succesorul în drepturi a fostului ANTS, înscris de care însă instanţa de fond nu a făcut vorbire în sentinţa pronunţată.

În urma verificărilor făcute de oficiul juridic al emitentului actului administrativ, s-a constatat că în anexa Ordinului nr. 557 din 16 mai 2012 se menţionează expres de către Serviciul Juridic şi Control că:

"Sentinţa Civilă nr. 101/2010 a fost pusă în executare prin ORDINUL nr. 2456 din 28 decembrie 2010, astfel încât ANTS şi-a îndeplinit obligaţiile legale". În acesta situaţie de fapt nu se mai putea aplica o sancţiune conducătorului instituţiei, contestatoarea A., în calitatea sa de preşedinte al A.N.S.T. la data menţionată.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata-pârâtă ANAF - DGRFP Bacău - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin Sentinţa civilă nr. 101 din 3 martie 2010, pronunţată în dosar nr. x/2009 şi rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5228 din 25 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost anulat Ordinul nr. 517/2009 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului şi obligată autoritatea să procedeze la reintegrarea în funcţie a numitului B.

Ulterior, prin Sentinţa nr. 319 din 26 aprilie 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2011, a fost admisă cererea formulată de numitul B. în contradictoriu cu recurenta reclamantă din prezenta cauză, A., şi cu Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi, în consecinţă, a fost aplicată recurentei A., în calitate de preşedinte al ANST, amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 28 decembrie 2010 şi până la executarea integrală a Sentinţei nr. 101 din 3 martie 2010.

Această din urmă sentinţă constituie titlul executoriu ce a fost pus în executare de către autoritatea fiscală intimată şi care este contestat în prezenta cauză.

Înalta Curte constată că prin recurs nu se aduc critici veritabile de nelegalitate sentinţei, iar situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, care nu a ignorat existenţa înscrisului reprezentat de anexa Ordinului nr. 557/2012, ci a apreciat lipsa de relevanţă a susţinerii recurentei privind punerea în executare a Sentinţei nr. 101 din 3 martie 2010 prin Ordinul nr. 2456 din 28 decembrie 2010, câtă vreme cu putere de lucru judecat prin Sentinţa nr. 319 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5195 din 6 decembrie 2012 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-SCAF) s-a stabilit că acea aşa-zisă reintegrare iniţială a fost una pur formală, punerea în executare propriu-zisă având loc abia prin Ordinul nr. 557 din 16 mai 2012.

De altfel, menţiunile invocate de recurenta reclamantă, nu numai că sunt irelevante pentru soluţia pronunţată în cauză, dar sunt ele însele discutabile sub aspectul legalităţii, de vreme ce susţin o situaţie contrară celei stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (Sentinţa nr. 319 din 26 aprilie 2012).

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 267 din 21 septembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM